Oxalis este o plantă ce îşi trage seva din America de Sud, Africa de Sud şi Asia. Cele mai multe dintre speciile acestei plante nu depăşesc 30 cm înălţime, dar au o tendinţă evidentă de a invada foarte repede locul în care sunt plantate.
O plantă sensibilă
Datorită frumuseţii culorii frunzelor sale, Oxalis este o plantă extrem de interesantă şi plină de farmec, pe care o simţi cum trăieşte, deoarece seara îşi adună frunzele, iar dimineaţa şi le desface, emanând viaţă şi optimism. Ca să crească frumos, Oxalis trebuie stropită frecvent cu apă călduţă şi curată, ca să nu i se păteze frunzele. Trebuie aşezată la geam, pentru că are nevoie de lumină puternică şi este indicat ca pământul să fie în permanenţă umed, evitând totuşi stagnarea apei în vas.
O dată pe lună se pune îngrăşământ, pentru a creşte mare şi frumoasă. Este o plantă sensibilă, ce se poate îmbolnăvi dacă nu avem grijă. Iată unele dintre aceste cauze: lipsa luminii determină decolorarea frunzelor şi alungirea tijelor plantei, ea devenind fragilă şi rupându-se uşor; uscarea pământului din ghiveci duce la aplecarea frunzelor şi chiar la moartea plantei; divizarea tufei, pentru înmulţire, e suportată destul de greu, aproape întotdeauna dispărând toate frunzele, dar se va continua udarea pământului şi planta va răsări din nou.
O inimă din frunze
După cum spuneam, Oxalis este iubitoare de lumină, dar ocazional poate tolera şi umbra. Este important să ştiţi că abundenţa florilor este dată de lumină. Vara, temperaturile obişnuite din apartament îi convin, chiar dacă are o preferinţă pentru răcoare, la temperaturi medii de 18°C. Florile apar în general din mai până în iulie, cu condiţia ca planta să beneficieze de câteva ore de soare pe zi. Florile au cinci petale, se deschid ziua şi se închid seara. Ele pot fi solitare sau, cel mai adesea, grupate în inflorescenţe.
În funcţie de specie, florile sunt numeroase şi au diverse culori: roz, violet cu vene bleu, roşu închis cu mijloc galben, roz-lila, albe şi roşii. Pe măsură ce florile se trec se recomandă îndepărtarea lor. Frunzele sunt compuse din trei foliole, dar există şi specii decorative, care au patru foliole, asemănătoare cu cele de trifoi, distingându-se prin faptul că foliolele formează o inimă atunci când se strâng seara sau în absenţa soarelui. Frunzele au particularitatea de a se muta după lumină şi se pot închide de-a lungul nervurii centrale.
Cultivată în ghivece suspendate
Oxalisul se ofileşte toamna şi planta intră în repaus până primăvara. Fructele sunt capsule ce se crapă longitudinal la maturitate. În ceea ce priveşte solul, este bine să se folosească un amestec uşor, compus din turbă, pământ pentru flori de interior şi nisip. Plantele tinere se vor transplanta în februarie, imediat după ce au ieşit din hibernare. Cele adulte nu se vor transplanta decât la trei sau la patru ani. Oxalisul este cultivată în ghivece suspendate. În acest mod, frunzele şi florile sunt mai bine puse în valoare. Ghivecele pot fi scoase vara pe terasă sau pe balcon. Elena Popa
Are nevoie de repaus
Oxalisul se înmulţeşte prin despărţirea tuberculilor, în momentul transplantării. Replantaţi câţiva tuberculi într-un amestec de turbă, pământ de flori de interior şi nisip. Se mai poate înmulţi prin seminţe: semănarea se face primăvara, seminţele germinând uşor la temperaturi de 16°C. Toamna, trebuie tăiate tijele cu frunze şi flori de la bază şi lăsată planta în repaus, fără udare. Tuberculii se pot conserva în ghiveciul lor, la întuneric. Începând cu luna februarie, ghiveciul trebuie scos la lumină din nou. E de preferat ca temperaturile să fie cuprinse între 6° şi 12°C. Singurele riscuri ce pot duce la pierderea plantei sunt: să fie lăsată să se usuce vara sau să putrezească tuberculii iarna. Deoarece conţin acid oxalic, tijele au un gust acrişor agreabil.
