de Raluca Grințescu
Din vremuri străvechi, fisticul este văzut drept simbol al bunăstării și al sănătății, datorită bogăției nutriționale pe care o posedă. Fisticul (Pistacia vera) face parte din familia Anacardiaceae, aceeași cu a nucilor caju, și este fructul unui arbust originar din Asia Centrală și Orientul Mijlociu.
Cultivat în Grădinile suspendate din Babilon
Descoperirile recente arată că nucile de fistic le erau cunoscute locuitorilor Irakului încă din anul 6750 î.Hr, iar arbustul pare să fi fost cultivat până și în Grădinile suspendate din Babilon, în jurul anului 700 î.Hr. Însuși Plinius cel Bătrân ne spune că prețioasa nucă a fost adusă în Italia prin intermediul unui consul din Siria. Fisticul este și una dintre cele trei semințe menționate în Biblie. Fisticul este cultivat la scară largă în zonele vorbitorilor de limba engleză (Australia, Statele Unite - California, New Mexico), iar soiul cel mai popular este kerman. Este o plantă de deșert, care preferă solurile saline, arbuștii rezistând până la temperaturi de 48 de grade Celsius.
Dă claritate ochilor
Fisticul este o sursă excelentă de antioxidanți, conținând grăsimi mononesaturate precum acidul oleic, iar din cercetările recente se pare că ingerarea acestor nuci poate reduce nivelul colesterolului LDL (așa-numitul colesterol rău). Tot din seria antioxidanților, fisticul este și o sursă bogată de carotenoizi ca luteina și zeaxantina, esențiali pentru sănătatea ochilor.
Menține elasticitatea pielii
Fisticul are un conținut bogat de vitamina E, care menține sănătatea și integritatea celulelor și elasticitatea pielii, protejând organismul de acțiunea radicalilor liberi. Studii recente au arătat că mestecarea de fistic ajută la distrugerea bacteriilor dăunătoare din cavitatea bucală.
Totodată, o porție de fistic furnizează 20% din necesarul zilnic de vitamine din complexul B. Aceste nuci sunt și o sursă bună de fibre și conțin o cantitate impresionantă de minerale precum: cupru, mangan, magneziu și potasiu.
De preferat a fi consumat crud
Fisticul se găsește în comerț sub două forme: crud sau prăjit și (ne)sărat. Este bine să optați pentru varianta crudă, care-și păstrează bogăția nutrițională sau, dacă-l preferați pe cel prăjit, să-l alegeți pe cel nesărat.
Se găsesc de-a lungul anului în magazine și puteți cumpăra atât fistic descojit, fără carcasă, cât și fistic întreg. Cel crud, cu coajă, poate fi păstrat la temperatura camerei timp de două luni, într-un loc bine aerisit, însă cel descojit este bine să fie ținut la frigider, în pungi sau în recipiente de sticlă vidate, pentru că râncezește rapid. În alimentație, fisticul este cel mai adesea consumat ca atare, fiind foarte apreciat pentru aroma sa de nucă și pentru gustul său ușor dulceag. Din fistic se prepară celebra baclava, specifică bucătăriei orientale, un desert din foi de plăcintă foarte subțiri între care se adaugă fistic măcinat, migdale și caju, compoziție îndulcită cu sirop sau cu miere. De asemenea, aceeași bucătărie folosește fisticul în numeroase alte preparate dulci (biscuiți, torturi).
Când poate fi introdus în alimentaţia copilului?
Deoarece face parte din familia caju-ului, fisticul se poate introduce în alimentația copiilor fără istoric de alergii începând cu vârsta de 1 an. Fiind atât de mici, nucile de fistic prezintă risc de înec și, de aceea, este bine să evitați să le oferiți copiilor ca atare. Recomandarea noastră este să consultați medicul pediatru înainte de a introduce fisticul în alimentația diversificată a bebelușului și să respectați regula celor patru zile.