de Cătălina Tăgârţă
Pe piaţă există o mulţime de tipuri de săpun, cu arome şi indicaţii diferite de utilizare. Majoritatea conţin însă chimicale, ce nu fac bine pielii. Fitoterapeutul Liviu Buluş ne-a dezvăluit reţeta celebrului săpun de Alep, un produs natural, cu multiple beneficii asupra organismului.
Conţine ingrediente vegetale
Teoretic, pe piaţă există un tip de săpun pentru fiecare. Pot fi „satisfăcute” atât nevoile tipurilor de piele (uscată, grasă), dar pot fi rezolvate şi diversele probleme ale tenului (de exemplu, acneea). Din păcate, consumatorii nu aleg întotdeauna doar după criteriul calitate, ci coşul de cumpărături „cântăreşte”, de obicei, nu numai în kilograme, ci şi în lei. „Săpunul obţinut astăzi industrial seamănă mai mult cu un detergent şi e mai ieftin. Săpunul-detergent usucă şi irită pielea, acoperind-o cu chimicale care duc la alergii - urticarie, mâncărime, pete roşii, dermatite, eczeme. Trebuie să anihilăm aceste afecţiuni cu creme, loţiuni, medicamente, deci alte chimicale. Mai mult, săpunurile medicinale conţin tricosan - o ameninţare ecologică - şi totuşi aceste produse au toate avizele sanitare ca fiind inofensive”, ne-a declarat Liviu Buluş.
În ultimul timp, în SUA şi în Europa există o tendinţă de revenire la săpunul natural, care curăţă, hrăneşte şi chiar tratează afecţiunile pielii. Potrivit specialistului Liviu Buluş, multe persoane îşi organizează acasă ateliere pentru a produce propriul săpun, 100% natural, fin şi aspectuos. „Fabricat cu aproximativ 2.500 de ani în urmă, în nord-estul Siriei, săpunul de Alep este strămoşul săpunului de Marsilia. Conţine exclusiv ingrediente vegetale, este primul săpun solid şi se produce manual”, a spus fitoterapeutul.
„Înlătură uşor machiajul şi e un filtru UV natural”
De ce săpun de Alep? Pentru că are pH alcalin (9-10), elimină mirosurile neplăcute, excesul de sebum, previne infecţiile pielii şi este bun şi pentru spălarea rufelor persoanelor cu piele sensibilă. „Uleiul de măsline din componenţa sa hrăneşte şi catifelează pielea, cel de dafin reface filmul hidrolipidic pentru protecţia pielii şi are efecte puternice antiseptice şi dezinfectante. Acest produs accelerează vindecarea micilor arsuri, a candidozelor, herpesului labial şi previne apariţia dermatozelor - favus, pitiriazis, microsporia. Mai mult, poate fi folosit şi ca mască pentru faţă, ca săpun de ras şi în ritualul Hammam pentru curăţarea profundă a epidermei. Este un bun exfoliant, înlătură uşor machiajul, e perfect pentru pielea uscată şi sensibilă. Apoi, e un filtru UV natural, foarte bun în prevenirea căderii părului şi în neurodermite, arsuri, răni şi şterge petele de bătrâneţe de pe piele”, ne-a mai spus Liviu Buluş.
„Îndepărtează mătreaţa şi e 100% biodegradabil”
Potrivit specialistului, acest săpun respectă şi astăzi reţeta din Antichitate şi se fabrică în cantităţi mari în Nablus - Palestina, Alep - Siria, Malaga - Spania, Amman - Iordania, Marsilia - Franţa, Savonia - Italia, Casablanca - Maroc. „Deşi săpunul de Alep pare scump - 200 de grame costă aproximativ 20 de lei - el îndepărtează mătreaţa cu adevărat şi este 100% biodegradabil”, a mai adăugat fitoterapeutul. „Profesorul” în săpunuri Liviu Buluş susţine că pentru a colora produsul natural se folosesc plante uscate şi măcinate. Culoarea verde e dată de lucernă sau clorofilă, brun - scorţişoară, galben - curry, negru - cărbune medicinal şi albastru-verzui, de spirulină. „Pentru a obţine efecte medicinale se adaugă uleiuri esenţiale: ulei de pin - pentru împrospătare, tonifiere, stres, oboseală; ulei de lavandă pentru piele uscată şi sensibilă; ulei de portocale contra seboree şi acnee. De asemenea, uleiul de camfor sau mentă e bun pentru durerile de orice natură - reumatism, artrite, celulită, oboseală”, a mai spus Liviu Buluş.
