de Laura Zmaranda şi Adrian Barna
Minikiwi (sau baby kiwi) este una dintre plantele exotice mai puţin cunoscute în ţara noastră, ale cărei fructe se regăsesc pe rafturile hipermarketurilor la preţuri nu tocmai accesibile. Le puteţi recunoaşte cu uşurinţă datorită asemănării cu fructele de kiwi, doar că au dimensiuni reduse şi nu sunt acoperite de perişor. Bianca Ştefănoiu (medalion) este inginer horticol şi manager al unei pepiniere care promovează cultivarea a tot felul de specii de plante exotice. Domnia sa ne-a oferit câteva sfaturi cu privire la cultivarea plantei minikiwi.
Fructele se pot consuma ca atare sau în salate
Această liană are fructele asemănătoare cu cele ale plantei de kiwi, structura sa este identică, iar diferenţa o face doar mărimea fructului şi faptul că acesta este lipsit de puf. Din acest motiv, fructele de minikiwi pot fi consumate cu uşurinţă, mai ales de copii. Acestea se pot introduce în salate, în prăjituri, în dulceţuri sau în compoturi, dar în pofida multiplelor întrebuinţări, este recomandat consumul direct pentru că planta este plină de virtuţi. Fructele sale sunt bogate în minerale, vitamine şi fibre, conţin vitaminele B1, B2, zinc, potasiu, în cantităţi mult mai mari decât zmeura, căpşunile, afinele sau murele. Prin conţinutul de vitamina C, care ajunge şi la 65% din necesarul de consum zilnic, minikiwi devine un superfruct. Conţinutul mare de fibre face ca această plantă să fie recomandată în diete pentru că vă creează senzaţia de saţietate. Fructele se coc la sfârşit de august şi aproape de sfârşitul lui noiembrie. Dacă vă hotărâţi să cultivaţi minikiwi trebuie să ştiţi că această plantă mai are un mare avantaj. Faptul că această cultură este 100% eco, plantele nu necesită stropiri, un motiv în plus care face ca acest fruct să fie ideal în hrana copiilor. În plantaţiile profesionale, de regulă fructele sunt culese înainte de a se produce o maturare completă a fructului, iar pe rafturile supermarketurilor vom găsi fructe care nu sunt pe deplin coapte. Însă dacă sunt păstrate o săptămână la temperatura camerei ele vor ajunge la aroma şi la dulceaţa pe care v-o doriţi. Cum vă daţi seama că minikiwi sunt coapte? În momentul coacerii, acestea pierd din cantitatea de apă şi se zbârcesc. Acesta este momentul în care trebuie consumate. Este foarte important de ştiut că fructul rezistă până la o lună întreagă în spaţii reci sau două luni bune în camere frigorifice.
Se plantează în locuri ferite de vânt
Dacă v-aţi hotărât să cultivaţi în propria dumneavoastră grădină minikiwi, trebuie să ştiţi că viitorul plantelor depinde în foarte mare măsură de materialul săditor pe care îl alegeţi. De aceea este foarte important ca la achiziţionarea unei plante să fiţi atenţi la următoarele aspecte. Planta aleasă trebuie să fie viguroasă pentru că această vigoare iniţială îi asigură rezistenţă pe parcursul iernii şi, ulterior, o dezvoltare foarte frumoasă. „La achiziţionare trebuie să alegeţi plante de doi ani, cu tulpina principală lemnificată, rădăcina sănătoasă, bine dezvoltată. Minikiwi trebuie plantat într-un loc ferit de vânt pentru a se evita frecarea ramurilor şi deteriorarea fructelor. Este, de asemenea, o plantă care iubeşte soarele. De altfel, de cantitatea de soare care pătrunde la frunze depinde nivelul substanţelor nutritive şi creşterea plantei. În cazul unor anumite soiuri tot lumina solară stabileşte culoarea fructelor. Astfel ele capătă un roz sau un roşu foarte frumos, culori care nu pot fi obţinute în absenţa soarelui”, spune inginerul Bianca Ştefănoiu.
Nu trebuie să fie pusă mai adânc decât a fost în ghiveci
Pentru că este o plantă liană (creşte până la 8 metri), este de preferat să i se asigure un tutore pe care să se sprijine. În momentul plantării nu trebuie să existe un exces de apă. În schimb, după desfacerea rădăcinei plantei din ghiveci trebuie să se facă o imersare într-o găleată cu apă şi veţi avea grijă ca la plantare minikiwi să nu fie pus mai adânc decât a fost la nivelul ghiveciului pentru că altfel apare fenomenul de necroză şi moarte a tulpinii. Minikiwi iubeşte umiditatea constantă. După plantare şi realizarea tutorelui veţi conduce una sau două tulpini până la înălţimea de 2,5 metri. Apoi creşterile care apar în vârf vor fi ghidate pe direcţii între rânduri. În acest sens se face o structură în forma literei T cu braţele întinse de până la doi metri în direcţia rândului. Se scurtează creşterile care apar, iar lăstarii care apar pe aceste braţe vor fi lăstarii fructiferi. O variantă a structurii în formă de T sunt gardurile de plasă. Astfel, se face o structură în evantai cu ramuri aflate la distanţe de 50-60 cm. Creşterile ulterioare se vor orientaliza, vor fi legate de gard, cu menţiunea că între etaje nu trebuie să fie distanţe mai mici de 50 cm. Pe aceste ramuri orizontale se vor naşte lăstarii fructiferi.
ATENŢIE! Există şi soiuri de minikiwi cu autopolenizare, dar acestea produc o cantitate de fructe redusă faţă de soiurile dioice.
Tot timpul veţi avea grijă ca plantele să fie tăiate
Tăierile la minikiwi sunt foarte importante şi trebuie realizate la sfârşitul iernii sau primăvara devreme, înainte de curgerea sevei. „Minikiwi ca şi viţa-de-vie prezintă aşa-numitul fenomen de plâns. În momentul în care aţi observat că la tăiere aveţi această scurgere, ştiţi că tăierea a fost făcută prea târziu şi veţi iniţia alte tăieri la sfârşit de iulie, început de august. Este foarte important să aerisiţi planta pentru ca fiecare frunză să aibă acces la lumină. Frunzele care nu au suficientă lumină nu mai aduc aport de nutrienţi plantei şi devin un consumator, o povară pentru plantă. Şi atunci, dacă eliminarea nu este făcută corect, veţi avea un exces de fructe care nu vor avea dimensiunea dorită sau nu se vor mai dezvolta deloc ori vor secătui planta. Florile de minikiwi apar în luna mai, dar se desprind rapid de plantă şi fructificarea are loc pe parcursul verii în funcţie de soi”, completează doamna Ştefănoiu.