de Laura Zmaranda şi Adrian Barna
„Știm toți că Sărbătorile de iarnă nu sunt la fel de frumoase fără brăduțul de Crăciun, dar ce spuneți dacă un copil ar înțelege în cât timp crește acest brăduț?” Acesta a fost motto-ul campaniei „Un copil. Un brăduț” lansată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în luna noiembrie. Miza acestei campanii educative a fost aceea de a le vorbi copiilor despre importanța păstrării unei relații trainice, autentice cu natura de care avem atât de multă nevoie. Astfel, instituția și-a propus să implice activ copiii în activități de plantare a brăduților la ghiveci, cu speranța că nu doar cei mici, ci și adulții vor înțelege că înlocuirea clasicului brad de Crăciun cu unul plantat în ghiveci este o alternativă prietenoasă cu mediul. Și poate astfel vom schimba ușor-ușor și realitatea dramatică a pădurilor care dispar. Schimbarea vine din înțelegere și din compasiune pentru natură.
Se rescrie povestea pomului de Crăciun
Puterea exemplului este incomensurabilă prin comparație cu orice teorie, mai ales atunci când vorbim despre copii. Și pentru că aproape orice poveste despre natură este sorbită cu nesaț de micuți, specialiștii de la RNP-Romsilva și-au propus ca începând de anul acesta, alături de copii, să rescrie povestea brazilor de Crăciun. Să lege, prin acea putere a exemplului, o prietenie pe viață. În spatele conceptului aparent simplist „Un copil. Un brăduț. O prietenie pe viață” există această șansă extraordinară pe care, prin implicarea noastră și înțelegerea acestei metafore, brazii de Crăciun o primesc. Și anume, ca după terminarea Sărbătorilor de iarnă să poată fi replantați în mediul lor natural. Cu acest scop, specialiștii Romsilva i-au îndemnat pe micuți să participe la activitățile de plantare a brăduților în ghiveci, iar acțiunile de plantare vor continua până la terminarea semestrului I al acestui an școlar, adică până pe 20 decembrie, în funcție și de înghețurile timpurii. Astfel, brăduțul din ghiveci va putea fi ulterior cumpărat de orice companie, asociație, fundație sau persoană fizică și dacă va fi îngrijit cu atenție în primăvara anului viitor va putea fi plantat în mediul lui natural, acolo unde îi este locul. Deși și în anii anteriori, Regia Națională a Pădurilor Romsilva a comercializat brazi la ghiveci, începând de anul acesta specialiștii speră ca acest concept să devină o realitate concretă în căminele fiecăruia dintre noi. Anul trecut, instituția a vândut peste 35.000 de brazi plantaţi în ghivece, la un preţ între 35 şi 250 de lei, în funcţie de mărime şi de costurile cu ambalarea.
Adaptarea la condițiile din interiorul casei
Călătoria bradului de Crăciun către șansa lui de a fi replantat în mediul natural continuă în căminul în care a fost adus pentru a-l îmbogăți cu feeria Sărbătorilor de iarnă. Pentru a-și păstra frumusețea și vigoarea este foarte important ca bradul din ghiveci să treacă inițial printr-un proces de aclimatizare la condițiile de interior. Astfel, odată achiziționat, înainte de a fi introdus în casă bradul trebuie ținut câteva zile pe balcon sau într-un garaj cu lumină naturală pentru ca trecerea la o temperatură mai ridicată să nu creeze un șoc termic. După ce a fost păstrat câteva zile în această încăpere, cu o temperatură de cel mult 13 grade Celsius, bradul poate fi adus în casă, însă, de preferat, într-una dintre camerele cu temperatura cea mai scăzută. Este foarte important să fie așezat cât mai departe de sursele de căldură. Ca sfaturi generale se recomandă ca încăperea în care se află să fie aerisită zilnic și să pulverizăm pe ramurile sale apă. Este foarte important să nu îi tăiați vârful. Ca orice altă plantă în ghiveci, și bradul are nevoie să fie foarte bine hidratat. Specialiștii spun că o cantitate de 350 ml apă este suficientă pentru a-l hidrata (pământul nu trebuie niciodată să fie uscat), dar este important ca ghiveciul în care se află să aibă orificii de drenare a apei. Practic acestea sunt condițiile esențiale de care are nevoie pentru a supraviețui în interiorul casei. Firește, misiunea bradului este de a crea acea atmosferă feerică a Crăciunului, însă va fi nevoie să fiți atenți și aici. Este vital pentru brăduț să nu fie împodobit excesiv și să nu folosiți instalații luminoase care degajă căldură. Dacă veți ţine cont de aceste aspecte, brăduțul în ghiveci va fi mai aproape de șansa de a fi replantat în mediul lui natural.
Reaclimatizarea la mediul exterior
Atunci când cumpărați un brad în ghiveci trebuie să știți de la început că șansa lui la viață este condiționată și de timpul petrecut în casă. Astfel, specialiștii susțin că perioada maximă pe care bradul în ghiveci o acceptă este de două săptămâni. Apoi, fiecare zi în interior reduce șansa de a fi replantat, iar un semn că brăduțul nu se mai poate adapta condițiilor este faptul că își pierde acele. Așadar, după maximum două săptămâni trebuie scos afară. Dar cu aceeași precauție cu care a fost adus în casă pentru că riscul de a suferi un șoc termic este la fel de iminent ca atunci. De aceea se recomandă ca bradul să fie scos din nou pe balcon sau în garaj și să fie ferit de intemperii pentru a se putea reaclimatiza condițiilor exterioare de mediu. Plantarea propriu-zisă trebuie să se facă într-un moment prielnic, cu condiții meteo favorabile și când temperatura este pozitivă, peste 0 grade Celsius. Specialiștii spun că este de preferat ca groapa în care urmează să fie replantat bradul să fie săpată din toamnă, umplută cu mulci și acoperită cu o prelată. Astfel se evită riscul ca pământul să înghețe. Dimensiunile ei trebuie să fie de două ori mai mari decât ale ghiveciului în care se află și cu o adâncime de 50 cm. Se presează bine pământul în jurul rădăcinilor, se udă din abundență și se acoperă cu mulci. Dar ceea ce pare sfârșitul călătoriei bradului de Crăciun poate fi doar începutul, iar primele semne că efortul dumneavoastră de a-l menține în viață a funcționat vor fi mugurașii de un verde crud care ar trebui să apară în primăvară pe cetinile sale.
Ajunge să măsoare 70 cm abia după şapte ani de viaţă
Potrivit statisticilor, suprafața ocupată de brad în Europa s-a redus considerabil. Specialiștii susțin că această specie crește spontan, dar sporadic în mai puţin de 50% din suprafaţa de pădure. Astfel, de la o suprafață ocupată cu brad de 10%-15% cât avea continentul european în urmă cu două secole, în anul 1929, aceasta a ajuns la mai puțin de 6,5%. Scăderea a continuat până la 5% în anul 2007. Și atunci, mă întreb: Oare chiar merită sacrificiul unui brad care ajunge să măsoare maximum 70 cm abia după șapte ani de viață pentru câteva zile în casa noastră? Răspunsul nu poate fi unul corect decât dacă ne reactivăm conexiunea cu natura. Cea din care am fost plăsmuiți toți.