de Raluca Grințescu
Grăşiţa este o plantă originară din India, fiind cunoscută şi sub numele de iarbă-grasă, urechelniţă, porcină, dragoste sau portulacă. Se credea în puterile vindecătoare ale grășiței încă din Antichitate, când seminţele se foloseau pentru purificarea organismului. În medicină, proprietăţile plantei au fost analizate în secolul al XI-lea.
Îndepărtează negii
De la plantă se folosesc părţile sale aeriene, care conţin substanţe carotenoide, vitamina C, vitamina B1, carbohidraţi (zaharoză, glucoză, fructoză), acizi graşi linolenici, substanţe flavonoide, acizi graşi oxalici, steroizi, fenol, substanţe terpenoide, compuşi de azot, substanţe saponine, alcaloizi şi apă. În compoziţia seminţelor apar acizi graşi superiori de genul acidului palmitic, linoleic şi oleic. Arabii folosesc această plantă pentru îndepărtarea negilor de pe piele sau pentru vindecarea acneei. În medicina populară, grăşiţa ajută în cazul stărilor de vomă din pricina bilei sau a inflamațiilor ficatului cauzate de diferite afecţiuni ale acestuia. În Rusia, planta era utilizată în vindecarea înțepăturilor de insecte şi a mușcăturilor de şarpe, în tratarea psoriazisului, a dizenteriei, bolilor de rinichi și afecţiunilor de ficat.
Extractul, de folos în gingivită
Planta conţine mucus vegetal, ce are efect diuretic, de aceea este recomandată în bolile căilor urinare şi în afecţiunile tractului digestiv. Seminţele şi frunzele proaspete au în compoziţie o substanţă numită noradrenalină - care îndeplineşte rolul unui hormon ce este sintetizat de cortexul suprarenal. Acest „hormon” are efect bun în stimularea sistemului nervos, în creşterea fluxului de sânge în corp, mărind astfel energia în organism. Există un tratament cu grăşiţă recomandat în cazurile uşoare de diabet: se pune o lingură cu frunze proaspete de grăşiţă să stea timp de două ore într-o cană cu apă fiartă, se filtrează şi se iau până la două lingurițe din acest lichid de patru ori pe zi. Gingivita se tratează cu extractul de grăşiţă.