de Iulian D. Moleianu
Papura roşie este inamicul numărul unu al pancreatitei. Numită şi obligeană, trestie mirositoare sau crin de apă, planta provine din India şi a fost adusă în Europa de Est prin secolul al XIII-lea, de nomazii tătari şi turci, care o utilizau la dezinfectarea apei de băut. Aceasta creşte în flora spontană prin locuri mlăştinoase, în şanţuri umede şi pe malurile apelor lin curgătoare sau ale bălţilor, mai ales în Banat, Crişana şi Bucovina.
Inflamația stomacului trece cu ceai
Pancreatita, una dintre bolile acestui secol, este provocată în majoritatea cazurilor de stres, de consumul abuziv de alcool şi de surmenarea glandei prin consumarea de alimente foarte concentrate. Este o afecţiune care decurge din inflamaţia stomacului, a intestinului subţire sau a vezicii biliare şi se manifestă prin dureri violente în zona mediană a abdomenului, febră, puls şi respiraţie rapidă, suc gastric amar care vine în gură. Pentru îndepărtarea acestor stări, se bea ceai obţinut dintr-o linguriţă cu rădăcină de obligeană sfărâmată în 250 ml apă rece. Se lasă de seara până dimineața, se încălzeşte într-o baie de aburi şi se strecoară. Pentru a avea efecte maxime, este necesară o cură de 14 zile.
Elimină gazele abdominale
Planta e cultivată în parcuri şi în grădini, pe post de plantă ornamentală, deoarece are miros plăcut de mandarine şi gust aromat amar. Totuşi, dincolo de aceste virtuţi, papura roşie este folositoare în medicină, mai ales în stimularea secreţiilor gastrointestinale, în tratarea bronşitelor şi a stărilor gripale. Pentru combaterea acestor afecţiuni, cel mai adesea se foloseşte tinctura realizată din această plantă cu proprietăţi aproape magice, care se prepară astfel: 10-20 g plantă uscată şi mărunţită se pun în 100 ml alcool de 70 de grade, după care se lasă la macerat timp de opt-zece zile la temperatura camerei, agitându-se zilnic de două, trei ori, se strecoară în sticluţe brune, bine închise, şi se consumă, zilnic, câte 20-30 de picături, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale, pentru stimularea poftei de mâncare, sau după masă, pentru acţiunea carminativă (de eliminare a gazelor abdominale).
Adio epilepsie, delir şi amnezie!
Pentru cei care au stări nervoase și boli mintale, se face o tinctură din amestec de 30 g rizomi de obligeană, 20 g fructe de chimion, 20 g fructe de fenicul, 20 g flori de muşeţel şi 20 g frunze de mentă, care se pun într-un litru de alcool de 70 de grade. Se macerează plantele timp de şapte zile, se strecoară şi se beau câte trei-patru linguri pe zi, având efecte carminative şi calmante ale dereglărilor de stomac (colici) sau sedative în boli precum isterie, epilepsie, delir, nevroze, amnezie, insomnie, melancolie. Planta se poate folosi inclusiv ca şi uz extern, tinctura fiind indicată pentru frecţii locale, în vederea deconectării muşchilor obosiţi şi dureroşi. Există persoane care obişnuiesc să facă băi locale cu decoct din 200 g plantă, care se lasă la macerat în apă rece peste noapte. A doua zi se încălzeşte până la fierbere, se infuzează zece minute în vas acoperit, se strecoară şi se toarnă în apa de baie. Are efect în cazuri de degerături, reumatism şi de deficienţe în circulaţia sângelui la mâinile şi la picioarele reci.
Decoctul evită stările de vomă şi combate mahmureala
Decoctul dintr-o lingură cu rizom uscat şi mărunţit la 200 ml apă rece se face fierbând planta până dă în clocot. Apoi, produsul rezultat se strecoară şi se beau câte trei-patru linguri pe zi, înainte de mesele principale, ca tonic gastric, în evitarea stărilor de vomă, pentru activarea diurezei şi a transpiraţiei în stări gripale, nefrite şi enterite. Poate veţi zâmbi, dar în zone rurale, această „licoare” era folosită în trecut, cu succes, în combaterea mahmurelii.
Vinul stimulează pofta de mâncare
Şi proprietăţile acestei plante, din păcate puţin cunoscute, nu se opresc aici. Mai mult, ţăranii au descoperit că papura roşie poate fi consumată, în acelaşi timp, şi pentru a satisface micile plăceri ale vieţii, dar şi pentru a îndepărta diverse boli. Spre exemplu, vinul aromatic se face din 100 g rizomi uscaţi şi măcinaţi într-un litru de vin roşu. Se macerează, la rece, timp de opt zile, apoi se strecoară, se adaugă 150-200 g zahăr şi se bea câte un păhărel înainte de mesele principale, având acţiune tonic-amară în stimularea poftei de mâncare şi pentru efectele sedativ-antispasmodice. Proprietăţile terapeutice sunt eupeptic-amare, tonic-aperitive, stimulente ale secreţiei gastrice, astringente, sedative, analgezice, antispasmodice, gastrointestinale, calmante psihic, febrifuge, sudorifice, diuretice, anticonvulsive, antiaritmice, antitabagice, bactericide, insecticide (tot datorită azaronei) şi aromatizante.
Infuzia, miraculoasă pentru lupus
Infuzia din papură roşie se obţine dintr-o lingură cu rizom uscat şi măcinat la 200 ml apă clocotită şi are efecte miraculoase. Pentru a obţine rezultate rapide pentru tratarea lupusului, a bolilor de stomac, hemoragiilor, indigestiilor, gazelor intestinale, răcelii, reumatismului, scorbutului, bolilor nervoase şi hipocondriilor, se infuzează pulbere de papură roșie timp de zece minute, se strecoară şi se bea fracţionat în trei reprize pe zi. De asemenea, în situaţii extreme, de dureri mari, folosită în doze-şoc, planta are efect analgezic, dar nu este recomandată folosirea sa frecventă în acest mod, deoarece poate avea efecte adverse, în general de astenie.
PONT. Pulberea din 1-4 vârfuri de cuţit cu rizomi uscaţi şi măcinaţi se ia zilnic, înainte de masă, ca tonic gastric şi stomahic.
Componentă aromatizantă în lichioruri şi în prăjituri
Puţini oameni ştiu că, fiind o plantă aromată, papura roșie este utilizată şi în parfumerie şi în farmacie. Acţiunile sale antibacteriene o fac ideală pentru industria cosmeticii, unde este folosită în prepararea pastei de dinţi şi a apei de gură. Nici din alimentaţie nu lipseşte rizomul plantei, deoarece acesta se foloseşte ca aromatizant în lichioruri şi în prăjituri. Nu în ultimul rând, se foloseşte ca insecticid în păstrarea hainelor de blană, pentru că îndepărtează moliile.