Cine ajunge prin Dulcele Târg al Ieşilor face o mare greşeală dacă nu trece măcar câteva minute prin Grădina Copou. Dacă nu să admire aleile parcului, măcar să miroasă teiul lui Eminescu. Şi totuşi, ce-i cu acest parc, făcut cunoscut românilor de marii scriitori moldoveni? Acesta, impresionat de grădinile englezeşti, face toate eforturile, în special financiare, şi amenajează acest spaţiu în acest stil. Din acea perioadă, Copoul a devenit un loc de recreere pentru ieşeni, şi nu numai. La începutul secolului al XX-lea (în perioada de iarnă a anului 1917, în timpul Primului Război Mondial, când capitala României fusese mutată la Iaşi), frigul făcea ravagii. Ieşenii de rând, dar şi instituţiile aveau nevoie să se încălzească, pentru a trece de iarnă. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care, din Grădina Copou, dar şi din Parcul Expoziţiei au fost tăiaţi mulţi copaci pentru încălzirea spitalelor şi a cazărmilor. Un alt moment-cheie a fost cel din anul 1944. Atunci, Grădina Copou a fost sfârtecată de obuze şi de bombe. Ani mai târziu, grădina a fost refăcută.
„Obeliscul cu lei”
Cunoscut ca un simbol al oraşului Iaşi, Copoul se numea pe vremuri „Podu Verde”, datorită faptului că trecea printre vii, grădini şi livezi străpunse, ici, colo, de acoperişul unui conac boieresc. Centrul parcului este dominat de „Obeliscul cu lei” sau „Monumentul Legilor Constituţionale”, ridicat după planurile lui Gh. Asachi, întemeietorul Şcolii Politehnice româneşti, în cinstea generalului rus Pavel Kiseleff şi a reformelor introduse de acesta în Moldova. Cu ajutorul unor sculptori aduşi din oraşul polonez Lvov, arhitectul rus Singurov a înălţat grupul statuar ce a făcut celebru Copoul. Piedestalul monumentului e lucrat dintr-o singură piatră, adusă de la cariera de la Scheia. Leii au fost ciopliţi din piatră de la Iacobeni, sub supravegherea sculptorului Johann Sember. „Obeliscul cu lei”, cel mai vechi monument din ţară, a fost terminat în 1840. Domnitorul Grigore Ghica (mai 1849 - octombrie 1853 şi octombrie 1854 - 3 iunie 1856) este cel care a ridicat la Copou un foişor de odihnă şi desfătare. După ce a pus la punct parcul, Grigore Ghica a început să aducă aici invitaţi de vază.
Teiul lui Eminescu
Acum, primăvara, Teiul lui Eminescu, un alt punct de reper din Copou, „înnebuneşte” vizitatorii Copoului cu miresmele sale. Mulţi dintre ei simt şi acum că sunt contemporani cu marele Eminescu. Teiul uriaş, bătrân de 100 de ani, este un semn că romantismul şi poezia nu au murit. Aleea Junimea este un alt punct important pe harta Copului.
În afara bustulului lui Eminescu, pe Aleea Junimea se află şi bustul din bronz al Veronicăi Micle, preaiubita poetului, şi ale membrilor Junimii: Ion Creangă, Nicolae Gane, C. Negruzzi, Ciprian Porumbescu. În ultimul an al regimului comunist din România se deschide în parc şi un Muzeu Mihai Eminescu, conceput de arhitectul Virgil Onofrei. În afara miilor de vizitatori de prin toată ţara, Copoul atrage an de an sute de meşteri olari din toată ţara cu ocazia Târgului Cucuteni. În perioada acestui târg, olarii îşi prezintă cele mai frumoase şi mai migăloase opere lucrate.