de Claudia Stan

Curmalul (Phoenix dactylifera) este un palmier originar din nordul Africii, cunoscut de vechii egipteni drept simbol al fertilităţii. Este cultivat în special pentru fructele sale foarte dulci, bogate în conţinut de fier şi de potasiu. Planta rezistă foarte bine la condiţiile de apartament, cu recomandarea ca temperatura să fie ridicată.

Fructe bogate în vitamine
În condiţii naturale de creştere, curmalul are trunchiul de culoare brună. În vârf are un smoc de frunze lungi şi rigide, ce cresc în formă de pană. Ţinută în apartament, planta nu ajunge să facă trunchi, însă frunzele prind o formă frumoasă şi o culoare de un verde închis. Pe măsură ce cresc, cele de bază se vor usca şi vor trebui înlăturate după ce capătă un aspect de spini. Acestea pot ajunge la lungimea de 25 cm şi la lăţimea de 1 cm. Florile apar în general primăvara, iar din ele se dezvoltă fructul comestibil. În Antichitate, dar şi acum, curmalele se dăruiau femeilor ale căror pântece erau sterpe. Deoarece conţine cantităţi semnificative de fier şi de potasiu, dar şi alte vitamine, acesta este un fruct foarte căutat.

Atenţie la curenţii de aer!
Chiar dacă este obişnuită cu vremea toridă din ţara de origine, planta rezistă foarte bine şi în apartamente. Curmalul adoră lumina şi îi place să fie mângâiat de razele soarelui, drept pentru care va trebui să îl amplasaţi lângă o fereastră. Pe timpul verii, acesta poate fi ţinut şi pe balcon, cu condiţia să fie udat în fiecare zi. Iarna, în schimb, curmalului i se vor reduce treptat din luminozitate şi apă, iar temperatura trebuie menţinută la peste 20ºC. Adoră aerul curat, însă, dacă este amplasat în bătaia curenţilor de aer artificial, cum ar fi aparatul de aer condiţionat, se va usca. Indiferent de anotimp, se şterge praful de pe frunzele plantei prin pulverizarea cu apă călduţă.

Vasele mari, ideale pentru o dezvoltare optimă
Ghiveciul în care va sta curmalul trebuie să fie bine drenat, pentru a evita putrezirea rădăcinilor. Solul în care se dezvoltă cel mai bine trebuie să fie un amestec din pământ de grădină, turbă olandeză şi nisip grosier, în părţi egale. În fiecare an se iau câţiva pumni de pământ de la suprafaţă şi se înlocuiesc cu sol nou. Dacă planta este crescută din seminţe plantate, transplantarea se va realiza anual în primii trei ani, apoi la un interval de alţi trei ani. Atunci când este cumpărat, va trebui să aşteptaţi până primăvara pentru a-l muta în alt ghiveci. Aşezaţi-l într-un vas mai mare, îndepărtând uşor pământul vechi din jurul rădăcinilor, fără a le distruge însă.

Este recomandată înmulţirea prin seminţe
Dacă vă doriţi un curmal în casa dumneavoastră, cel mai indicat ar fi să îl obţineţi din seminţe. Le puteţi cumpăra de la magazine, dar verificaţi să fie aduse chiar din patria-mamă şi să fie proaspete, deoarece, cu trecerea timpului, germinează mai greu. Aşezaţi boabele într-un vas cu apă călduţă şi lăsaţi-le timp de o zi sau două până observaţi că se înmoaie! Puneţi câte o sămânţă într-un ghiveci mic, după care amplasaţi-le la loc cald şi umed. La aproximativ o lună, curmalul va încolţi. După apariţia primelor frunze este indicat să se transplanteze într-un vas mai mare. În primii doi ani de viaţă, planta necesită foarte multă lumină, dar şi căldură, pentru a prinde o formă frumoasă.

Regele oazelor

Curmalul mai este denumit şi regele oazelor. El îşi umezeşte picioarele în apă şi se înalţă spre cerul arzător. În mediul natural atinge înălţimea de 20 m, iar frunzele pot avea chiar şi 3 m.