de Gabriela Niculescu
V-aţi pus vreodată întrebarea de ce anumite plante înfloresc noaptea şi nu ziua? Răspunsul este cât se poate de logic şi ne relevă încă o dată faptul că Dumnezeu este creatorul lumii în care trăim. Astfel, pentru că există o varietate atât de mare de flori şi de vieţuitoare, fiecare are propriile metode de supravieţuire şi de perpetuare. Florile au nevoie de lumină şi de umiditate pentru a trăi, iar polenizarea le asigură perpetuarea speciei. Păsările şi insectele care se hrănesc cu polen sau cu nectar sunt principalii factori de polenizare naturală, dar să nu uităm că există şi insecte nocturne, cum ar fi fluturii de noapte. Florile care se deschid noaptea reprezintă un element al armoniei atât pentru plante, cât şi pentru regnul animal. Se cunosc multe specii de plante ce-şi deschid petalele numai după asfinţit, iar aceste flori înfrumuseţează grădinile în orele de seară, când avem nevoie de relaxare.
Brumărelele de noapte au parfumul dulce
Cunoscute şi sub numele de „bomboanele miezului nopţii”, aceste flori au un parfum foarte puternic, ce imită mierea, migdalele şi vanilia. Brumărelele de noapte sunt foarte întâlnite în grădini. Florile sunt adunate în mici mănunchiuri, şi sunt, în general, de culoare albă sau roşie. În timpul zilei sunt închise şi încep să se deschidă la asfinţit.
Ipomea şi ciumafaia, „pâlniile” albe
Plantă nocturnă gigantă, ipomea albă este o specie ce poate ajunge până la înălţimea de 6 m şi are flori de 15 cm, în formă de trompetă, care se deschid în amurg sau în zilele înnorate. Florile sale se aseamănă într-o oarecare măsură cu ciumafaia (Datura stramonium), numită şi floarea nopţii, având o deschizătură de 20 cm în amurg şi foarte parfumată pe perioada nopţilor călduroase. Planta poate ajunge la 1-1,5 m înălţime, cu flori albe, dar sunt şi variante de roz, purpuriu şi mov. Deoarece face parte din familia Solanum, ciumafaia este extrem de otrăvitoare şi ar trebui evitată plantarea ei în grădini vizitate de copii.
Primula de seară mai este numită şi luminiţa de seară
Cunoscute şi sub numele de cupele soarelui şi picăturile soarelui, aceste flori cresc în deşerturi, iar cele mai multe specii tind să aibă flori albe. Unele dintre ele ajung la nuanţe galbene, violet, roz şi roşii. Există chiar şi o specie care înfloreşte alb şi apoi devine roz. Una dintre caracteristicile unice ale acestei flori este stigmatul cu patru ramificaţii ce formează o structură în formă de X.
Trompeta îngerului miroase a citrice
Aceste plante cu flori fac parte din familia Solanaceae şi sunt originare din America de Sud. Sunt arbuşti sau arbori cu flori ce atârnă, care seamănă cu nişte trompete. Trompeta îngerului tinde să fie mai mare de 14 cm în lungime şi se găseşte într-o varietate de culori, inclusiv alb, galben, portocaliu, roz şi roşu. Aceste flori înmiresmează natura, emanând un miros de citrice.
Lămâiţa (Mock Orange), similară cu florile de portocal
Numele Mock Orange al acestei flori provine de la parfumul ei caracteristic, similar cu cel al florilor de portocal. Specii sălbatice de flori, lămâiţele sunt similare cu florile citricelor. Aceste plante cu flori provin din America, America Centrală, Asia şi Europa de Sud-Est. Arbuştii pe care cresc aceste flori au de obicei de la 1 m la 6 m înălţime. Lămâiţele sunt de obicei de culoare albă.
Floarea lunii poate ajunge la 20 m înălţime
Ca multe dintre florile ce se deschid noaptea, floarea lunii este de culoare albă, astfel că poate să atragă fluturii care zboară noaptea, ce ajută la procesul de polenizare a acestei flori. Aceste plante pot creşte până la 20 m înălţime, dar de multe ori acest lucru depinde de condiţiile în care sunt plantate. Floarea lunii are un miros plăcut, motiv pentru care se află printre preferinţele multor grădinari.
Heliotropul grădinii este o plantă rezistentă
Originară din Peru, una dintre caracteristicile cel mai distinctive ale Heliotropului grădinii este parfumul său puternic, care aminteşte de multe ori de vanilie. Această plantă este cunoscută şi sub numele de plăcintă cu cireşe şi este uşor de semănat în aproape toate tipurile de sol şi în orice condiţii meteorologice. Florile sunt, în general, de culoare albă, roz şi înfloresc între lunile iulie şi august. Heliotropul grădinii a fost o floare populară în epoca victoriană.
Iasomia de noapte şi regina nopţii, iubite pentru miresmele lor
Cel mai iubit parfum aparţine plantelor din familia iasomiei, şi uneori plantelor care doar mimează aroma, cum ar fi Nicotiana Alata, denumită şi regina nopţii.
Florile de iasomie sunt cel mai frecvent întâlnite în Indiile de Vest şi Asia de Sud, având un miros foarte puternic. Floarea creşte pe un arbust care poate atinge înălţimea de 4 m. Iasomiile de noapte au în general culoare albă, cu o tentă de verde. Există unele soiuri de plante care au flori de culoare galbenă, dar acestea sunt mai puţin întâlnite.
Aspectul reginei nopţii diferă foarte mult, în funcţie de specie. Florile acestei plante se găsesc într-o mare varietate de culori, de la roz, violet, roşu, alb la un verde neobişnuit, iar dimensiunea ei variază foarte mult. Această plantă este una anuală, înflorind între lunile iunie şi octombrie.
• Florile fac tot posibilul pentru a atrage polenizatori. Cele care depind de pasărea colibri produc nectar dulce şi suculent, în timp ce florile care depind de albine tind să aibă culori strălucitoare. Florile care atrag păsările de noapte s-au adaptat întocmai, deschizându-se numai noaptea
Liliecii, fluturii nocturni şi unele rozătoare tind să polenizeze florile de noapte. Aceste plante sunt deschise la culoare şi au o aromă puternică, pentru a fi găsite rapid. Dacă ar sta deschise şi ziua, aroma s-ar pierde şi polenul ar fi luat de vânt, până când vieţuitoarea potrivită ar face polenizarea. În Deşertul Sonoran, cactuşii produc nişte flori imense, care se deschid numai noaptea, deoarece păsările, liliecii şi insectele care se hrănesc din aceste plante dorm ziua, departe de căldură. Dacă ar sta deschise în timpul zilei, nectarul şi polenul lor s-ar usca.