Ghiocelul, floarea ce vesteşte primăvara, este originar din Europa şi Asia, răsărind din pământul înzăpezit când iarna se lasă gonită departe. Numele său ştiinţific este Galanthus şi înseamnă „flori albe ca laptele”.
Animalele sălbatice stau departe de el
Minunatele plante primăvăratice au câte două sau trei frunze lungi şi subţiri de culoare verde, iar florile albe ce apar din bulb emană o mireasmă de prospeţime. Când albul iernii (zăpada) este înlocuit cu albul primăverii (ghiocelul) simţim parcă bucuria reînvierii naturii, chiar dacă până la apariţia celorlalte plante mai trece o perioadă. Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute, lucru inexplicabil chiar şi pentru oamenii de ştiinţă. Interesant de menţionat este şi faptul că animalele sălbatice evită să transforme ghiocelul în hrana lor.
Există peste o sută de specii
Clopoţeii primăverii pot fi plantaţi şi în grădina sau în ghiveciul dumneavoastră. Bulbii trebuie să fie sădiţi la zece centimetri adâncime, la sfârşitul verii, în pământ fertilizat. Evitaţi locurile umbrite, iar atunci când doriţi să-i mutaţi aşteptaţi până ce florile se ofilesc, după care îi puteţi scoate din pământ. În viziunea necunoscătorilor, toţi ghioceii sunt la fel. Totuşi, există mai mult de 100 de specii şi de varietăţi, deosebindu-se fiecare prin textură şi culoare (diverse combinaţii între verde şi alb).
Iubitori de materie organică
Deoarece ghiocelul îşi face apariţia în păduri, trebuie să-l plantaţi într-un sol ce reproduce condiţiile naturale din mediul lor. Când pregătiţi pământul din vasul în care îl puneţi, adăugaţi multă materie organică şi humus. Dacă optaţi pentru cumpărarea bulbilor din serele specializate, verificaţi pe eticheta lor de când stau în mediul uscat al magazinului, asigurându-vă că aceştia nu sunt uscaţi. Este recomandat ca bulbul să fie plantat cu frunze, pentru a se prinde în ghiveci.
Atenţie la boli!
În perioadele de alternare a temperaturilor, ghioceii pot suferi de atacul multor boli. Petele maronii, praful gri asemănător mucegaiului sunt semne ale apariţiei unor infecţii. Cei mai nocivi inamici sunt viermele de bulb (larvele fac tunele prin bulb) şi molia (atacă bulbul din pământ). Bolile pot fi prevenite prin greblarea solului toamna, imediat ce foliajul se usucă, după care se aplică un insecticid general.
Povestea unei raze de soare
A fost odată o rază de soare ce era fata mai mică şi răsfăţată a astrului luminos. Într-o zi, raza a hotărât să se plimbe printr-o grădină. Uimită de frumuseţea florilor, răsfăţata astrului şi-a ales una dintre ele pe care să o pună în părul său, după care s-a înălţat în văzduh. Florile, care mai de care mai colorate, se întrebau care e norocoasa. Trandafirul a crezut că din familia lui, deoarece roua de pe petalele lui roşii arăta ca nişte diamante. La rândul lor, lalelele galbene au crezut că ele sunt alesele, pentru că au galbenul astrului luminos, crinul, pentru că este parfumat, iar violeta, pentru că are culoare vie. Într-un colţ, un ghiocel firav plângea, pentru că trena rochiei de aur a razei de soare i-a rupt codiţa. Plânsetul micuţului a răsunat ca un clopoţel pentru prinţesa soarelui, care a alergat înapoi spre grădină. Văzând ghiocelul cum zace pe pământ plângând, raza de soare a rostogolit de pe obrajii ei o lacrimă de aur, ce a căzut pe codiţa ruptă a vestitorului primăverii, vindecându-l. Cerându-şi iertare pentru ce a făcut, prinţesa l-a întrebat dacă doreşte să-i dea şi lui din frumuseţea celorlalte flori colorate. Lăsându-şi căpşorul în jos, ghiocelul i-a cerul razei să răsară primul de sub zăpada rece, iar parfumul lui să vestească primăvara. De atunci, în fiecare primăvară, ghiocelul este cel ce vesteşte îmbunătăţirea vremii, fiind prima plantă cu bulb ce înfloreşte după dezgheţarea solului.
Claudia Stan
Stiaţi că…
în 1983 a fost sugerat faptul că planta misterioasă ce apare în „Odiseea” lui Homer este de fapt un ghiocel. Vestitorul primăverii conţine o substanţă activă numită galantamină, ce putea acţiona ca antidot contra otrăvurilor.
Legendă: Pactul
Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, fiecare creaţie a Sa a beneficiat de culoare. Deoarece zăpada este pretutindeni, a lăsat-o să-şi caute singură culoarea. Prima dată s-a rugat de iarbă să-i dea din verdele ei frumos, însă a fost refuzată. Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut. Tristă şi amărâtă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul său dacă va dori. Omătul a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, zăpada poartă veşmântul alb şi, drept recunoştinţă, îl lasă să-şi facă apariţia primăvara din mantia sa friguroasă.
