de Iulian D. Moleianu

Sucul fermentat al viţei-de-vie, adică vinul, merită cu prisosinţă complimentul marelui Pasteur, care îl denumea „băutura cea mai igienică”. Deşi vinurile sunt tot mai adesea falsificate, iar elementele chimice încorporate dezechilibrează flora microorganică normală, îndeosebi drojdiile care contribuie la calităţile organoleptice ale acestor băuturi de vis, trebuie să recunoaştem însă virtuţile medicale şi alimentare ale vinurilor... cinstite.

Soiurile albe favorizează somnul şi diureza
Vinul alb, evident ne referim la cel de calitate, are deopotrivă proprietăţile sale specifice, mai cu seamă în privinţa diurezei. Sunt persoane cărora le creează o stare de nervozitate, dar majoritatea subiecţilor au constatat că vinul alb favorizează somnul. Timp de secole, vinul alb a servit ca bază maceraţiilor terapeutice vegetale şi folosirea sa este mereu actuală. La un litru de vin alb sec adăugăm o rădăcină de genţiană (sau ghinţură) şi rădăcinuţe de praz, iar astfel se obţine un tratament a cărui eficacitate a putut fi observată în anumite excese de uree. Unele persoane nu suportă berea sau ceaiul de tei, altele se simt prost după un pahar cu vin. Singura atitudine chibzuită este să se abţină de la ceea ce le poate face rău. Pentru altele, a bea vin în cantitate moderată nu poate fi decât favorabil echilibrului celular şi psihic. În acest ultim caz, vinul se comportă ca un antistres. Nu este însă necesar să mărim doza, pentru a nu cădea în alcoolism, deşi savantul Max Leglise reaminteşte că „anticii divinizau beţia tocmai pentru că-i ferea de teamă şi de supărări”. În schimb, medicii londonezi M.E. Jennings şi J.M. Howard au publicat de curând următoarele concluzii: „Ingestia vinului, fie el alb sau roşu, micşorează riscul apariţiei infarctelor. Efectul se datorează conţinutului de crom din vin, pentru că medicii au descoperit că la populaţiile occidentale există un deficit cronic de crom, în legătură - din câte se pare - cu consumarea zahărului rafinat. Aortele persoanelor decedate de infarct conţin mai puţin crom decât ale indivizilor ucişi în accidente de circulaţie. Conţinutul de crom al ţesuturilor scade o dată cu vârsta şi se pare că persoanele în etate, băutoare de apă, ar trebui să înceapă să consume vin, pentru a elimina o cauză de afecţiune coronariană.

Abstinenţa totală la alcoolici poate cauza cancerul
Atenţie însă la excese, pentru că e infinit mai plăcut să bei vin de calitate toată viaţa decât să mori de ciroză! Capcane există însă la toate colţurile. Abstinenţa totală la ciroticii alcoolici poate cauza un cancer al ficatului, favorizând o regenerare hepatică prea brutală. Un studiu realizat într-un spital din Japonia demonstra că, din 66 de cirotici alcoolici internaţi, 46 continuaseră să bea sub supraveghere, iar 10 au făcut cancer hepatic. Observăm o rată de 22%. Dintre cei 20 care încetaseră să bea, 19 au făcut cancer hepatic, deci rata este de 95%. În concluzie, este necesar să ştim să bem, să ştim ce bem şi să ştim să devenim cumpătaţi la timp, fără să schimbăm cu brutalitate macazul, factorul unui foarte supărător dezechilibru, uneori cu urmări funeste.

Remediu pentru camuflarea încărunţirii
Poate nu ştiaţi, dar vinul este excepţional şi ca uz extern, mai ales ca remediu pentru camuflarea încărunţirii. Se pun la fiert 4 g sulfat de fier în 250 ml vin roşu. Apoi, înmuiaţi în soluţia obţinută un pieptăn care nu a fost folosit prea mult şi îl treceţi prin păr. La final lăsaţi părul să se zvânte în voie. Tratamentul dă roade dacă este repetat de două ori pe săptămână.

„Ingestia vinului micşorează riscul apariţiei infarctelor“ - M.E. Jennings şi J.M. Howard

Dulceaţa şi strugurii cu nuci şi alcool, reţete adjuvante

Dincolo de vin şi de proprietăţile sale, strugurii şi alcoolul provenit din ei stau la baza unor reţete delicioase ce pot fi şi ele utilizate ca remedii naturiste. Două dintre acestea sunt dulceaţa de struguri şi stafidele şi nucile cu alcool. Să le luăm pe rând.
Pentru dulceaţă se folosesc 200 g zahăr pentru 500 g fructe. Boabele se spală, se scutură şi se zvântă. Se presară cu zahăr şi se pun într-un vas de pământ până a doua zi, la macerat. Apoi se pun la fiert la foc încet. De la fierbere se socoteşte o oră de coacere. Se curăţă spuma în mai multe rânduri, scoţând semincioarele care plutesc la suprafaţă. Siropul se trece printr-o strecurătoare fină (29 de grade la areometru, pentru măsurarea densităţii unui sirop), iar la final dulceaţa se aşază în borcane, care se acoperă calde.
Stafidele şi nucile cu alcool se prepară în felul următor: amestecaţi într-un borcan 550 g stafide (preferabil stafide de Smirna) cu 100 g găoace verzi din nucile anului respectiv. Adăugaţi 100 g zahăr. Acoperiţi conţinutul cu alcool de calitate. Înşurubaţi capacul şi lăsaţi borcanul, fără să umblaţi la el, o lună întreagă.