de Roxana Istudor şi Daniel Şuta
Activismul climatic înregistrează două direcții majore de acțiune - protestele masive și gesturile mici, de fiecare zi. În această a doua categorie se înscrie și un trend care cucerește lumea și este dedicat contribuției fiecăruia la salvarea planetei: grădinăritul „de gherilă”.
Scăderea temperaturilor, management mai bun al apei
Grădinăritul „de gherilă” este în esență acțiunea de a cultiva plante într-un loc public, cu precădere în spații care nu sunt îngrijite de autoritățile locale, pentru a îmbunătăți aspectul împrejurimilor și a proteja mediul. Dezvoltată în marile orașe, surse majore de poluare, această acțiune civică are o serie de beneficii, de la extinderea biodiversității la scăderea temperaturilor. „Când se scot pietrele și se înlocuiesc cu plante, temperaturile nu vor mai crește atât de mult. Acest tip de grădinărit schimbă, de asemenea, și retenția de apă. Avem inundații fulgerătoare în zilele noastre sau perioade cu adevărat secetoase din cauza schimbărilor climatice. Mai multă verdeață înseamnă un management mai bun al apei”, detaliază Jenny van Gestel, coordonator al Guerrilla Gardeners NL, din Țările de Jos. Chiar dacă acțiunea acestor organizații este privată, există unele locuri în care grădinăritul „de gherilă” este susținut de autoritățile locale. „Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut este să încerc să-i fac pe oamenii care au gropi în fața caselor sau în apropiere să le transforme în mici grădini. Nu trebuie să înceapă nimeni cu o grădină imensă, se îndepărtează o piatră de pavaj, se pune în loc o plantă și de acolo se merge mai departe”, spune Ellen Miles, activistă pentru schimbările climatice și fondatoarea întreprinderii sociale Dream Green.
Petice cultivate, din Eagle Rock până în New York
Grădinăritul „de gherilă” se practică pe terenuri pe care grădinarii nu au dreptul legal de a le cultiva. Această practică are implicații pentru drepturile funciare, întrucât necesită atribuirea de către autorități a unui nou scop pentru respectivele parcele. Unii grădinari „de gherilă” care nu găsesc ecou la primării lucrează noaptea, în relativ secret, în efortul de a face zona mai utilă pentru climă și mai atractivă, în timp ce alții grădinăresc în timpul zilei. Cea mai veche utilizare a termenului de grădinărit „de gherilă” a fost înregistrată de grupul Green Guerrilla, în 1973, în zona Bowery Houston, din New York. Ei au transfor- mat un teren privat abandonat într-o grădină. Spațiul este și astăzi îngrijit de voluntari și se bucură de protecția departamentului de parcuri al orașului. De altfel, în SUA, fenomenul este larg răspândit, din Eagle Rock, Pico Rivera, Long Beach, Norwalk, Artesia, până în Los Angeles și Hollywood. De pildă, la mijlocul anilor 1970, Adam Purple a creat și a îngrijit un petic de teren circular din Lower East Side, din Manhattan, pe un teren abandonat. În 1986, grădina „de gherilă” ajungea la o dimensiune de… 15.000 de metri pătrați.
Legume în suburbiile orașelor australiene
Grădinăritul „de gherilă” are loc în multe părți ale lumii - mai mult de 30 de țări fac parte din acest trend în continuă extindere, accentuat și accelerat de efectele schimbărilor climatice. Dovezile acestor acțiuni abundă în mediul online și în numeroase grupuri de pe rețelele sociale. De pildă, grădinăritul „de gherilă” este proeminent în Melbourne, Australia, unde majoritatea suburbiilor din orașele din nord au astfel de grădini comunitare de legume. De asemenea, există grupuri comunitare numite „Permablitz”, care se reunesc în mod regulat pentru a proiecta și construi gratuit grădini de legume suburbane oriunde se poate.
Flori și picturi în vechi parcări
Vechea linie feroviară dezvoltată în 1902 de Canadian Pacific Railway, care leagă portul Vancouver de satul Steveston, a cunoscut o dispută aprigă între stat și autoritățile locale. În tot acest timp, în care părțile au ajuns inclusiv până la Curtea Supremă a Canadei, proprietarii de case adiacente liniei ferate neutilizate și grupurile comunitare locale au construit și întreținut numeroase grădini „de gherilă” pe traseul de nouă kilometri. Faptul că locuințele adiacente coridorului sunt unele dintre cele mai scumpe din Vancouver se datorează și acestui spațiu verde unic. De asemenea, o parcare din Welland, neutilizată și neglijată, a intrat în atenția grădinarilor „de gherilă”, care au colaborat cu mai mulți artiști plastici și au realizat paturi de flori, picturi în aer liber și supravegherea întreținerii generale a peisajului - chiar dacă zona este în mod oficial proprietate municipală. Și Danemarca figurează în istoria grădinăritului „de gherilă” cu un moment uimitor, petrecut în 1996. Atunci, Økologiske Igangsættere, alături de alți peste 1.000 de localnici din cartierul Nørrebro, Copenhaga, au transformat un teren viran într-o grădină „de gherilă” într-o singură noapte.
Varză de… patrimoniu!
Asociația Villi Vyöhyke este o organizație finlandeză axată pe conservarea naturii, fondată în Tampere. Fondatorii asociației au început să planteze soiuri de luncă pe terasamentele drumurilor și în alte medii urbane. Municipalitatea a reacționat pozitiv la acest grădinărit „de gherilă” și Villi Vyöhyke a înființat până acum peste 50 de pajiști în Tampere. În celălalt capăt al lumii, în Noua Zeelandă, se păstrează până astăzi un moment care a intrat în patrimoniul local: în 1978, în centrul orașului Wellington, artistul Barry Thomas a plantat 180 de căpățâni de varză pe locul unei demolări din centrul orașului, desenând cu aceste legume cuvântul „varză”. Acest lucru a captat imediat atenția opiniei publice și a presei, devenind un trend care a generat serii de evenimente ce culminează cu un festival. Documentația inițială a proiectului a fost achiziționată recent de Galeria Națională „Te Papa”, care a descris lucrarea ca un „moment important în istoria artei și societății Noii Zeelande, legat de agricultura urbană și grădinăritul «de gherilă»”.
Un blog care a generat o modă
GuerrillaGardening.org a fost creat de Richard Reynolds ca un blog despre grădinăritul „de gherilă” împrejurul Perronet House, un bloc din cartierul Elephant and Castle, din Londra. Site-ul a atras interesul colegilor grădinari din metropolă și nu numai, precum și mass-media din toată lumea. În ultima perioadă, modelul său este replicat în multe zone din jurul clădirilor din Londra, extinzându-se și în Libia, Berlin sau Montreal. De asemenea, Leaf Street, din Hulme, Manchester, care a fost odată o stradă și a ajuns abandonată de Consiliul orașului, a intrat în atenția Manchester Permaculture Group, care a trecut la grădinăritul „de gherilă” și a transformat spațiul într-o grădină comunitară înfloritoare. Iar în Polonia, grupul „Miejska Partyzantka Ogrodnicza” conduce „Adăpostul pentru plante nedorite”, iar în 2017 a înființat „Ziua Mondială a Plantării Dovlecilor în Locurile Publice” (16 mai).