de Gabriela Niculescu

„Lavandă Lola” este unul dintre cele mai parfumate și mai colorate branduri din țară, iar în spatele său stă minunata ardeleancă Anca Șerpar. Ea ne-a povestit cum a luat naștere cea mai bogată cultură de lavandă din România și cum trei generații de femei se ocupă, cu multă dragoste, de afacerea familiei. De pe cei 8.000 de metri pătrați de câmp acoperit cu tufe mov, în Bonţida, județul Cluj, ies plante la ghiveci, butași, flori proaspete și uscate, decorațiuni, săculeți aromatici, săpun, ulei esențial și, în curând, miere. Din cultura „Lavandă Lola” au plecat butaşi pentru plantații noi în toate colţurile ţării. Dacă vreți și dumneavoastră să cultivați această plantă, Anca vă oferă toate detaliile necesare.

„Există peste 40 de specii, cu peste 400 de varietăţi”

- Pentru cultura de lavandă ai accesat fonduri europene. De ce ai optat pentru o afacere cu lavandă?

- Cele mai frumoase amintiri pe care le am sunt vacanţele şi timpul petrecut la bunici, mai exact în Bonţida. Locul în care se află astăzi cultura mea de lavandă este spațiul în care amintirea bunicii mele este vie. Dragostea sa pentru pământ şi determinarea cu care făcea fiecare lucru îmi par de parcă au existat ieri. Din dorinţa de a da viaţă pământului atât de iubit de bunica şi din ideea unei culturi de lavandă pornită la o discuţie între prietene, am spus start în 2010, când am plantat primele plante de lavandă, fără să ştiu ce va ieşi.

- Cine te-a ajutat în demersul tău?

- Mama mea - căreia i se spune Lola, de aici și numele de „Lavandă Lola” -, proaspăt pensionată în 2010, a preluat organizarea lucrărilor de întreţinere, fiind susţinută şi de tatăl meu. Dacă la început a fost reţinută în ceea ce privea ideea mea, astăzi este la fel de dedicată acestei minunate plante ca şi mine. Abia aşteaptă să treacă iarna, să vină primăvara şi să mergem la Bonţida, la câmpul cu lavandă. Îmi place să spun că este afacerea a trei generaţii de femei, mama mea, eu şi fetiţa mea, căreia încerc să-i transmit dragostea faţă de natură şi bucuriile pe care aceasta ni le oferă.

- Câte specii de lavandă cultivi?

- În 2010, am plantat Lavanda Angustifolia Blue Scent, fără să ştiu că există în lume peste 40 de specii, cu peste 400 de varietăţi. Am plantat în luna iulie, la peste 33 de grade Celsius, în jur de 5.000 de plante pe 2.300 de metri pătrați. Astăzi, în Bonţida, sunt în jur de 40 de varietăţi, pe 8.000 de metri pătrați, pe care le ţinem sub observaţie şi ne minunăm de fiecare, una mai parfumată, alta mai colorată, una mai înaltă, alta cu tufa compactă, alta cu tufa răsfirată, una care înfloreşte mai devreme, iar alta mai târziu.

„Uleiul esenţial diferă în calitate, în funcţie de specie”

- Cui i-ai recomanda o astfel de plantație?

- În primul rând, celor care au dragoste pentru natură şi care au încredere în forţele proprii. Este un efort mai mare la început, până când fiecare se familiarizează cu lucrările necesare de întreţinere, dar odată ce plantele încep să crească, creşti odată cu ele. Pentru culturi mai mari este recomandat a se planta toamna, în luna octombrie, sau primăvara, în lunile aprilie și mai. În decursul unui an de vegetaţie se fac cam șase intervenţii asupra culturii, dintre care patru sunt cele de prăşit - se poate atât manual, cât şi mecanizat - şi două sunt cele cu partea frumoasă, adică recoltarea.

- Există specii care s-au adaptat mai bine condițiilor din țara noastră?

- În România este recomandat a se cultiva două varietăţi, respectiv Angustifolia sau Lavandin. Cele două varietăţi rezistă la condiţiile climatice de la noi din ţară, şi la nivel mondial sunt cel mai cultivate pentru uleiul esenţial. Trebuie ştiut că uleiul esenţial diferă atât în calitate, cât şi în randament, în funcţie de specie. Angustifolia înfloreşte în luna iunie, dar sunt câteva varietăţi, cum este cea pe care o am eu, respectiv Blue Scent, care sunt cu înflorire continuă, astfel că, după recoltare, începând cu luna august, produce o nouă serie de flori, care ţine până la prima brumă. Uleiul din Angustifolia este considerat mai fin şi este direcţionat spre industria cometică şi de parfumerie. Lavandinul, care este o încrucişare de specii între Angustifolia şi Latifolia, înfloreşte în luna iulie, tufele sunt mai voluminoase, dar uleiul are o calitate inferioară faţă de Angustifolia, şi este folosit în industria detergenţilor, lumânărilor, săpunurilor.

„O tufă mov iubeşte soarele şi foarfeca”

- Cum se înmulțește lavanda?

- Cele mai utilizate metode de înmulţire sunt cele de butăşire, adică recoltarea butașilor de pe plantele-mamă care clonează specia. Angustifolia se poate înmulţi şi prin seminţe, dar specialiştii recomandă prima variantă. Alte metode sunt cele de divizare ale tufelor sau de marcotare (n.r. - înfigerea unui lăstar al unei plante, nedesprins de ea, cu capătul liber în pământ), dar acestea sunt mai mult pentru hobby.

- Ce ar mai trebui să știm pentru a cultiva lavandă?

- O tufă de lavandă iubeşte soarele şi foarfeca. Cel mai important, în primul an, sunt lucrările de stârpire a buruienilor şi lucrările de tundere. Este important ca tufele să fie tunse cam 30% din înălţimea lor - înălţimea fără flori. Tunderea stimulează formarea ramificațiilor, o face mai robustă şi asigură o durată de viaţă mai mare. În culturile intensive sunt recomandate înlocuirea tufelor undeva între 10 şi 15 ani, depinde de lucrările de întreţinere aplicate de-a lungul timpului, dar şi de consistența solului şi de condiţiile climatice. În peisagistică, sunt tufe care pot ajunge şi la 30 de ani.

„Dulceaţă, sirop, rahat, oţet, zahăr, bere... din aceeaşi plantă“

- Există desfacere?

- Piaţa lavandei este răspândită în multe domenii, respectiv, peisagistică, decoraţiuni, farmacologie, industria cosmetică. În acest moment, noi valorificăm lavanda în peisagistică, în butaşi pentru înfiinţarea de noi culturi, decoraţiuni, săpun şi din acest an accesăm o nouă direcţie, distilarea în scopul obţinerii uleiului esenţial, care este una dintre cele mai importante destinaţii ale culturilor mari de lavandă. Acum am şi doi stupi în cultură, de la care în curând o să degustăm şi mierea de lavandă. Anul trecut am fost în Franţa, în Provence, anul acesta am fost în Anglia, la cea mai mare fermă de lavandă, Norfolk Lavender, unde potenţialul lavandei este valorificat la maximum. Am găsit produse la care nici nu mă gândeam: dulceaţă, miere, rahat, ulei, marmeladă, sirop, oţet, tincturi, creme, parfumuri, bomboane, zahăr, limonadă, săculeţi, perne, decoraţiuni, suveniruri, bere... toate pe bază de lavandă. Pot să spun că am venit de acolo cu o grămadă de idei, pe care abia aştept să le pun în practică.