de Ştefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Mușcata este o plantă rustică, viu colorată, cu frunze rotunjite și ușor parfumate, care îmbracă orice balcon, terasă sau interior al casei. Este una dintre cele mai populare plante decorative, pentru că transmite bucurie şi optimism și înflorește timp îndelungat. Attila Gal (medalion), de profesie inginer horticol, cu o experiență de opt ani în producția plantelor ornamentale şi proprietarul Hortigala SRL, ne-a vorbit despre sădirea muşcatelor, despre cum se întreţin şi de ce sunt atât de speciale.
„Pot fi combinate cu o sumedenie de flori”
- În primul rând, spuneţi-ne câteva lucuri despre dumneavoastră şi despre Hortigala.
- În 2005, am creat Hortigala cu scopul de a ajuta floricultorii din România cu materiale de bază, pe de o parte, care, la vremea respectivă, erau de negăsit în România, iar pe de altă parte cu informații pentru producție. Ne bucurăm să vedem că oamenii manifestă un interes tot mai mare față de plante și în mod special față de florile decorative.
- Revenind la subiectul nostru, spuneţi-ne de ce sunt atât de apreciate muşcatele?
- Mușcatele sunt o specie de flori apreciate din mai multe motive, însă cele mai importante atribute ale acestora sunt rezistența, adaptabilitatea și diversitatea lor. Sunt flori cu o paletă diversă și extinsă de tipuri și soiuri, care pot fi plantate în multe locuri. Un alt aspect interesant în ceea ce privește mușcatele se referă la gradul acestora de conviețuire cu alte tipuri de plante, acestea putând fi combinate cu o sumedenie de flori.
„În afară de cele curgătoare, toate tipurile se pot muta din ghiveci în grădină”
- De câte feluri sunt şi care dintre soiuri se bucură de o mai mare apreciere?
- Am putea povesti mult pe marginea muşcatelor, având în vedere că există aproximativ 200 de specii, însă mă voi rezuma la cele mai populare soiuri de mușcate și anume - Pelargonium Zonale - care este, poate, cel mai cunoscut în toată lumea. Acestea sunt drepte, tradiționale, necurgătoare. Culorile florilor variază de la alb, roz, portocaliu, cărămiziu și chiar roșu. Apoi, Pelargonium Crispum, un soi de mușcată cu flori mici, deosebite, simple sau în ciorchine de două sau de trei, purtate pe pedunculi scurți. În ceea ce priveşte Pelargonium Grandiflorum, acest soi se deosebește prin florile sale mari care se deschis după încheierea sezonului rece. Muşcatele curgătoare, Pelargonum peltatum, care par a fi cele mai apreciate, se împart în două tipuri: cele cu floare simplă (tiroleze) și cele cu flori involte (bătute). Se pot planta în jardiniere sau în ghivece suspendate şi sunt o încântare vizuală pentru că înfloresc toată vara și rezistă până la primele înghețuri. În plus, mușcatele curgătoare cu flori simple sunt foarte rezistente la intemperii, fiind astfel pretabile pentru spații exterioare, în timp ce mușcatele cu flori involte au flori mai puține, dar mai spectaculoase și sunt recomandate pentru locații protejate de fenomene meteorologice precum ploaia. În ceea ce priveşte plantarea, în afară de cele curgătoare, toate tipurile de mușcate se pot muta din ghiveci în grădină, după ultimele înghețuri.
- Ce ne puteţi spune despre soiurile muşcatei?
- Ca tipuri de soiuri, identificăm soiurile interspecifice, adică o hibridizare între cele curgătoare și zonale, soiurile speciale, cu frunze colorate și culori deosebite, precum și cele odorante. Cele mai populare sunt mușcatele curgătoare, deoarece, cu ajutorul lor, se pot realiza decoruri spectaculoase. În ceea ce privește locul de plantat, se recomandă sădirea mușcatelor în locuri însorite sau semiumbroase, în straturi sau în vase cu sol afânat, bogat în nutrienți. Vorbim despre un tip de flori care trebuie udat moderat și căruia putem să îi îndepărtăm florile trecute. Nu sunt catalogate ca niște flori pretențioase, dar au nevoie, în schimb, de o îngrijire adecvată.
„În condiții foarte umede, apare mucegaiul cenușiu”
- Cum se înmulţesc?
- Mușcatele se înmulțesc prin semințe sau prin butășire. Acest proces se poate realiza pe tot parcursul anului, dacă sunt condiții optime pentru germinare sau pentru înrădăcinarea butașilor. Fie că este vorba despre mușcate sau de alte flori de vară, metoda de bază pentru plantare este întotdeauna aceeași. Mai întâi acoperim fundul ghiveciului cu un strat de materiale pentru drenaj, cum ar fi cioburile de la un vas de teracotă, pietricele sau materiale similare. Astfel, găurile de drenaj sunt lăsate libere pentru a permite evacuarea excesului de apă. Apoi umplem trei sferturi din ghiveci cu compost și apăsăm ușor în jos. Ne asigurăm că lasăm suficient spațiu între flori. Plantele care ocupă mult spațiu, așa cum sunt mușcatele, ar trebui să fie sădite la cel puțin 20 de centimetri distanță unele de celelalte. În mod ideal, rădăcina ar trebui să fie la același nivel cu suprafața compostului. Dacă este necesar, adăugăm puțin îngrăşământ până când rămânem cu o margine de udare de aproximativ doi centimetri și apăsăm ușor plantele. În cele din urmă, udăm floarea, astfel încât solul să se așeze puțin.
- Care sunt bolile şi dăunătorii muşcatelor?
- Mușcatele au puține boli și dăunători. În condiții foarte umede, întunecate și temperaturi scăzute, poate să apară mucegaiul cenușiu, dar, dacă mutăm planta într-un loc aerisit și călduros, dispare. Pe cele curgătoare pot apărea afide, dar acestea creează probleme numai în spațiile închise în timpul iernii.
„Au proprietăţi antibacteriene“
- Muşcatele au şi proprietăţi terapeutice?
- Da, un lucru mai puțin știut despre mușcate, în afară de valoarea lor decorativă, este că acestea au și efecte terapeutice. Sunt bogate în flavonoizi care, datorită conținutului mare de antioxidanți, pot fi utili în prevenirea cancerului. Mușcatele au, de asemenea, proprietăți antibacteriene și antiinflama- torii. În terapie se folosesc, în general, soiurile drepte, cu frunze mari, puternic mirositoare. Un aspect foarte important de care trebuie neapărat să ţineţi cont, înainte de utilizarea mușcatelor în scopuri terapeutice, este recomandat să cereți sfatul unui medic sau terapeut cu experiență în administrarea acestora.