de Claudia Stan

Physalis alkekengi, o plantă ce creşte spontan în zonele cu climă temperată din Europa şi din Asia, şi-a căpătat denumirile populare „lampionul chinezesc”, „floarea lampion” datorită aspectului deosebit al fructelor, ce seamănă cu felinarele de hârtie ale asiaticilor. Frumoasa floare, o tufă cu tulpini ramificate, frunze  semiovale şi flori stelate ocupă tot mai mult spaţiu în grădinile românilor, constituind o pată de culoare în ruginiul apropiatei toamne.

Fructele i-au adus renumele
Floarea lampion îşi atrage admiraţia iubitorilor de frumos şi de natură nu prin spectaculozitatea florilor ori prin frunziş bogat, ci prin fructele sale portocalii ce ne amintesc de... hârtia creponată. Nu este de mirare că păpălăul (o altă denumire dată plantei în popor) şi-a atras numele de lampion chinezesc. Fructele tomnatice, acoperite de învelişul protector ce se aseamănă foarte mult cu hârtia, sunt extraordinar de frumoase în buchete florale din hârtie şi plante uscate, aducând o pată de culoare.

Trebuie protejat de îngheţ
Păpălăul se adaptează uşor climei din Europa, deşi temperaturile sunt uşor mai scăzute decât cele cu care sunt obişnuite. Temperatura cea mai scăzută la care rezistă este de zero grade Celsius, necesitând multă atenţie pe perioada geroasă a iernii. Dacă floarea lampion va fi îngheţată este posibil să nu mai înflorească în primăvara următoare. Tocmai pentru a evita acest lucru, cercetătorii au obţinut hibrizi ce pot fi cultivaţi pe terase sau în ghivece, fără a mai exista riscul de a le pierde. Lampionul chinezesc este o tufă semi-invazivă ce se extinde destul de mult şi repede, de aceea este bine să nu fie plantată lângă plante sensibile pe care le poate sufoca.

Pentru înflorire are nevoie de soare
Păpălăul este iubitor de lumină, iar pentru aceasta gândiţi-vă dinainte unde veţi amplasa ghiveciul. Pentru ca lampionul să abunde în flori şi în fructe, necesită minimum cinci ore de soare pe zi, suportând expunerea directă la razele solare. Udarea se va face doar atunci când pământul de la suprafaţă se usucă, deoarece apa prea multă poate duce la putrezirea rădăcinilor şi la distrugerea plantei. Solul în care păpălăul este aşezat trebuie să fie bine drenat, amestecat cu nisip, compost sau mraniţă, evitându-se alte substanţe de fertilizare. Pentru lampioanele din grădină, fertilizarea se face în mod natural şi o singură dată pe an, primăvara, iar pentru cele din ghiveci la un interval de o lună, în perioada aprilie-septembrie.

Toamna, tăiaţi tulpinile de la baza tufei şi lăsaţi-le la uscat într-o cameră bine aerisită. Îndepărtaţi frunzele de pe tulpină şi lăsaţi doar fructele, obţinând astfel un aranjament floral de interior.

După ce lampionul face minimum două perechi de frunze, răriţi-le, iar după ce acestea ajung la o înălţime de 14 cm, ciupiţi-le vârfurile, pentru a le ajuta să se ramifice frumos!

Se înmulţeşte uşor

Graţie aspectului pe care îl dă grădinii, lampionul este tot mai des întâlnit în ţara noastră în peisagistică. Înflorirea plantei are loc din luna mai, florile mici şi albe făcându-şi apariţia tot timpul. Înmulţirea se poate face prin seminţe, ce se pun în pământ imediat după scuturarea acestora. Divizarea tufelor se face doar toamna, prin octombrie, prin tăierea acestora cât mai aproape de rădăcină. Lampioanele chinezeşti se plantează în ghivece ce se ţin cât mai aproape de lumină, de preferat pe pervazul geamurilor, însă trebuie ferite de aer condiţionat sau de căldura artificială.