de Iulian D. Moleianu

Denumit ştiinţific „Tamus communis”, untul-pământului este o plantă care creşte mai ales în regiunile sudice ale României. În satele din zona Carpaţilor de Curbură, din Banat şi din Apuseni, ţăranii folosesc rădăcina plantei ca antidot pentru afecţiunile reumatice. Totuşi, paleta sa de proprietăţi este mult mai largă...

Cercetările asupra proprietăţilor plantei au început recent

Numită în popor „fluierătoare”, „brie”, „unsoarea pământului” sau „viţă neagră”, această plantă este ea însăşi un paradox. Deşi este folosită de sute de ani în tratamentul durerilor de spate şi de picioare, din punct de vedere ştiinţific se cunosc foarte puţine lucruri despre ea, cercetările fiind abia la început. Deocamdată, ştim că sub pământ planta dezvoltă o rădăcină uriaşă, lungă până la jumătate de metru şi groasă de mărimea unui braţ. La suprafaţă, untul pământului este negru, iar în interior, galben-untos, de unde i se trage şi numele. Rădăcina este cărnoasă, groasă şi se poate extrage numai cu ajutorul cazmalei şi este indicat să se folosească proaspătă, în aplicaţii locale sau la prepararea tincturii şi a cremei. Frunzele sunt lucioase, în formă de inimă, florile verzi-gălbui, iar fructele, roşii. Planta creşte cu precădere în zonele pietroase, lângă gardurile verzi, la marginea pădurilor şi în luminişuri. Untul-pământului face parte din categoria plantelor ierboase, iar tulpina sa lungă de până la patru metri se agaţă de pietre sau de alte plante, mai ales în zone umbroase.

Tinctura „desţeleneşte” circulaţia sangvină

Pentru obţinerea tincturii de untul-pământului se dă rădăcina prin răzătoarea mare şi se aşază într-o sticlă sau într-un borcan, fără a fi îndesată. Se toarnă deasupra ţuică de 30 sau de 40 de grade, cât să acopere rădăcina, iar la final trebuie să se creeze o peliculă de doi centimetri. Compoziţia se acoperă bine şi trebuie lăsată la macerat timp de şase zile, având grijă ca zilnic vasul să fie agitat de câteva ori, pentru o mai bună extracţie a principiilor active. În cele din urmă, preparatul se filtrează şi se frecţionează zonele dureroase de câte două-trei ori pe zi. Nu vă speriaţi dacă tinctura provoacă o iritaţie uşoară la contactul cu pielea, dar din acest motiv se recomandă foarte multă prudenţă în privinţa cantităţii şi a mărimii zonei de aplicare. Pentru început, este bine să fie folosită numai pe o porţiune foarte mică de piele, pentru a putea fi urmărită reacţia. Tinctura are proprietatea de a stimula circulaţia sangvină şi de a încălzi puternic şi rapid locul tratat.

Folosiţi numai rădăcina, ca uz extern

Sucul de untul-pământului se obţine din rădăcina dată prin storcătorul de fructe în amestec cu lanolina, în părţi egale. Din acest produs se poate obţine un excelent unguent, cu aplicaţii în durerile reumatismale. În decurs de maximum două săptămâni se simt o sensibilă reducere a durerilor reumatice şi o creştere a elasticităţii articulaţiilor. În orice moment, nu trebuie însă uitat că se foloseşte exclusiv rădăcina, în aplicaţii sub formă de unguent sau de tinctură, dar şi crudă, întinsă direct pe piele. Folosită ca uz intern, planta poate produce tulburări digestive şi nervoase foarte grave, deoarece conţine saponine. De când orăşenii au aflat despre proprietăţile sale, rădăcina de untul-pământului poate fi cumpărată proaspătă din pieţe, de la culegătorii de plante, iar persoanele care au încredere îşi pot procura preparate din această plantă (cremă şi tinctură) de la plafar sau de la magazinele de produse naturiste.

Leac pentru pneumonie şi bronşită

Dincolo de rolul său în combaterea afecţiunilor reumatice, această plantă este folosită cu succes şi în tratamentele pentru pneumonie şi bronşită. Dacă aplicaţi pe torace o pastă formată din trei linguri cu rădăcină de untul-pământului proaspătă, dată prin răzătoare, două linguri cu hrean şi patru linguri cu seminţe de in măcinate, veţi observa rapid o ameliorare a problemelor de respiraţie. Deasupra se aşază un material de bumbac curat şi o ţesătură de lână călduroasă. Aplicaţia se face vreme de jumătate de oră pe zi, timp de patru-cinci zile la rând. Nu de alta, dar untul-pământului dispune de puternice efecte de stimulare a imunităţii şi ajută la eliminarea secreţiilor în exces.

„Fluierătoarea” face minuni în combinaţie cu gălbenelele și arnica

Există experţi care recomandă untul-pământului inclusiv la tratarea acneelor, contuziilor, dermatozelor purpurice, echimozelor, monturilor, spondilitei cervicale şi a purpurei. Rădăcina rasă este aplicată local, dar nu trebuie lăsată mult timp, deoarece devine rapid iritantă. Totuşi, chiar şi în această situaţie, nu disperaţi! Iritaţiile se pot diminua rapid cu unguent sau cu cremă de gălbenele. De asemenea, este recomandată folosirea „viţei negre” inclusiv în combinaţie cu extractul de gălbenele. Alifia obţinută se foloseşte în mod special pentru orice durere reumatică, lombosciatică, spondiloză cervicală, deformări osoase, ciocuri, monturi, dureri de menisc, apă la genunchi, dureri musculare, degerături, umflături, gută, răceală, artroză, coxartroză şi zona zoster. Crema din untul-pământului şi arnică este cicatrizantă, revulsivă, elimină durerea, ameliorează inflamaţia, stimulează circulaţia periferică şi refacerea ţesuturilor. Se aplică local, prin masaj uşor, de două-trei ori pe zi. Această compoziţie are efect inclusiv în cazul varicelor, eczemelor uscate şi hematoamelor (vânătăilor).

Compresele vă ajută în sciatică

Sciatica este una dintre cele mai enervante afecţiuni, din pricina faptului că, de cele mai multe ori, presupune lipsa de activitate a bolnavului. Ei bine, untul-pământului îşi găseşte şi în această situaţie întrebuinţarea. Pentru aceasta, se compune aceeaşi aplicaţie ca şi în cazul durerilor reumatice sau se aplică o compresă cu tinctură de untul-pământului timp de 30 de minute, după care zona dureroasă tratată se înveleşte cu un material călduros, de preferinţă din lână. Aplicaţia se face de două ori pe zi, până la eliminarea completă a durerilor nervului sciatic.

Reţeta tratamentului contra sinuzitei

„Fluierătoarea” deţine un rol important şi în tratamentul împotriva sinuzitei. Reţeta este simplă: într-o bucată de tifon se pun o lingură cu rădăcină de untul-pământului şi una cu rădăcină de hrean, ambele date prin răzătoare. Se ţine această cataplasmă pe frunte timp de zece minute, în funcţie de intensitatea reacţiei cutanate şi de rezistenţa la senzaţia de arsură. Veţi observa că în timpul aplicaţiei se va elimina pe cale nazală o cantitate impresionantă de secreţii, iar durerea va fi diminuată progresiv. La fel ca şi senzaţia de greutate în zona frunţii. Este recomandat să se facă două asemenea aplicaţii în caz de sinuzită acută, şi până la 12 aplicaţii dacă vă confruntaţi cu sinuzită cronică.