de Raluca Grințescu
În medicina naturistă sunt recunoscute de sute de ani proprietăţile antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative ale florilor de salcâm.
Tonifică organismul bolnavilor de nevroză
Salcâmul japonez este un arbore mai puţin cunoscut în România, fiind originar din Japonia, China şi Coreea. La noi, poate fi întâlnit în grădini şi parcuri, ca arbore ornamental, iar în zonele de stepă (Bărăgan, Dobrogea) creşte în păduri compacte, fiind rezistent la secetă, la ger şi la noxele din atmosferă (fum, gaze). În fitoterapie sunt utilizaţi bobocii florali, recoltaţi în luna iulie, când primele flori încep să se deschidă. Se strujesc în coşuri căptuşite cu hârtie, pentru a evita brunificarea. Uscarea se face în poduri acoperite cu tablă sau artificial, la 40 de grade Celsius. Din 4 kg boboci proaspeţi se obţine 1 kg produs uscat cu gust amărui. Unele dintre cele mai importante proprietăţi ale acestor flori sunt cele de calmare şi tonifiere a organismului bolnavilor de nevroză.
Calmant în gastritele hiperacide
Florile de salcâm japonez au efecte benefice şi în tratamentul afecţiunilor digestive, deoarece compuşii chimici pe care îi conţin acţionează în special în gastritele hiperacide ca hipoacidifianţi. Proprietăţile lor tămăduitoare se manifestă şi în cazul arsurilor de stomac (aşa-numitul pirozis). Fitoterapeuţii le recomandă şi în calmarea durerilor provocate de ulcerul gastric sau duodenal, de refluxul gastro-esofagian, de crampele abdominale sau insuficienţa hepatică. Tratamentele acestor boli digestive se pot face folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se pune o linguriţă cu amestec la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată. De asemenea, în cursul zilei, în locul apei potabile sau al sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână cu flori uscate se macerează la rece, minimum opt ore, într-un litru de apă curată de izvor).
Ceaiul, indicat în răceală şi tuse
Printre efectele terapeutice ale salcâmului japonez se numără şi cele de combatere a stărilor de răceală, a tusei convulsive şi astmatice, a virozelor, răguşelii, a infecţiilor acute ale căilor respiratorii şi a astmului bronşic. Pentru aceste afecţiuni este indicat ceaiul din flori de salcâm, care acţionează asemănător cu supa de pasăre, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă, dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a strănutului şi a secreţiilor nazale. În cazul bolilor pulmonare nu neglijați să beți ceai de salcâm, iar ca alimentaţie consumați supe de pasăre cel puţin la o masă pe zi.
Pulbere din flori uscate, pentru furuncule
Infuzia din flori de salcâm japonez acţionează şi în cazul altor afecţiuni. Astfel, aceasta are importante efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare. Florile de salcâm constituie un remediu eficient şi în bolile de piele. În aceste afecţiuni se folosesc florile uscate şi pulverizate, care se pun pe răni provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din trei părţi miere de salcâm, o parte făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.
Mugurii ajută inima
Foarte puţini dintre noi ştiu că în medicina naturistă sunt recomandate şi preparate din mugurii florali ai salcâmului japonez, o varietate a salcâmului mai puţin cunoscută la noi în ţară. Aceşti boboci sunt utilizaţi în fitoterapie, pentru proprietăţile lor în dizolvarea plăcilor de colesterol din interiorul vaselor sangvine, dar şi pentru aportul în creşterea rezistenţei capilarelor fragile şi în reglarea ritmului cardiac. Ceaiul din bobocii florali de salcâm galben inhibă agregarea trombocitelor şi eritrocitelor, evită formarea cheagurilor de sânge, are efecte antiinflamatoare, prevenind apariţia edemelor cardiace şi măreşte rezistenţa peretelui capilar venos. De asemenea, are acţiuni protectoare asupra capilarelor, previne accidentele vasculare, mai ales la persoane cu hipertensiune arterială, ulcere varicoase, hemoragii retiniene, glaucom, retinopatie diabetică.
Util în tulburările de memorie
Pentru cei care au insomnii sau tulburări de memorie este recomandată folosirea florilor de salcâm, care au efect sedativ. De aceea, este indicat să țineți în dormitor un buchet de flori de salcâm, care sunt foarte parfumate. Mai mult, puteți confecționa o pernuță umplută cu flori uscate de salcâm. Parfumul acestor flori are un efect calmant al sistemului nervos și vă induce o stare de somn.
Efecte liniştitoare asupra psihicului
Iată câteva dintre reţetele de preparate din flori de salcâm japonez recomandate persoanelor cu afecţiuni ale sistemului nervos:
Un „dulce“ de excepţie: mierea de salcâm
Mierea strânsă de albine din nectarul florilor de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind recunoscută şi apreciată pentru savoarea sa, pentru valoarea energetică mare (300 kcal la 100 g produs) şi pentru multiplele proprietăţi terapeutice. Foarte important de reţinut este faptul că acest sortiment de miere este singurul care nu se zahariseşte decât după o perioadă foarte lungă. Mierea de salcâm, diluată în puţină apă caldă şi luată înainte de mese sau seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric şi duodenal). Dacă se amestecă însă cu nuci mărunţite se realizează un produs delicios, cu efecte imediate în cazuri de oboseală fizică şi intelectuală, la persoane convalescente, la bătrâni, la sportivi şi la mame care alăptează.