de Raluca Grințescu
Considerată o specie invazivă, măturica, plantă cunoscută și sub denumirea de iarba-focului sau caviar-de-munte, este valorificată atât în bucătărie, cât și în terapii alternative. Mai ales cei care au grădini sau au crescut pe la bunici pot să recunoască această plantă, însă puțini știu să o numească.
Antioxidant puternic
Florile sunt bogate în carotenoizi și flavonoide, ambele clase de substanțe fiind antioxidanți care previn bolile cardiovasculare și care luptă împotriva cancerului. Florile conțin și mici cantități de alcaloizi puternici, printre care un sedativ numit sparteina, ca și dopamina și tiramina. Flavonoidele din măturică sunt diuretice, planta fiind astfel folosită pentru tratarea edemelor (afecțiune care constă din umflarea țesuturilor din cauza retenției de apă). Măturica poate fi utilizată pentru îmbunătățirea sau restabilirea fluxului urinar redus (oligurie). Pentru aceasta, faceți o infuzie din 1-2 lingurițe cu plantă la o cană cu apă (200 ml) și beți patru căni pe zi. Un studiu canadian din 1995 a arătat că pacienții care iau sparteină prezintă risc redus de fibrilație ventriculară - o aritmie potențial fatală care poate urma unui infarct sau unui șoc electric. Tiramina din măturică produce vasoconstricție; preparatele care combină măturică și ienupăr sunt utilizate pentru tratarea venelor varicoase și a circulației deficitare.
Naștere ușoară
Preparatele de măturică sunt eficiente, de asemenea, în ușurarea și grăbirea nașterilor, având acțiune tonică asupra uterului. Este, de asemenea, antitoxic și antiveninos. Alte afecțiuni în care se utilizează în mod frecvent preparatele sau extractele de măturică sunt: pleurezia, pneumonia, bronhopneumonia, hemoragiile uterine, anemia, guta, reumatismul. Pentru eczeme și plăgi deschise se prepară un unguent astfel: inflorescențele uscate de măturică se mărunțesc, se pun patru linguri într-un vas și se toarnă deasupra unt clarifiat încins (cantitatea obținută dintr-un pachet), amestecându-se apoi bine, până ce compoziția se răcește, după care se lasă vreme de şapte-opt ore. Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic și se așteaptă până își recapătă consistența lichidă, după care se filtrează totul prin tifon, obținându-se un unguent cu tentă roșiatică, ce se va păstra la frigider. Măturica mai este considerată planta cu adrenalină.
Delicatesă la japonezi
Japonezii au știut să valorifice măturica în scopuri culinare, găselnița lor făcând deliciul unor restaurante rafinate. Este vorba despre o specialitate numită tonburi, obținută din semințele de măturică. Acestea se culeg, se lasă la uscat, se înmoaie o zi și se fierb, apoi se freacă bine cu mâinile, pentru a îndepărta pielița. Produsul obținut este o masă de sfere lucioase, cu gust plăcut, folosite mai ales la decorarea mâncărurilor din fructe de mare. Este considerat o delicatesă și se vinde la prețuri de neimaginat pentru cei care consideră măturica doar o buruiană bună de smuls.
Pe post de mătură... la țară
Măturica a fost folosită dintotdeauna în gospodăriile de la țară drept mătură de curte. De unde și denumirea românească. Pentru aceasta, planta - când este suficient de înaltă - este legată la bază și la mijloc, astfel încât ramurile „să se așeze” și lăsată să mai crească, apoi, la tăiere, legăturile se strâng și se pun la uscat. Fără multă bătaie de cap se obține o mătură flexibilă, nici prea tare ca aceea de nuiele, nici prea fină ca aceea de casă, ideală pentru curte și aleile de pământ. Acest obicei se regăsește în toată Peninsula Balcanică, prin Rusia și chiar în zonele rurale din Italia.
PONT. În medicina tradițională chineză, măturica este folosită ca remediu pentru bolile de piele, diabet, artrită, probleme ale ficatului și gălbinare. Se consumă semințele sau se macină sub forma unei făine.
Personaj de film
Știți imaginile acelea din filmele western când trec tufe bătute de vânt pe strada principală a orășelului unde protagonistul se trezește față în față cu personajul rău și își trag pistoalele? Acelea ar vrea să fie tufe de măturică desprinse de vânt, celebrele thumbleweeds. Însă realitatea este că pe vremea Vestului Sălbatic măturica nu făcea parte din vegetația vest-americană. Acest adaus dramatic a fost o găselniță a cinematografiei americane a secolului al XX-lea. În schimb, tufele acestea rostogolitoare au făcut dintotdeauna parte din peisajul stepelor pontice, prin Bărăgan și stepele Moldovei.