de Claudia Stan

Maranta este o specie de plante originară din Brazilia şi din zonele tropicale. În prezent, există 20 de genuri, însă marantele cel mai cultivate sunt Arundinacea, bicolor şi Leuconeura. Floarea a devenit recunoscută în lume drept planta care se roagă, deoarece îşi pliază frunzele în fiecare seară.

Devine frumoasă... când îmbătrâneşte
Iubitoare de căldură şi de umezeală, maranta se adaptează uşor condiţiilor de mediu din apartamente dacă se păstrează o temperatură de minimum 18 grade Celsius. Frunzele plantei sunt cele care dau aspectul ornamental, petele închizându-se la culoare pe măsură ce înaintează în vârstă. Florile marantei sunt micuţe şi fragile, de culoare albă. În funcţie de specia din care face parte, floarea poate avea câteva pete purpurii. O singură frunză poate atinge lungimea de 19 cm şi lăţimea de maximum zece centimetri.

Pulverizaţi zilnic apă călduţă
Americanii au fost printre primii oameni care au observat modul în care se unesc toate frunzele, asemeni palmelor împreunate în timpul rugăciunii. Acest fenomen a dat naştere multor legende, toate ducând la aceeaşi concluzie: maranta se roagă pentru prosperitatea celui care o îngrijeşte, întinzându-şi braţele către cer. Adevărul ştiinţific este legat de conservarea umidităţii. Pentru a-şi păstra „tonusul” pe toată perioada nopţii, planta îşi pliază frunzele, prevenind astfel evaporarea apei. De aceea, pentru a preveni uscarea marantei, se recomandă pulverizarea frunzelor în fiecare zi cu apă călduţă.

Atenţie, se dezvoltă rapid!
Când plantaţi o marantă trebuie să ţineţi cont de faptul că rădăcinile acestei plante se dezvoltă într-un mod alert. Aşadar, ghiveciul trebuie să fie adânc şi lat, deoarece schimbările dese ale pământului şi vasului cauzează uscarea marantei. Udarea se face din două în două zile pe timp de vară, iar iarna se poate rări, la o dată pe săptămână. Floarea adoră solul cu amestec de turbă, pământ de frunze şi nisip. Chiar dacă este iubitoare de umezeală, marantei trebuie să i se asigure drenajul, pentru a evita putrezirea rădăcinilor. Ţineţi cont de perioada de repaus a plantei, observând timpul necesar absorbirii apei. Atunci când timpul este prelungit, înseamnă că maranta trebuie udată mai puţin.

Culori în funcţie de luminozitate
Dacă doriţi ca în casa dumneavoastră să fie o explozie de verdeaţă, înmulţiţi maranta prin divizare. Pentru rezultate optime culegeţi lăstarii doar primăvara, iar dacă nu au avut rădăcini lăsaţi-i în apă până ce vor face mustaţi. Odată plantaţi, se fertilizează în fiecare săptămână, până ce se dezvoltă planta. În funcţie de câtă lumină are la dispoziţie, maranta îşi schimbă culoarea. Contrar celorlalte plante, ce devin mai verzi atunci când stau în lumină puternică, maranta devine mai verde… la umbră. Dar dacă este ţinută în soare, petele roşii vor fi mai pronunţate. Dacă observaţi pete albe pe suprafaţa frunzelor, schimbaţi apa cu care este udată. Clorul şi fluorul sunt extrem de dăunătoare pentru plantă! Folosiţi doar apă ce a stat în prealabil 24 de ore într-un vas descoperit. Prospeţimea marantei poate fi garantată şi dacă aerul din încăperea dumneavoastră nu este uscat (aşezaţi un vas cu apă lângă ghiveci). De cele mai multe ori, maranta se usucă după ce înfloreşte. Dacă planta va fi îngrijită şi marginile tăiate, aceasta îşi va reveni în timp-record.

- Dacă frunzele marantei sunt rulate sau uşor uscate, planta nu va supravieţui!
- Apariţia petelor maronii pe marginea frunzelor este un semn că aerul din încăpere este uscat!

Pont!

Aşezaţi ghiveciul marantei printre alte plante ornamentale, pentru a-i asigura umiditatea necesară!