„Calitatea e dată şi de cantitatea de ulei de dafin”
Săpunul de Alep se prepară din: ulei de măsline, ulei de frunze de dafin, sodă caustică şi apă distilată. „Saponificarea se obţine din uleiul de măsline, sodă şi ulei de dafin, care se fierb timp de trei zile în cazane de cupru. Pasta de săpun, ce are culoarea verde, este apoi răcită şi întinsă pe o suprafaţă plană, căptuşită cu hârtie cerată, iar a doua zi, după ce se mai întăreşte, pasta este tăiată în calupuri, ştanţată cu numele producătorului, calitate şi puritate. Calitatea săpunului este dată şi de cantitatea de ulei de dafin, între 2% şi 45%. Pentru uscare şi învechire se ţine timp de 8-12 luni în clădiri bine aerisite, ferite de lumină, până capătă o culoare maronie. Noi organizăm în Bucureşti cursuri practice, gratuite, de obţinere a săpunului natural, şi mai ales a săpunului de Alep, care este cel mai căutat din lume. Oricine doreşte să se înscrie ne poate contacta la numărul de telefon 0747.60.40.77”, ne-a explicat specialistul. Prepararea presupune cinci etape: gătit, stabilire (întărire), tăiere, uscare şi ambalare.
Denumirea de săpun vine de la vechiul „sapo”, din Roma. „Seul de la animalele sacrificate se amesteca pe vremea romanilor cu cenuşa şi se scurgea în Tibru. Femeile romane care-şi spălau rufele în fluviu au observat că acestea erau mult mai curate când veneau în contact cu amestecul amintit”, ne-a spus fitoterapeutul. Mai mult, acesta ne-a prezentat şi un scurt istoric al săpunului. O pastă care făcea spumă şi spăla pielea a fost găsită în oale de lut ce datau din anul 2800 înaintea erei noastre, aceasta reprezentând cea mai veche dovadă a existenţei săpunului în Babilon. O formulă de săpun pe bază de cenuşă şi ulei de cassia a fost găsită pe o tăbliţă de lut babiloniană ce datează din 2200 î.Hr. Un papirus egiptean din 1550 î.e.n. prezintă un preparat din uleiuri vegetale şi săruri alcaline pe care egiptenii îl foloseau la îmbăiere, iar Plinius cel Bătrân, în „Istoria Naturală”, spunea că fenicienii preparau, încă din anul 600 î.Hr., un produs din seu de capră şi cenuşă, pentru a curăţa ţesăturile. Fizicianul şi medicul grec Galenus din Pergam (secolul al II-lea) spunea că săpunul era folosit pentru îngrijire corporală şi la spălatul rufelor. Arabii, în secolul al VIII-lea, foloseau la realizarea săpunului ulei de măsline şi arome de cimbru, coloranţi, parfumuri. Arabii au făcut primul săpun de bărbierit din lume, iar după Cruciade săpunul a fost adus şi în Europa, unde au luat fiinţă ateliere în Marsilia, Genova, Veneţia, Malaga, Sevilia sau Savona. În 1616 s-a produs un celebru săpun cu ulei de măsline. În 1790, francezul Nicolas Leblanc obţine soda caustică din sare de mină, care e un săpun mai ieftin. Acesta a schimbat atitudinea faţă de curăţenie, faţă de rolul igienei în îndepărtarea microbilor. În 1950, săpunul era un produs obligatoriu de igienă personală.
• Săpunul de Alep poate fi preparat acasă în trei zile. El e foarte bun în prevenirea căderii părului şi şterge petele de bătrâneţe de pe piele.