Sagotierul japonez este o plantă multimilenară, pentru că datează din vremea dinozaurilor, având o vechime mai mare de 150 de milioane de ani. Forma şi textura sa unică îl fac o plantă foarte căutată atât pentru arta peisageră (acolo unde condiţiile de climă o permit), cât mai ales ca plantă de interior.
Ajunge la maturitate la 50 de ani
Sagotierul japonez are un aspect foarte simetric: coroana are frunze de culoare verde închis, iar trunchiul poate atinge până la 30 de metri înălţime. Planta creşte greu, atingând înălţimea maximă în aproape 50 de ani de existenţă. Pe măsură ce se dezvoltă pot apărea ramificaţii ale trunchiului gros, lucru care îl face mai interesant şi mai atrăgător. De asemenea, sagotierul japonez produce la baza rădăcinii frunze ce formează, în timp, un ghem în jurul tulpinii.
Are frunze şi de 12 metri!
Frunzele distinctive pot atinge aproape 12 metri în lungime şi sunt compuse din frunzuliţe, ce se curbează la margine sub forma literei C. Sagotierul arată cel mai bine când apar frunzele noi, primăvara târziu sau vara devreme. La început, frunzele sunt ca nişte ţepi lungi, în jurul trunchiului şi se desfăşoară încet până la vârf, după care fiecare frunzuliţă se desface înspre exterior şi, în final, întreaga frunză atârnă greu, alături de celelalte din rozetă.
Poate rămâne în acelaşi ghiveci vreme îndelungată
Sagotierul japonez este un „palmier” ce nu necesită o îngrijire specială, dar care se dezvoltă minunat atunci când îi este acordată multă atenţie (specialiştii sunt de părere că adoră muzica simfonică). Planta se adaptează la lumina indirectă sau la soare direct şi tolerează temperaturi de la 9 până la 48 de grade Celsius. Faptul că are o rată a creşterii foarte scăzută face ca specimenele de interior să rămână în acelaşi ghiveci pe termen nelimitat. Altfel, sagotierul trebuie tratat precum un cactus: se udă când pământul este aproape uscat şi se fertilizează rar.
Are nevoie de multă atenţie
Frunzele tinere apar toate o dată, sunt foarte fragile câteva săptămâni, motiv pentru care nu trebuie să le deranjaţi sau să schimbaţi locul plantei în casă. Sagotierul are nevoie de lumină ponderată (lumina redusă va face ca frunzele să crească foarte lungi, iar cea foarte puternică le face să rămână mici). Este recomandat să nu lăsaţi pământul din ghiveci să se usuce excesiv în această perioadă, pentru că se poate ofili.
Se ofileşte la temperaturi mici
Este important de ştiut faptul că temperaturile foarte scăzute pot îngheţa frunzele, ce devin gălbui sau maro. Dacă s-a întâmplat să degere puţin, înlăturaţi frunzele afectate şi încurajaţi apariţia altor frunze primăvara. Dacă temperaturile scad sub 11 grade Celsius, sagotierul poate muri, dar dacă trunchiul şi coroana de frunze rămân tari, lemnoase, atunci sunt şanse ca planta să îşi revină. În cazul în care trunchiul a devenit moale, atunci nu se mai poate face nimic. Ana-Maria Cocea
Germinarea seminţelor este extrem de lentă Seminţele se lasă în apă timp de câteva zile, după care li se înlătură coaja roşie (nu şi cea albă). Se pot planta imediat după aceea sau se pot păstra într-un loc răcoros şi uscat până în martie sau în aprilie. Seminţele se aşază pe lateral în pământ, iar vârful poate fi lăsat la suprafaţă. Pământul trebuie neapărat să fie bine drenabil şi umed. Seminţele germinează în maximum nouă luni, dar este posibil să aibă nevoie chiar de mai mult de trei ani până când să atingă dimensiunile unui bulb mic. Prin urmare, înarmaţi-vă cu multă răbdare dacă doriţi să achiziţionaţi un sagotier japonez. Veţi avea în casă o plantă de cursă lungă!
