de Iulian D. Moleianu
Numită „iarba înţelepţilor” sau „iarba filosofilor”, lăptuca întruneşte o suită de proprietăţi care îi oferă virtuţi terapeutice. În lume sunt cunoscute peste 100 de varietăţi de lăptuci, iar „lactuca sativa” este varietatea cultivată, în timp ce „lactuca virosa” este varietatea sălbatică, mult mai activă, dar care, în doze mari, poate deveni toxică.
Lactucariumul este foarte preţios în tulburările nervoase
Bogate în minerale precum magneziu, potasiu, zinc, fier, iod, dar şi în vitamine precum vitaminele A, B şi C, lăptucile sunt extrem de sănătoase. O particularitate a lor constă în conţinutul ridicat de lactucarium, care are efect în tratarea insomniilor, anxietăţii, precum şi a altor probleme de ordin psihologic. Multe dintre medicamentele concepute pentru tratarea problemelor psihice conţin extract de lăptucă. Efectele lactucariumului se constată folosind extractul fluid de lăptucă, pe care nutriţioniştii îl recomandă în doza de două sau trei linguri pe zi, pentru combaterea dismenoreei şi hiperexcitaţiei sexuale la femei. Savantul Henri Leclerc citează cazul unui englez, care a cunoscut bucuriile paternităţii abţinându-se să mănânce seara lăptuci, deşi acestea reprezentau pentru el un deliciu. Efectul sedativ al acestei plante este cunoscut şi apreciat de mai bine de două mii de ani. Din acest motiv, lactucariumul este foarte preţios în tulburările nervoase, precum şi în insomnie, spasme ale viscerelor, tuse nervoasă, tuse convulsivă, palpitaţii sau tahicardie, hiperexcitaţie sexuală şi nervoasă.
Favorizează reproducerea
În Antichitate, pitagoreicii numeau lăptuca „planta eunucilor”, dar proprietăţile sedative ale acestei plante, implicit în sfera sexuală, nu trebuie să împiedice gospodinele s-o utilizeze, deoarece, în salate, lactucariumul responsabil îşi vede efectele atenuate de numeroşi constituenţi energetici. Pe de altă parte, experimentele lui H.M. Evans, de la Universitatea din California, au demonstrat că lăptuca favorizează reproducerea. Nişte şobolani de 20 de zile, hrăniţi cu un amestec sintetic, se dezvoltă perfect şi ajung la maturitate sexuală la 80 de zile. Dar, fecundaţi, embrionii nu trăiesc. Aceste animale îşi recapătă capacitatea de a-şi duce gestaţia la termen prin simplul adaus de lăptucă în raţia lor alimentară. Oamenii de ştiinţă apropie acţiunea lactucariumului de cea a opiului, fără ca acesta să prezinte inconvenientele celui de-al doilea, şi anume constipaţie, inapetenţă, anorexie, tulburări funcţionale ale aparatelor circulator şi digestiv. Contrar opiului, lactucariumul calmează eretismul nervos, fără să provoace excitare la începutul acţiunii lui.
Atac la priapismul blenoragic
Lăptucile sunt răcoritoare, depurative, remineralizante, analgezice, sedative, hipnotice, antitusice, hipoglicemiante, emoliente, laxative, antiputride, drenoare hepatice, şi din aceste motive mai pot fi folosite la tratarea palpitaţiilor, spasmelor viscerale, gastralgiilor, spermatoreei, priapismului blenoragic, astmului, pletorei, gutei, menstrelor dureroase, icterului şi congestiei hepatice. Principalii constituenţi cunoscuţi sunt lactucariumul, lactucarina, lactucina, acidul lactacic, aspatragina, hiosciamina, clorofila, vitaminele A, B, C, D, E, fierul, calciul, fosforul, iodul, magneziul, zincul, cuprul, sodiul, clorul, cobaltul, potasiul, arsenicul, fosfaţii, sulfaţii, sterolii şi carotenul. Se găseşte o unitate de vitamina E la 50 g şi 17,7 mg de vitamina C la 100 g de lăptucă proaspătă. În trei zile, cantitatea de vitamina C scade la 4 mg dacă lăptucile nu se menţin cu rădăcinile în apă.
Loţiunea potoleşte iritaţiile, elimină roşeaţa şi acneea
Ca uz extern, lăptucile se recomandă în primul rând pentru tratarea tenului uscat. Se fierb două lăptuci cu cotor cu tot în 1,5 l apă, timp de 25 de minute. Se strecoară şi se toarnă lichidul într-o sticlă închisă ermetic. Se utilizează ca loţiune dimineaţa şi seara. Totuşi, acest decoct nu poate fi păstrat mai mult de trei zile. Loţiunea calmează iritaţiile, elimină roşeaţa şi combate acneea. În acelaşi timp, decoctul de frunze se foloseşte cu succes şi în tratarea acneei. Frunzele fierte, cu puţin ulei de măsline, se adaugă la cataplasme contra furunculelor, abceselor şi arsurilor. Dacă dorim să tratăm o insolaţie, putem fierbe o lăptucă la foc mic, timp de o oră. Apoi, ea trebuie strecurată şi aplicată din abundenţă pe părţile afectate cu un tampon curat. Operaţia de reia de două ori pe zi. În tratarea panariţiului se fierb câteva frunze în puţină apă, se scurg şi se aplică pe locul afectat, fixându-le cu ajutorul unui bandaj. Se aplică zilnic trei cataplasme. În cazul oftalmiei, se fierbe o linguriţă cu seminţe de lăptucă într-un castron cu apă, timp de zece minute. Apoi se strecoară şi se lasă la răcit. Se aplică pe ochi, sub formă de comprese.
• În farmaciile homeopate există, încă, înregistrat în Codex, un extract alcoolic de lactucarium simplu, sub formă de pastile şi de sirop
Anticii foloseau lăptucile inclusiv pentru a combate incontinenţa urinară, iar în zilele noastre această proprietate, la fel ca şi cele precedente, a fost confirmată de medicina modernă. Persoanele care consumă cu regularitate lăptuci apreciază şi efectul lor laxativ. Celuloza pe care lăptuca o conţine combate constipaţia, stimulează intestinele leneşe şi împiedică fermentaţia intestinală. Pentru utilizarea în scopuri terapeutice, medicul Raymond Dextreit recomandă varietatea cultivată în detrimentul celei sălbatice, deoarece proprietăţile acesteia sunt mai numeroase. Săracă în hidrocarbonaţi, lăptuca este un deliciu pentru diabetici, care o pot consuma fără grijă, sucul de lăptucă fiind un mod plăcut de însănătoşire. Rezultatele se obţin dacă tratamentul se face timp de două, trei sau chiar patru săptămâni. Vorbim despre o terapie blândă, care dezintoxică organismul încet şi în profunzime. Sub formă de decoct, lăptuca este un remediu care favorizează evacuarea tubului digestiv, alină tusea nervoasă şi provoacă somn. În acelaşi timp, se dovedeşte eficientă în afecţiunile în care ficatul este mărit (hepatomegalie), iar din acest punct de vedere este recomandată persoanelor care consumă multe băuturi alcoolice. Reţeta este simplă şi se foloseşte de secole. Se pune lăptuca într-un litru de apă, se fierbe timp de 45 de minute şi apoi se beau până la patru ceşti zilnic, după masă. Cei care suferă din pricina insomniilor pot bea încă o cană cu 20 de minute înainte de culcare. Lăptuca „înălţată” (cu seminţe) posedă cele mai multe virtuţi terapeutice în acest sens. Poate şi de aceea, în vestul Europei, gustul ei predomină în salate.