de Claudia Stan
Arborele de cauciuc (Synadenium) este originar din America tropicală şi este un copac cu tulpina suculentă. Ajunge la o înălţime de zece metri, iar lemnul său este exploatat pentru fabricarea cauciucului. La noi în ţară poate fi cultivat în ghivece, în scop ornamental. Brazilienii, numărul unu în lume
Arborele a fost descoperit în regiunea tropicală a Amazonului. A fost denumit de băştinaşi „copacul plângător”, datorită ramurilor sale flexibile, pletoase şi arcuite. Francezul Charles Marie de la Condamine a participat între 1735 şi 1745 la o expediţie ştiinţifică în Peru, pentru măsurarea meridianului terestru. Coborând pe Fluviul Amazon a descoperit arborele de cauciuc în inima pădurii tropicale şi a notat remarcabilele calităţi ale sucului ce se scurgea din acesta. În 1876, prin contrabandă, Anglia obţine seminţe ale arborelui de cauciuc din Brazilia şi - prin încrucişări - se obţin varietăţi noi, mai rezistente la boli, pe care le trimit în coloniile din Asia de Sud-Est, stabilind plantaţii masive în Ceylon, Malaya şi Singapore. Brazilia a deţinut decenii întregi monopolul producerii latexului, exportul acestei ţări ajungând în 1910 la circa 42.000 de tone, dominând piaţa mondială. În prezent, ţările care produc cea mai mare cantitate de cauciuc natural sunt: Thailanda, Indonezia şi Malaiezia.
Iubeşte lumina
Pentru recoltarea latexului, arborele de cauciuc trebuie să aibă o vârstă minimă de 6 ani. Se crestează scoarţa copacului în formă de spirală spre centru, deoarece acolo sunt situate vasele de recoltare. Lemnul său are o esenţă mai tare decât cea a fagului, a paltinului sau a stejarului, fiind cel mai potrivit pentru fabricarea mobilei. În Europa, arborele de cauciuc este cultivat în scop ornamental. Este ideal pentru înfrumuseţarea birourilor, teraselor şi balcoanelor, dar trebuie să ţineţi cont de faptul că necesită amplasarea într-un loc cu luminozitate maximă. Frunzele sale sunt foarte cărnoase, în formă de spatulă, ramurile fiind pletoase, arcuite.
Oferiţi-i un sol bine drenat
Ghiveciul poate fi ţinut în aer liber pe timpul verii, dar evitaţi să îl expuneţi în bătaia directă a razelor solare. Iarna se va păstra în spaţii răcoroase şi se va uda mai rar. Solul trebuie să fie bine drenat, pentru ca rădăcinile arborelui de cauciuc să nu fie înecate. Cel mai bine se adaptează atunci când este plantat în ghiceve din ceramică sau de lemn. O dată la doi ani, primăvara, se va face transplantarea, schimbând pământul şi vasul (doar atunci când este nevoie).
Nu este sensibil la dăunători
Deşi nu creşte rapid, arborele de cauciuc necesită tunderea ramurilor, pentru a se dezvolta mai bine. Rupeţi cu grijă frunzele şi ramurile ofilite sau uscate, pentru a nu le periclita şi pe celelalte. Nu este sensibil la dăunători şi nici nu se cunosc paraziţi ce îl pot afecta. Chiar şi aşa, dacă aveţi plante bolnave, încercaţi să nu le amplasaţi lângă acesta. Primăvara se va corecta coroana prin tunderea cu o foarfecă specială. Lăstarii ce cresc din arborele-mamă îi puteţi rupe şi plasa într-un vas cu apă, pentru a face rădăcini, ca apoi să îi plantaţi într-un alt ghiveci. Butaşii se mai pot pune la înrădăcinat şi într-un pământ nisipos, permanent umed, şi ţinuţi la o temperatură moderată.
Atenţie! Seva arborelui de cauciuc este toxică!
