de Iulian D. Moleianu
Saschiul sau brebenocul este o plantă perenă mică, cu tulpini târâtoare, cu frunze groase şi lucioase şi cu flori albastru-violacee. În scopuri terapeutice se utilizează planta sau numai frunzele recoltate în timpul înfloririi. În primul rând, se constată efecte deosebite în reducerea tensiunii arteriale şi în reglarea tulburărilor vasculare cerebrale, asigurând oxigenarea normală a creierului şi îmbunătăţirea circulaţiei sangvine la nivel cerebral, cu efect în combaterea sclerozei cerebrale. Prin diminuarea ritmului cardiac, saschiul intervine în tahicardia neurovegetativă şi în dilatarea arterelor cerebrale, pentru stimularea contracţiilor inimii şi prevenirea aterosclerozei şi a congestiei.
Preîntâmpină congestia
Originar din centrul şi din sudul Europei, saschiul poate fi găsit şi în România, în pădurile alpine şi subalpine umede de foioase şi în regiunile de câmpie şi de deal, unde formează poieniţe compacte. Încă din Antichitate, saschiul era folosit pentru calmarea durerilor de cap şi scăderea tensiunii arteriale. Planta are un conţinut ridicat de vincamină, o substanţă ce măreşte debitul sangvin al capilarelor cerebrale şi contribuie la o mai bună oxigenare a creierului. Astfel, diminuează ritmul cardiac şi intervine în dilatarea arterelor cerebrale, previne ateroscleroza şi congestia. Se recomandă un decoct din 40 g frunze uscate la un litru de apă (se fierb două-trei minute şi apoi se infuzează timp de zece minute). Pentru scăderea tensiunii arteriale se beau zilnic trei căni cu ceai călduţ. „Partea aeriană a plantei conţine peste 50 de alcaloizi, cel mai cunoscut fiind vincamina, o substanţă care normalizează tensiunea arterială şi reglează circulaţia sangvină la nivel cerebral”, precizează un raport publicat de specialiştii suedezi în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Aceiaşi medici au ajuns la concluzia că „infuzia şi tinctura de saschiu sunt eficiente şi în tratamentul, dar mai ales în prevenirea bolii Alzheimer”. Se recomandă următorul mod de întrebuinţare: infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu plantă uscată şi din 200 ml apă. După zece minute de infuzare, ceaiul rezultat se bea îndulcit cu puţină miere sau cu o linguriţă cu fructoză. Persoanele care depun efort intelectual susţinut trebuie să bea cel puţin trei căni cu infuzie pe zi, timp de 30 de zile. După o pauză de zece zile, tratamentul se poate repeta.
Bun remediu împotriva amețelilor
Saschiul este un bun remediu și în caz de ameţeli din perioada convalescenţei, a pierderii memoriei, a dificultăţii de concentrare şi a anemiilor, aceste afecțiuni fiind combătute cu tinctura de saschiu. Pentru obținerea acesteia aveți nevoie de 50 g plantă, care se macerează, timp de 15 zile, în 250 ml alcool de 70 de grade. Se strecoară şi se păstrează, obligatoriu, la rece. Dacă este consumată după ce a stat într-un loc cald poate avea reacţii adverse, precum debilitate sau chiar ameţeli. În tratamentele obişnuite, se recomandă zilnic câte o linguriţă cu tinctură, diluată într-o cană cu 250 ml apă.
Saschiul este eficient şi pentru vârstnicii care au insuficienţă circulatorie cerebrală, ischemie cerebrală, traumatisme craniocerebrale, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale. Pentru toate acestea se recomandă o infuzie preparată dintr-o linguriţă cu plantă uscată şi 200 ml apă, ce se lasă la infuzat zece minute. Pentru înlăturarea oboselii mintale se beau câte trei căni cu infuzie pe zi, timp de 30 de zile, apoi se face o pauză de zece zile şi se reia tratamentul.
Înlătură scorbutul şi sângerările nazale
Saschiul mai este benefic şi în cazul sângerărilor nazale, gingivale şi pentru tratarea durerilor de gât. Mai mult, planta se foloseşte şi pentru tratarea scorbutului, scăderea glicozuriei în diabet şi reducerea senzaţiei de sete, este tonic digestiv şi fortifiant. În afecţiuni digestive, precum colită sau diaree, saschiul acţionează prin reducerea pierderilor de fluide şi prin tonifierea membranelor. Sunt recunoscute proprietăţile sale depurative, diuretice, dar şi astringente, spasmolitice şi antifebrile. Există totuşi şi o serie de contraindicaţii. Dacă este consumat în cantităţi mari poate provoca stări de vomă şi chiar leziuni la nivelul nervilor, al rinichilor şi al ficatului. Mai mult, există riscul ca tensiunea arterială să scadă sub media normală.
Împiedică apariţia cicatricelor
Ca şi uz extern, se prepară o infuzie din două linguriţe (10 g) cu saschiu uscat şi o linguriţă (5 g) cu flori de muşeţel uscate. Când licoarea este călduţă, se toarnă peste o bucată de tifon, care se aplică în jurul zonei afectate. Deasupra va fi înfăşurată o folie de nailon. În această formă, ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, oprește sângerările şi împiedică apariţia cicatricelor. Este necesar să preparați mai întâi extractul fluid de saschiu şi pe urmă să îl amestecați cu argilă. Extractul fluid presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml tinctură (obţinută după metoda descrisă mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă bine cu argilă, până se obţine o pastă subţire. Întindeți pasta pe o bucată de tifon şi aplicați bandajul pe zona afectată, fără a-l lega strâns. Pentru eficienţă, cataplasma se ţine 30 de minute. Astfel, calmează durerile ovariene şi grăbeşte vindecarea fracturilor şi entorselor.
Cel roz, util în leucemie
Valoarea terapeutică a acestei plante este atestată şi de o specie-soră, saschiul roz, adaptată climatului tropical (mai ales în Insula Madagascar), care conţine alcaloizi antitumorali (vinblastina şi vincristina) cu proprietăţi anticancerigene şi care, graţie proprietăţilor sale, a fost cultivată, din anul 2010, în Europa, inclusiv în România. Planta este căutată mult pentru tratamentul leucemiei acute, bolii Hodgkin, limfosarcomului, carcinomului de sân şi carcinomului embrionar de testicule, preţul de livrare fiind încă foarte ridicat. Saschiul roz se culege de trei ori pe an, dar în luna aprilie are cea mai mare concentraţie de principii active. Este folositoare întreaga plantă, care se pune imediat la uscat, întinsă în strat subţire, în încăperi umbroase. Ca alternativă, poate fi folosit cuptorul, fixat la 50-60 de grade Celsius şi lăsat cu uşa deschisă, pentru aerisire. După uscare, saschiul se macină mărunt şi se păstrează în recipiente de sticlă de culoare închisă.