de Adela Stăncescu
- Primele produse cosmetice au fost descoperite în Egipt şi datează din anul 4000 înainte de Hristos
Multe dintre metodele şi tehnicile cosmetice naturiste din zilele noastre sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pudra, uleiurile aromate, fardurile şi parfumurile erau întrebuinţate în marile civilizaţii ale lumii şi indicau, împreună cu podoabele şi veşmintele, statutul social al celor care le foloseau.
Foloseau sideful şi pulberea de aur şi argint
Mii de ani, produsele cosmetice au fost întrebuinţate doar de aristocraţi. Preparate în cantităţi mici, din plante şi minerale, erau foarte scumpe, din cauza ingredientelor greu de obţinut. Astfel, pentru colorare se foloseau sideful şi pulberea de aur şi argint, iar ca liant, argila şi mierea. Vopsirea părului şi a unghiilor se făcea cu pulberea de henna - o plantă care s-a răspândit din Africa în toată lumea. Această pudră era des întâlnită în Asia, în Grecia Antică şi în Imperiul Roman, iar în zilele noastre este utilizată mai ales la tatuaje. Pentru păstrarea tenului alb, femeile din Antichitate recurgeau deseori fie la pudra de orez, în China şi în Japonia, fie la creta albă, în Grecia Antică.
Machiaj terapeutic în Egiptul faraonilor
Vechii egipteni obişnuiau să îşi fardeze intens ochii, şi nu doar pentru înfrumuseţare, cât şi pentru protejarea împotriva infecţiilor. Printre substanţele pe care le utilizau se afla şi kohl-ul, care se obţinea din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură şi alte ingrediente. Plumbul se afla în cantitate suficientă cât să distrugă bacteriile din jurul ochilor, fără să fie toxic. Cu acest colorant, egiptenii îşi vopseau genele şi sprâncenele şi îşi conturau pleoapele. Arheologii au găsit în mormintele faraonilor numeroase accesorii de machiaj şi vase în care se preparau acestea, vechi de peste 4.000 de ani. Conţineau unguente din ulei de palmier sau de măsline, amestecate cu ierburi aromatice, pentru protecţia pielii împotriva deshidratării.
Cosmetice otrăvitoare pentru întinerire
De-a lungul timpului, femeile au folosit şi cosmetice din produse toxice, care le-au provocat intoxicaţii şi chiar moartea. Printre acestea se aflau pudra pentru albirea tenului şi măştile pentru întinerire, care aveau în compoziţie arsenic, mercur alb sau plumb. Erau utilizate doar de femeile aristocrate, care se deosebeau astfel de cele din clasele de jos. Era o metodă şi pentru Regina Elizabeta I a Angliei, cunoscută ca Regina Fecioară, care îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă, de obicei din mercur alb, aşa fiind înfăţişată în multe dintre portretele sale.
Farduri excesive fără igienă
Femeia cu tenul luminos şi părul blond, frumoasă şi atrăgătoare, cu obrajii şi unghiile roşii era modelul epocii Renaşterii italiene. Mai târziu, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, produsele de înfrumuseţare au fost accesibile unei categorii mai mari, excepţie fiind doar cei foarte săraci. A fost perioada în care au apărut profesioniştii, iar cosmeticele au început să fie produse pe scară largă. La curţile regale, machiajul era abundent, fardurile şi pudra fiind folosite şi de femei, şi de bărbaţi. Perucile erau grandioase, cu numeroase accesorii, iar parfumurile aveau mirosuri puternice. Dar toate acestea erau utilizate, în timp ce măsurile de igienă erau neglijate. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, când la modă erau rochiile cu decolteuri largi şi mâneci scurte, femeile au acordat o atenţie mai mare îngrijirii corpului. În secolul al XIX-lea, machiajul a fost mult redus şi s-a pus accent pe igienă. Fardurile şi celelalte cosmetice erau considerate vulgare, fiind folosite doar de actriţe şi de prostituate.
Chirurgia plastică a luat amploare
Machiajul excesiv a revenit însă în secolul al XX-lea, mai ales în America, fiind preferat de vedetele de cinema. Atunci a început să se dezvolte industria cosmetică şi să se folosească nu doar produsele naturale, ci şi substanţele chimice obţinute în laborator. Aşa au apărut celebrele firme ca Max Factor, Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein, iar după al Doilea Război Mondial s-au dezvoltat şi Revlon şi Estée Lauder. Cu timpul însă, nici produsele acestor firme nu au mai fost suficiente pentru întinerire, şi aşa s-a dezvoltat, la început de mileniu, chirurgia plastică. Tratamentele estetice sunt tot mai des folosite, mai ales în ţările dezvoltate, chiar dacă sunt costisitoare şi provoacă infecţii, dureri şi cicatrice.
În Egiptul Antic şi în Imperiul Roman, dar şi în Europa medievală, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare folosit deseori pentru menţinerea tinereţii. Dar numai femeile aristocrate îşi puteau permite acest lux. Celebra regină a Egiptului, Cleopatra, obişnuia să dizolve miere în cada cu lapte în care făcea baie ca să îşi păstreze pielea fină. În secolul al XVI-lea, Diane de Poitiers, amanta regelui francez Henric al II-lea, recurgea la aceeaşi metodă, iar în Anglia, procedeul a devenit cunoscut un secol mai târziu, tot în rândul nobililor. În vremurile noastre, deşi produsele cosmetice pe bază de lapte sunt accesibile tuturor, unele vedete preferă în timpul turneelor băile în lapte, la fel ca aristocratele din Antichitate.
• Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de tânărul chimist Eugene Schueller, fondatorul companiei L’Oreal.
Ştiaţi că...
... în Imperiul Roman, de producţia de cosmetice se ocupau sclavele, care erau numite „cosmetae”;
... chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor în anul 3.000 î.Hr.;
... primul manual de cosmetică a fost al Reginei Cleopatra. Se numeşte „Cleopatrae Gynoeciarum Libri” şi cuprinde reţetele folosite de ea pentru păstrarea frumuseţii;
... parfumurile pe bază de alcool au fost aduse din Orientul Mijlociu în Europa de cruciaţi în secolul al XIII-lea;
... deodorantele şi antiperspirantele au apărut în 1890;
... rujul, în forma în care există acum, a apărut în urmă cu 100 de ani;
... prima soluţie de permanent a fost utilizată în 1927, când părul ondulat era la modă.