de Iulian D. Moleianu
Bradul alb este un arbore monoic, răşinos, indigen, specific zonelor premontane şi montane de la noi. Bradul alb nu este acelaşi lucru, cum greşit uneori se crede, cu bradul argintiu (Abies concolor), specie exotică mai mică şi cu frunze cenuşii, care la noi se cultivă în scopuri decorative. De asemenea, bradul alb nu trebuie confundat cu bradul roşu, numit şi molid. Bradul alb este folosit mai ales în afecţiunile pulmonare, ca expectorant şi antitusiv. Are însă şi proprietăţi diuretice, analgezice, stimulente.
Analgezic și antiseptic
În scop fitoterapeutic, de la bradul alb se folosesc frunzele, mugurii şi răşina. Uleiul esenţial, obţinut prin antrenare cu vapori de apă din frunze şi rămurele, conţine în principal alfapinen, limonen, acetat de bornil, aldehida laurica şi sesquiterpene. Scoarţa de brad are 4%-8% tanin, iar din acest motiv răşina din scoarţă se poate utiliza la fabricarea terebentinei, utilizată în farmacie. Datorită componentelor din uleiul esențial, stimulează secreţiile mucoaselor, fiind utilizat în special ca expectorant. De asemenea, bradul alb are proprietăţi uşor diuretice. Componentele din uleiul esenţial, bine dozate, au acţiune analgezică, antiseptică pulmonară, antitusivă, deodorantă, expectorantă şi tonică.
Deliciu vitaminizant obţinut dintr-un kilogram de muguri
Siropul din brad alb este excelent în tratarea afecţiunilor pulmonare. Pentru prepararea acestui deliciu vitaminizant se curăţă mugurii de codiţe, se spală şi se pun într-o oală smălţuită. La un kilogram de muguri se adaugă doi litri de apă şi se fierb în jur de o oră. Se iau de pe foc, se acoperă şi se lasă 24 de ore la temperatura camerei. Sucul se strecoară prin tifon dublu, presând mugurii, ca să se scurgă tot lichidul. La un litru de suc se adaugă un kilogram de zahăr. Se iau între patru şi șase linguri cu sirop pe zi. Ca uz extern, se recomandă o infuzie din 300 g crenguţe de brad în cinci litri de apă, combinaţie care se pune în cada de baie.
Se recomandă inhalaţiile cu ulei, sub formă de aerosoli
Pentru uz intern, mai avem în vedere cazuri de avitaminoze, bronşite, ulcere venoase, scorbut, litiază biliară sau edeme. Ca uz extern, uleiul se mai foloseşte în situaţii de ulceraţii cutanate, peladă, helmintiaze, meteorism abdominal şi în cazuri de boli reumatismale. Având proprietăţi revulsive, uleiul esenţial intră în compoziţia unor fricţiuni. Tot extern, se recomandă în inhalaţii cu ulei esenţial, sub formă de aerosoli.
Nu este indicat în cazul bolilor respiratorii cronice
Produsele din brad nu sunt toxice. Cu toate acestea, există persoane care manifestă alergii la compuşii volatili din aceste conifere. Din acest motiv, înainte de a începe un tratament cu produse pe bază de conifere este necesar să faceţi un test, administrând intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură. Apoi, urmăriţi reacția. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie sau inflamaţii, trebuie renunţat la tratament. Totuşi, administrarea internă a preparatelor din brad nu este indicată în bolile respiratorii cronice, îndeosebi în astmul bronşic evoluat şi silicoză.