de Raluca Grințescu
A fost o vreme când duzii românești aveau o întrebuințare, căci, vă vine a crede ori ba, am avut și noi o industrie a mătăsii. Nu există sat la deal și la câmpie în țara asta să nu aibă vreun dud alb sau negru... Și totuși nu am prins cu adevărat niciodată obiceiul de-a valorifica fructele duzilor. Păcat, căci dudele sunt o sursă bogată de proteine vegetale, minerale și vitamine și ar merita mai mult decât să păteze trotuarele și ulițele pentru că nu sunt culese. Vara asta bucurați-vă mai mult de dude!
Conțin acid citric
Cunoscut și sub numele de agud, iagod (Oltenia și Banat), cirici (comunitatea macedoneană), frăgar (Transilvania) sau mur, dudul este un arbore foios, de dimensiuni medii, ce rar depășește 15 m la maturitate. Această specie de dud este originară din centrul Asiei, fiind importată în Europa deja prin secolul al XII-lea.
Dudele conțin mult magneziu, potasiu, riboflavină, fier, calciu, vitamina C și fibre. Pe lângă toate acestea, sunt bogate în resveratrol, un antioxidant studiat recent, cu efecte pozitive asupra sănătății inimii. În medicina tradițională chinezească erau consumate pentru tratarea albirii premature a părului, pentru purificarea sângelui, tratarea diabetului și a constipației. Dacă ingerați 200 g fructe de dud dimineața pe stomacul gol, timp de zece zile, acestea vă vor curăța organismul de toxine. Sucul din fructe coapte de dud - datorită acidului citric pe care îl conține - este considerat un remediu excelent în tratarea aftelor, anginelor și a stomatitelor.
Siropul, benefic în enterite cronice
Siropul din dude este foarte eficient în tratarea constipației. Acesta se prepară cu ajutorul unei căni pline cu dude coapte, două cești cu zahăr tos și un litru de apă. După ce se fierbe și dă de mai multe ori în clocot se recomandă ca, după răcire, siropul de dude să se depoziteze într-un recipient care se închide ermetic, păstrat într-un loc răcoros.
Ceaiul din frunze de dud este recomandat celor care suferă de diabet sau de diaree. Beți zilnic, de trei ori, după fiecare masă principală. Totodată, ceaiul se recomandă și la tratarea enteritei cronice și contra viermilor intestinali. Coaja rădăcinii de dud este foarte utilă în tratarea ascitelor. Astfel, două lingurițe mărunțite cu coaja rădăcinii se fierb în 300 ml apă până când lichidul scade la 200 ml.
Băi pentru ameliorarea suferinţelor reumatice
Băile cu frunze de dud alb se folosesc pentru ameliorarea suferinţelor reumatice, în timp ce decoctul din coaja ramurilor tinere, strânsă primăvara, îndulcit, administrat de două ori, dimineața și seara, pe nemâncate, ajută la eliminarea teniei. Cercetări recente au arătat o îmbunătățire în tratamentul cu extract din frunze de dud alb în elefantiazis și în tetanus, folosind doze de sevă de dud amestecată cu zahar.
Tinctura temperează durerile de dinţi
Tinctura obținută din scoarță se folosește pentru calmarea durerilor de dinți. Se recoltează iarna și se usucă pentru a fi folosită mai târziu. Tinctura de scoarță de dud negru se prepară astfel: scoarța se pune în alcool dublu rafinat și se lasă la macerat trei săptămâni. Se ia câte o linguriță de patru ori pe zi, diluată într-o ceșcuță cu ceai. Tratamentul durează opt luni pe an, cu pauze între ele, și ține diabetul în frâu.