Smirna este un condiment foarte parfumat, astfel că este apreciată din cele mai vechi timpuri. Anticii greci spuneau despre aceasta că merită să îi fie răsplătită greutatea în aur. Pe lângă legăturile religioase şi culinare ale smirnei, aceasta a fost utilizată şi ca puternic dezinfectant.
Răşina parfumată
Smirna este răşina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramuri ceruite şi cu spini mari, ce creşte pe ţărmurile Mării Roşii. La sfârşitul lui august încep să apară flori albe şi verzi, iar în trunchiul arborelui se formează noduri. El este atunci incizat şi, în urma acestei operaţii, se scurge o răşină galbenă, ce se va usca, va deveni maronie şi va fi culeasă în timpul lunilor de vară. Răşina extrasă din scoarţa acestui arbore, ce arde răspândind un miros caracteristic, este folosită mai ales la ceremoniile religioase. Dar smirna, spre surprinderea unora, are şi proprietăţi terapeutice extraordinare, pe care vom încerca să vi le prezentăm şi dumneavoastră.
Ia durerile reumatice „cu mâna”
Utilizată frecvent în mâncăruri, smirna devine tratament pentru tumorile uterine, având proprietatea de a pune în mişcare sângele. De asemenea, durerile de dinţi sunt diminuate considerabil. Miraculoasa răşină este intens folosită în medicina naturistă chineză, pentru tratarea durerilor cauzate de reumatism, artrită şi rezolvă problemele circulatorii. Tulburările sistemului nervos sunt calmate prin fumigarea unei bobiţe de smirnă, ca şi în cazul tămâiei.
Împotriva gripei
Împotriva guturaiului, gripei sau a bronşitei se consumă de trei sau patru ori pe zi o linguriţă cu tinctură de smirnă, diluată într-un pahar cu apă. Acest preparat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient stările de greaţă şi durerile de cap ce apar în stările gripale. Mai mult, infuzia este recomandată cu succes şi în cazul balonărilor. Se vor administra între două sau trei linguriţe de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înainte de masă sau la câteva minute după. Tinctura şi infuzia se prepară la fel ca în cazul suratei ei, tămâia.
Claudia Stan
