Negru, alb sau roşu, piperul rămâne, fără îndoială, regele neîncoronat al condimentelor. El pune digestia în mişcare şi câştigă lupta cu bolile reumatice, respiratorii sau digestive.

Vindecă tusea spastică
   Folosite de milenii în Orient, condimentele au darul de a ne influenţa atât psihicul, cât şi fizicul. Ele pot înlocui sarea în unele alimente, prevenind astfel afecţiunile cardiovasculare, pot fi afrodiziace sau somnifere sau pot trata diferite maladii. În materialul de astăzi vom vorbi despre „regele” condimentelor, piperul, considerat de specialiştii în medicină naturistă un adevărat elixir.
      Cunoscute încă din Evul Mediu, uleiurile volatile conţinute de piper au efecte antiinfecţioase, cu rol în procesele digestive. Piperul opreşte vărsăturile, acţionează asupra aparatului cardiovascular, uşurează digestia şi acţionează asupra metabolismului. În cantităţi mici, piperul negru contribuie la detoxifierea ficatului şi are grijă de sistemul imunitar.
      Adăugat în mâncare, piperul stopează balonarea. Încă din epoca medievală, francezii care se îmbolnăveau de gripă foloseau următoarea reţetă: două vârfuri de cuţit de piper negru, împreună cu un vârf de cuţit de cuişoare şi două vârfuri de cuţit de scorţişoară se puneau la infuzat zece minute într-o cană cu apă fierbinte. Se filtrează, se îndulceşte cu miere, iar infuzia obţinută trebuie băută imediat. Tusea spastică se vindecă astfel cu un macerat obţinut din cinci linguri cu piper negru şi o lingură de cuişoare măcinate, ce stau o săptămână în 200 ml de alcool alimentar. Se filtrează şi se administrează sub formă de gargară. Rezultatul este uimitor.  

Măreşte tensiunea arterială
      Cei care suferă de indigestii frecvente vor consuma cât mai multă hrană peste care se va pune piper negru din belşug. Datorită efectelor sale carminative puternice, piperul este şi un excelent remediu în cazul balonării. Se amestecă o linguriţă cu piper negru, proaspăt măcinat, cu două linguriţe cu chimen şi cu două linguriţe cu anason.

     Această combinaţie se adaugă în toate mâncărurile. Cele trei mirodenii se pot infuza, obţinându-se un ceai aromat, ce se va consuma, foarte cald, după masă. În cazul celor hipotensivi se recomandă suplimentarea cantităţii de piper, acesta având rolul de a mări tensiunea arterială. Piperul este şi cel mai bun leac împotriva sensibilităţii la frig. Consumaţi la fiecare masă, timp de o săptămână, câte două, trei vârfuri de cuţit de piper negru măcinat. Următoarea reţetă are rolul de a ţine reumatismul departe. Cum se procedează. Puneţi câteva linguri de piper în 200 ml de rachiu. Se lasă la macerat, iar cu soluţia obţinută se masează zonele dureroase de trei ori pe zi.  


Inamicul asteniei
      Persoanelor suferinde de pietre la rinichi li se recomandă următorul tratament. Cumpăraţi o jumătate de kilogram de stafide şi alegeţi-le pe cele mai mari şi umpleţi fiecare stafidă în parte cu câte o boabă de piper. În prima zi se înghite o boabă, a doua zi, două boabe, până se ajunge ca în a zecea zi să fie înghiţite zece boabe. După aceste zece zile, consumul scade progresiv pe parcursul altor zece. Pentru a scădea iuţimea piperului, fără a-i diminua proprietăţile terapeutice, se poate ţine o săptămână în ulei de floarea-soarelui. Se usucă ulterior şi se pisează. Cei care suferă de astenie pot face o cură cu piper cinci zile la rând, consumând la fiecare masă cât piper pot suporta. Efectele vor fi miraculoase.