de Iulian D. Moleianu
Migdalele dulci fac parte dintre cele mai igienice deserturi, alături de smochine, alune şi stafide, formând împreună un grup numit „cei patru cerşetori”, în amintirea celor patru ordine călugăreşti (franciscanii, augustinii, dominicanii şi carmeliţii), care nu primeau ca ofrandă decât aceste fructe. În plus, migdalele sunt recomandate atât ca medicament, dar şi ca tonifiant, pentru copiii şi persoanele supuse la efort fizic.
Recomandate în putrefacţia intestinală
Originare din Africa de Nord, migdalele dulci - singurele migdale comestibile - sunt un aliment extrem de nutritiv şi echilibrat. De asemenea, sunt reechilibrant nervos, remineralizant şi antiseptic intestinal. Graţie principalilor constituenţi cunoscuţi (apă, materii azotate, materii grase, zahăr, celuloză şi cenuşă), sunt mult mai uşor digerabile în situaţia în care le prăjiţi uşor. Se administrează atât pe cale internă, cât şi externă (în cazul dermatozelor, arsurilor, crăpăturilor şi otalgiilor).
Migdalele sunt recomandate cu prisosinţă în cazuri de sarcină şi de alăptare, dar şi când vorbim despre astenii fizice şi intelectuale, afecţiuni nervoase, inflamaţii şi spasme ale gâtului, ale căilor pulmonare, genitourinare şi gastrointestinale. Se folosesc, de asemenea, pentru a trata cu succes litiaza urinară, infecţiile, demineralizarea (tuberculoza), constipaţia şi putrefacţia intestinală şi, spre deosebire de alte „dulciuri”, pot fi consumate fără grijă de diabetici. Migdalele ajută inclusiv la tonifierea organismului şi sunt recomandate sportivilor de performanţă.
Laptele îl poate înlocui pe cel matern
Dată fiind marea lor putere nutritivă, migdalele trebuie consumate cu moderaţie, de la şase până la 15 ori pe zi, de la caz la caz. Laptele de migdale se foloseşte contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, ale intestinului şi ale căilor urinare. De asemenea, sunt benefice în cazuri de tuse cu accese violente, palpitaţii şi se recomandă convalescenţilor şi copiilor. Pentru unii dintre aceştia din urmă, poate înlocui chiar laptele matern, folosindu-se 50 g migdale la 50 g miere cu un litru de apă. Pentru a-l pregăti, se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă. Se curăţă de coajă, se pisează cu puţină apă rece, până obţineţi o pastă, care ulterior se diluează în restul apei. Apoi, dizolvaţi mierea şi strecuraţi combinaţia rezultată printr-un tifon fin.
Cataplasmele cu cele amare vă scapă de migrene
Migdalele amare (Amigdala amara), folosite în medicină, conţin acid cianhidric. Le puteţi utiliza sub formă de cataplasme (migdalele zdrobite, aşezate pe un tifon) contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefretice şi a nevralgiilor reumatismale. Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă. Ea face să dispară pistruii şi poate fi folosită inclusiv pe post de deodorant.
• Migdalele au proprietăţi energetice, mai ales pentru sistemul nervos, iar consumate uscate pot lua chiar locul cărnii
Uleiul este purgativ uşor
Uleiul de migdale dulci este un purgativ uşor atunci când se administrează în următoarele cantităţi: 60 g pentru adult (30 g ca laxativ dimineaţa, pe nemâncate) şi de la 10 g la 15 g pentru copii. Uleiul poate fi consumat în combinaţie cu siropul de cicoare, cu frunze sau sirop de flori de piersic şi este indicat contra obstrucţiei bronhice şi a tusei violente. El înlesneşte eliminarea calculilor urinari, administrându-se în cadrul unui tratament ce conţine deopotrivă ulei de nucă şi infuzie din paie de ovăz. Administrat pe cale externă, uleiul de migdale dă rezultate în tratamentul împotriva arsurilor, eczemei uscate, erizipelului (sau brâncii), contra pruriturilor şi a crăpăturilor, pe care le ajută să se vindece. Administrat în ureche, la culcare, redă supleţea timpanului şi vindecă otalgiile. Pentru îngrijirea pielii uscate se aplică, de la 15 la 20 de minute, de două sau de trei ori pe săptămână.
