de Laura Zmaranda şi Florica Pintea
A venit primăvara și este momentul în care natura reînvie. Grădinile redevin o oază de verde și coruri de păsărele. Dacă abia acum aveți șansa de a vă amenaja propria grădină sau dacă vreți să o înfrumusețați pe cea existentă, vă recomandăm să ascultați sfaturile celor de la Societatea Ornitologică Română. Cu sprijinul lor vom învăța ce arbuști și plante trebuie să plantaţi în grădina dumneavoastră în această primăvară, astfel încât frumusețea ei să fie completată de trilurile păsărilor. Să vă transformaţi grădina într-un paradis al înaripatelor!
Păducelul, arbustul colonizat de 150 de specii de insecte
Păducelul (Crataegus monogyna) este întâlnit în zonele de câmpie și până în regiunile submontane. Acest arbust cu proprietăți medicinale extraordinare este foarte îndrăgit și de păsări. În primul rând pentru că le asigură o sursă de hrană foarte variată. Se pare că în jur de 150 de specii de insecte colonizează acest arbust. Există două modalități de a-l avea în grădina dumneavoastră, fie prin folosirea semințelor (însămânțarea se face toamna), fie prin plantarea butașilor în luna martie. Deși nu este un arbust pretențios, este recomandat ca locul ales de plantare să fie în proximitatea unor copaci mai mari, dar cu suficient spațiu pentru el. Astfel, păducelul va fi ferit de vânt, dar va avea și suficientă lumină. În ceea ce privește tipul de sol, acest arbust preferă solurile calcaroase și fertile, bine drenate. Se dezvoltă mai greu pe solurile acide. La plantare se fac gropi cu o adâncime de aproximativ 50-70 cm în care se introduc complet rădăcinile arbustului. Dacă plantarea a fost o reușită, șansele păducelului de a se dezvolta sunt foarte mari, pentru că este un arbust rezistent la condiţii extreme de climă. Chiar și un singur păducel dacă veți avea în grădină, v-ați asigurat șansa de a admira apoi mierlele, sturzii, cintezele, graurii și presurele galbene. Toate aceste păsări se hrănesc cu fructele lui.
Scorușul, vizitat de fluturi de noapte
Scorușul (Sorbus aucuparia) poate fi recunoscut, în special, datorită fructelor sale mici și roșii prinse în buchet. De altfel, aceste fructe sunt și motivul pentru care păsările iubesc scorușul. Ar trebui să fie nelipsit din grădina dumneavoastră, mai cu seamă că este o specie foarte rezistentă la condiții vitrege de climă, trece cu bine peste fenomenele de ger aspru și secetă și se poate planta în orice regiune, de la câmpie până la munte. Modalitatea de înmulțire este prin semințe. Acestea pot fi puse în sol atât toamna, cât și primăvara în locuri însorite sau cu semiumbră. Dacă alegeţi să faceţi asta în primăvară, este important ca în luna decembrie semințele să fi fost păstrate în nisip la 10 grade Celsius. Cum spuneam anterior, păsările iubesc scorușul, pentru că le asigură fructe din lunile august și septembrie, atunci când se coc, și până iarna târziu. În general, aceste fructe se regăsesc în meniul sturzilor, mierlelor, mătăsarilor și al codroșilor. În plus, scorușul poate oferi și un altfel de spectacol prin vizitatorii neobișnuiți pe care îi are. Din cauza omizilor de pe frunzele sale, scorușul primește la ceas de noapte vizita iminentă a unor specii de fluturi de noapte.
