O floare nepretenţioasă, iubitoare de apă, cu numeroase nuanţe coloristice

    Orice grădină ce se respectă are printre florile sale şi una cu totul specială, hortensia. Această plantă de grădină, ce înfloreşte pe toată perioada verii şi până toamna târziu, este renumită pentru frumuseţea ei. Numele său ştiinţific, Hydrangea, vine din grecescul hydros, care înseamnă apă.

Aproape 200 de soiuri 
    Hortensiile cu flori mari, rotunde, sunt originare din Japonia, loc în care tipul serrata a fost cultivat de sute de ani. Când aceste flori au fost aduse în vest, cam în jurul secolului al XVIII-lea, au făcut senzaţie, la început fiind tratate ca nişte plante de interior şi cultivate în casă.
    Apariţia unui număr din ce în ce mai mare de varietăţi de hortensie în culori din ce în ce mai sofisticate a început acum zeci de ani, în serele din Franţa, Germania şi Marea Britanie. Acum, numărul acestora este atât de mare, iar nuanţele sunt atât de delicate, încât nici măcar experţii nu le mai pot distinge. Hortensia este o plantă de zonă temperată şi cuprinde aproximativ 190 de soiuri, în multe ţări fiind considerată o floare tradiţională pentru Sfintele Paşti şi Ziua Mamei.

Are inflorescenţe diferite
    Planta se prezintă în condiţii naturale sub forma unui arbust cu numeroase tulpini rezultate din drajoni. La rândul lor, şi tulpinile se ramifică, dând plantei un aspect de tufă. În cultura de seră, planta formează una până la trei, cinci tulpini florale. Are înălţimea de 20-50 cm, când este cultivată în seră, şi de 60-150 cm, în cadrul grădinilor. Frunzele sunt mari, de formă eliptică sau ovală, cu marginea serată şi cu vârful ascuţit. Din punct de vedere al inflorescenţei, hortensia este de două tipuri: cu inflorescenţă rotundă, numită ştiinţific „macrophyla” (are flori sterile), şi cu inflorescenţă plată, adică „serrata”, cu flori mici, în interior, fertile, şi unele ceva mai mari spre exterior, încadrându-le pe cele mici. Odată înflorită, hortensia poate fi mutată cu succes în grădină.

Temperatură moderată, lumină şi apă 
     Pentru o dezvoltare frumoasă şi o viaţă lungă, hortensia are nevoie de temperatură moderată, de lumină şi de apă. Cu toate că e iubitoare de umezeală, nu îi prieşte ca apa să rămână în tăviţa ghiveciului. Florile apar spre sfârşitul lunii aprilie şi se deschid în luna iunie, perioada de înflorire durând între patru şi şase săptămâni. Totodată, pentru ca planta să-şi păstreze florile şi coloritul o perioadă cât mai îndelungată, trebuie să se respecte o serie de condiţii. Trebuie amplasată într-un loc luminos, ţinută la temperaturi cuprinse între 15 şi 21 de grade, iar solul să fie udat în permanenţă, pentru a înflori constant. Culoarea florilor este variată, de la verde la albastru, la nuanţe de alb-roz, până la roşu aprins, iar pe măsură ce planta se maturizează, ele capătă nuanţă cafenie.

 Planta… cameleon
    Hortensia se înmulţeşte prin butaşi. După procedura tradiţională, butaşii se taie de la lăstarii porniţi din partea bazală a plantei. Se evită butaşii din lăstarii de sus, ce sunt susceptibili să înflorească vara. Solul joacă şi el un rol important în coloritul florilor. Hortensia are un rol foarte important într-o grădină, indicând PH-ul solului. Dacă inflorescenţa e albastră, pământul e calcaros, iar dacă florile sunt roz, PH-ul solului este acid. Interesant este că hortensiile îşi pot schimba culoarea pe parcurs. La început vor fi aproape albe, după care vor căpăta nuanţe de roz sau de albastru, în funcţie de sol. Floarea preferă pământul acid, dar pentru a suplimenta cantitatea oferită de fertilizator se poate opta pentru una dintre următoarele soluţii: coji de ouă, cafea măcinată, coji rase de portocală şi grepfrut.

    Aveţi însă grijă ca pământul să nu devină prea alcalin, pentru că acest lucru nu este sănătos pentru hortensie. Unele flori, pe măsura maturizării, pot căpăta o culoare purpurie, apoi verzuie, pentru ca în cele din urmă să ajungă alb-maronii. Florile pot fi tăiate când încep să se înverzească, pentru că acest lucru ajută la dezvoltarea tulpinilor vecine. Plantele rezultate din butaşii făcuţi până în aprilie se ciupesc de două ori, iar cele obţinute mai târziu se ciupesc o singură dată; ciupirea favorizează ramificarea, plantele ciupite o singură dată ajung să formeze două-trei ramificaţii, iar cele ciupite de două ori formează până la cinci tulpini florale. Hortensiile sunt rezistente până la -15 grade Celsius, deşi este foarte probabil ca gerul să omoare lemnul fragil de sub pământ. Mugurii pot fi afectaţi de frig chiar şi primăvara târziu, aşa că trebuie să îi oferiţi plantei protecţie cu un strat de paie, frunze sau de rumeguş.

Mucegaiuri şi alte boli
      Dacă se observă pete negre sau maronii-gri pe frunze şi planta nu a fost udată la intervale regulate, iar frunzele se ofilesc între udări, atunci este vorba despre o boală cauzată de o ciupercă. Soluţia este să o udaţi mai rar. Ea poate apărea din cauza udării în exces, a udării la ore nepotrivite, la amiază sau de la alte surse. În acest caz, încercaţi să reduceţi cantitatea de apă sau să udaţi planta mai târziu. La fel, dacă observaţi că frunzele hortensiei sunt mâncate, puteţi aplica un insecticid. Mucegaiul cenuşiu se manifestă prin pălirea inflorescenţelor şi se combate prin reducerea umidităţii relative şi aplicarea de tratamente cu fungicide. Făinarea produce pagube atât la butaşi, cât şi la plantele mature. Pe frunze apar pete albicioase, de formă neregulată, iar ţesutul din dreptul lor se colorează treptat în brun-violaceu. Se poate trata cu Karathane 0,1%, Bavistin 0,1% şi Sulf muiabil 0,3%. 

Atenţie! Deşi e iubitoare de lumină, nu suportă acţiunea directă a soarelui!

Important! Nu îndepărtaţi florile de pe plantă până nu sunt complet ofilite. În caz contrar, există riscul ca planta să nu mai înflorească o perioadă de doi ani.