de Călin Popa şi Daniel Şuta
Lumea plantelor continuă să-i surprindă pe cercetători. Deși în general este cunoscut faptul că vegetalele nu reușesc să producă suficientă energie pentru a se adapta mediului prin intermediul reglării temperaturii, există și excepții remarcabile - plante care generează căldură, în cadrul unui proces numit termogenie.
Proces secundar respirației
Primele cercetări legate de capacitatea unor plante de a genera căldură datează din urmă cu peste două secole, dar abia recent a început descifrarea mecanismelor biologice și implicit a motivelor pentru care lumea vegetală a dat la iveală și astfel de specii. Deși procesul este încă foarte puțin cunoscut, experții au ajuns la concluzia că producerea de căldură are loc în interiorul mitocondriilor și este un proces secundar respirației plantei. Pe parcursul evoluției, acest tip de plante a dispărut în mare parte, speciile dezvoltând alte metode, mai avansate, de a se poleniza. Totuși, planeta mai oferă câteva astfel de exemplare rămase din alte ere, ca o dovadă a diversității uluitoare a florei terestre.
Arum, combinație de temperatură și miros
Majoritatea plantelor care emit căldură sunt întâlnite, paradoxal, în zona tropicală. Speciile termogenice fac parte, în majoritatea lor, din familia araceae, sunt de regulă mai mari decât media și ajung chiar la recordul de a menține timp de mai multe zile o temperatură cu 30 de grade Celsius peste cea ambientală. Scopul biologic - pe care momentan oamenii de știință doar îl bănuiesc - este acela de a atrage insecte pentru polenizare. Mai mult, unele dintre aceste plante au și un miros pătrunzător, foarte neplăcut pentru oameni, dar irezistibil pentru bondari, de pildă, care sesizează mireasma de carne putrezită a plantei arum („crinul calului mort”) și, odată ajunși în preajma florii, simt și căldura emanată, ceea ce îi aduce ca hipnotizați direct în mijlocul corolei pline de polen.
Polenizare cu prioritate
Exemplul menționat i-a determinat pe specialiști să considere că termogeneza plantelor este o adaptare biologică menită să sporească șansele de reproducere cu ajutorul insectelor. Prin intermediul temperaturii crescute, mirosul acestui tip de plante se răspândește pe o arie mai mare, iar muștele și ceilalți polenizatori ajung la aceste exemplare înainte de a trece la altele. Plantele din genul amorphophallus, parte a amintitei familii arum, folosesc termogeneza ca pe o metodă crucială în ciclul lor de reproducere, care nu s-ar putea petrece fără atragerea insectelor. Acestea „zăbovesc” în interioarele „încălzite” ale corolelor și astfel polenizează plantele termogenice cu prioritate.
Symplocarpus foetidus topește zăpada din jur
O altă plantă care generează căldură este symplocarpus foetidus, „varza sconcsului”, întâlnită în America de Nord. Pe măsură ce scoate primele frunze și începe să înflorească, fiecare exemplar formează o mică baltă în jurul său, creată de topirea zăpezii. Experții consideră că este vorba mai degrabă despre o adaptare menită să facă planta să supraviețuiască frigului și să-și poată grăbi înverzirea și înflorirea decât de polenizare. Demn de menționat este faptul că, asemenea speciilor tropicale, și această plantă emană un miros foarte neplăcut, amplificat de căldura pe care este capabilă s-o producă. Procesul este cu atât mai remarcabil cu cât aceste plante pot genera cantități de energie pe care nici măcar mamiferele nu le pot produce, iar randamentul lor crește odată cu scăderea temperaturii mediului exterior.
Victoria amazonica ridică temperatura cu zece grade Celsius
Crinul uriaș (victoria amazonica), cunoscut pentru frunzele sale gigantice, care pot atinge și 3 metri diametru, furnizează curiozității biologilor un sistem complex, combinație de termogeneză și ritm circadian, care îi asigură înmulțirea după un tipar „încrucișat”, notează technology.org. La lăsarea serii, floarea își deschide petalele albe și ridică temperatura din jurul acestora cu zece grade Celsius, pentru a se răspândi în jur mirosul specific, care atrage polenizatorii. Gândacii-scarabeu nu întârzie, iar petalele se închid rapid, captând într-o „cușcă” parfumată și încălzită roiul de insecte. A doua zi după-amiaza, gândacii sunt eliberați din mijlocul petalelor care nu mai au niciun miros și pleacă direct în căutarea altui exemplar care le oferă condițiile din seara precedentă și la care ajung plini de polenul „gazdei” anterioare. Prin acest truc natural, de o uimitoare complexitate, victoria amazonica își asigură perpetuarea speciei.
Crinul voodoo, „sobiță” ornamentală
Speciile de crini de apă folosesc în multe cazuri termogeneza, cu variațiuni pe tema înmulțirii amintite în cazul victoria amazonica. Acestora li se adaugă și așa-numitul „crin voodoo” (typhonium venosum). Acesta se întâlnește în Africa, este o plantă spectaculoasă, care crește impozant și ale cărei flori sunt considerate suficient de frumoase încât să fie cultivate pentru ornament. Doar că specialiștii de la Grădina Botanică din Missouri, SUA, recomandă amplasarea plantei mai departe de ferestre, întrucât emite, pe lângă un miros de carne stricată specific familiei din care face parte (arum), și un plus de căldură. Practic, crinul voodoo este o mică sobiță care își generează propria temperatură necesară atragerii insectelor și înmulțirii.
Filodendronul, capcană mortală
În Guyana Franceză crește un soi de filodendron care se folosește de termogeneză pentru a se hrăni. Această specie este o capcană mortală pentru tot felul de insecte. Încă din prima zi de înflorire, philodendron solimoesense începe să emită un miros foarte puternic, amplificat de capacitatea plantei de a genera căldură. Combinația se dovedește letală pentru roiuri întregi de insecte zburătoare, care, mai ales noaptea, sunt atrase de plantă ca fluturii de o lampă creată de om. Uimitor în cazul acestei specii este faptul că, deși insectele „știu” că în general filodendronul le poate „mânca”, nu se pot abține și se cuibăresc în spațiul încălzit și înmiresmat, uneori pentru ultima oară. În cazul în care supraviețuiesc a doua zi, nu este nimic pierdut - planta este polenizată de exemplarele care evadează, notează phschool.com.
Conifere cu ace încălzite tot anul
Un molid canadian și un pin din Caraibe sunt arbori care trăiesc în condiții de mediu complet diferite - unul în tundra înghețată, celălalt în soarele tropical. Dar în ciuda habitatului complet diferit, cele două tipuri de conifere au ceva în comun: capacitatea de a-și menține frunzișul la o temperatură constantă, de 21 de grade Celsius, ideală pentru fotosinteză, pe tot parcursul anului. „Scoarța de culoare foarte închisă a acestor copaci are proprietatea de a reține căldura în interior, ajutând astfel arborii să păstreze căldura frunzelor. De aceea, în jurul molidului canadian se poate observa deseori zăpadă topită”, explică Susan Pell, de la Grădin Botanică din Brooklyn, New York.