de Iulian D. Moleianu
Numită şi ţintaur, fierea-pământului sau frigurică, ţintaura se numără printre cele mai puternice plante tipic româneşti cu efect detoxifiant şi febrifug. Planta poate fi recunoscută după florile roşii-rozalii, ce cresc în mici ciorchini, evidenţiindu-se uşor printre ierburi, și care pot fi culese până la sfârşitul lunii septembrie.
Eficienţă dovedită în fazele incipiente ale hepatitei
Fitoterapeuţii recomandă tratamentul cu ţintaură pentru stimularea poftei de mâncare, creşterea secreţiei biliare, regenerarea sângelui şi activarea circulaţiei. Substanţele din compoziţia ţintaurei oferă acestei plante un gust foarte amar, însă au efect sudorific, reglează temperatura corpului şi elimină apa din organism. Hepatita virală de tip A, B, C se vindecă prin înghiţirea a patru linguriţe cu pulbere de ţintaură pe zi, în cure de o lună, cu aproximativ şapte-zece zile de pauză. Planta este foarte eficientă în fazele incipiente ale bolii, încetinind foarte mult ritmul de evoluţie a virusului hepatic.
Dispepsia şi alte tulburări ale procesului de digestie, manifestate prin dureri şi balonări, pot fi prevenite, cu cinci minute înainte de masă, luând o linguriţă cu extract hidroalcoolic de ţintaură pe stomacul gol. Tratamentul este simplu şi stimulează secreţia de sucuri digestive, secreţia de bilă şi normalizează şi uşurează digestia. Este foarte util acest remediu şi în cazul indigestiilor uzuale.
Utilă şi în prevenirea colecistitei şi a litiazei biliare
De asemenea, şi dischinezia biliară poate fi tratată cu ajutorul curelor ce se ţin aproximativ trei săptămâni, timp în care se administrează, cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, câte o linguriţă cu extract hidroalcoolic de ţintaură, diluat cu puţină apă. Tratamentul stimulează musculatura prezentă la nivelul vezicii biliare, fiind eficient şi în prevenirea colecistitei şi mai ales a litiazei biliare.
Se consumă sub formă de infuzie şi de sirop
Fierea-pământului poate fi folosită doar sub formă de infuzie şi de sirop. Infuzia se prepară punând două linguriţe cu pulbere de plantă uscată în 500 ml apă fiartă şi apoi acoperind vasul. După 15 minute, se strecoară ceaiul şi se bea, în etape, de-a lungul zilei. În schimb, pentru a produce siropul, este necesar să preparaţi o infuzie din două linguri cu plantă uscată şi 400 ml apă clocotită. Apoi, e momentul să strecuraţi ceaiul, să adăugaţi 500 g zahăr şi zeama de la o jumătate de lămâie. Siropul trebuie fiert la foc mic, până când se îngroaşă. Este recomandabil ca, după mesele principale, să se îngurgiteze câte trei linguriţe.