Socul, preferat de sturzi
Spectaculos prin imaginea diafană pe care o are, socul (Sambucus L), prezent în țara noastră prin 20 de varietăți, este și unul dintre arbuștii preferați ai păsărilor. Spre deosebire de celelalte specii prezentate, aceasta este recomandată să se planteze toamna în zone mai umbrite și pe solurile cu fertilitate mijlocie, permeabile. Deși șansele sunt mai mici, există posibilitatea ca socul să se prindă și în primăvară. La plantare, butașii trebuie să aibă rădăcini puternice și se realizează mocirlirea lor prin introducerea într-un amestec de pământ galben, bălegar de bovine și apă, de consistența smântânii. Este important să aibă suficient spațiu pentru a-și dezvolta coroana fără să fie stingherit de alți copaci. Așa cum spuneam, socul este unul dintre arbuștii preferați ai păsărilor, în special mierlele și sturzii, și chiar al unor mamifere mici datorită fructelor sale, prinse într-un ciorchine de bobițe negre care se coc începând cu sfârșitul lui iulie și până la jumătatea lui august. În regiunea de nord a țării, perioada de coacere este valabilă pentru toată luna august.
Piracanta, sursa de hrană a înaripatelor peste iarnă
O altă recomandare a specialiștilor de la Societatea Ornitologică Română este piracanta (Pyracantha coccinea), un arbust decorativ care nu doar că reprezintă o sursă de hrană prin fructele sale, ci și un refugiu pentru păsări. Acesta poate fi plantat atât toamna, cât și primăvara, cu condiția ca temperatura să fie mai mare de 5 grade Celsius, iar solul să fie dezghețat. Este o specie rezistentă atât la ger, cât și la secetă, dar are nevoie de soluri fertile, permeabile și preferă locurile însorite sau semiumbrite. Pe lângă faptul că este un arbust care va înfrumuseța grădina, acesta va atrage și păsări. Datorită încrengăturilor sale dese și spinoase, măcăleandri, mierlele, dar mai ales vrăbiile de casă se vor ascunde aici când se vor simți vulnerabile sau pentru a cuibări. Un alt avantaj al arbustului piracanta este acela că fructele sale (galbene, portocalii sau roșii) rezistă peste iarnă. Așadar, în anotimpul rece, cu siguranță, grădina dumneavoastră va fi vizitată de mierle, sturzi, florinți și uneori, chiar dacă rar, de mugurari.
Caprifoiul este folosit drept cămin de mierle
Firește că din grădina dumneavoastră nu pot lipsi florile, într-o varietate vastă de specii, culori, parfumuri, și toate pot fi plantate primăvara. Însă cei de la Societatea Ornitologică spun că sunt câteva plante speciale pe care păsările le îndrăgesc. Este vorba despre floarea-soarelui (Helianthus annus), al cărei nectar atrage foarte multe insecte, uneori chiar și fluturi, și ale cărei semințe sunt consumate de foarte multe specii de păsări, printre care pițigoi, florinți, botgroși, scatii. Echinacea este preferata bondarilor, albinelor și fluturilor, dar, după uscare, florile sale veștejite sunt o adevărată comoară pentru păsările care se hrănesc cu semințele ei, în special sticleții. De aceea, chiar dacă își pierd frumusețea, nu le scuturați petalele uscate, pentru că astfel se pierd și semințele atât de prețioase pentru păsări. Iedera (Hedera helix) reprezintă sursă de hrană (fructele sale rezistă toată iarna, uneori chiar până în primăvară și sunt consumate în special de mierle, sturzi cântători, mugurari, cinteze) și refugiu pentru păsările de talie mică. Caprifoiul este folosit drept cămin de mierle, care își construiesc cuibul în foliajul său des. În jurul acestei plante s-a dezvoltat un adevărat ecosistem. Aproximativ 19 specii de insecte se hrănesc cu nectarul ei, iar pentru zece dintre aceste specii nectarul ei este singura sursă de hrană. Fluturii de noapte sunt atrași de parfumul său și de la 500 de metri distanță, iar ziua caprifoiul este vizitat de fluturii de zi și molia colibri.
SFAT. Vegetația trebuie să fie variată și structurată pe mai multe niveluri, iar grădina să aibă în structura ei plante verzi, tufișuri, copaci bătrâni și chiar pâlcuri de pajiște.