Cireşul nu necesită tăierea obligatorie în fiecare an, mai ales la pomii solitari, care nu se stânjenesc în creştere şi în fructificare.  Tăierea constă în rărirea sau reducţia ramurilor de semischelet pentru favorizarea pătrunderii luminii, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei, limitarea înălţimii şi a extinderii laterale, eliminarea ramurilor rupte, uscate şi bolnave. 

Cireşul nu reacţionează bine la rănile efectuate cu ocazia tăierilor şi nu se recomandă îndepărtarea ramurilor mai groase de cinci centimetri. Este indicată tăierea de vară, după recoltarea fructelor, deoarece rănile se vindecă mai uşor şi mai repede.