Sărbătorile iernii sunt aşteptate cu nerăbdare şi mulţi visează să meargă la munte, să se joace în zăpadă şi să admire ramurile coniferelor, îngreunate de omăt. Fie că sunt plantate în grădini, în spaţii publice, fie că au crescut spontan în păduri, acestea captează atenţia prin aspectul lor de spirală, de glob sau de piramidă.
Molidul sârbesc are aspect rustic
Molidul sârbesc, Picea Omorika, are formă conică, piramidală, şi este de un verde lucios închis. Frunzele se propagă în toate direcţiile, iar conurile sunt suportate de cele mai multe ori pe ramurile de sus, atârnând. Molidul este împânzit de acele sale suprapuse, poziţionate într-o singură direcţie. Din punct de vedere al rezistenţei, acesta se adaptează uşor solurilor, preferându-le totuşi pe cele umede, bine drenate. Necesită protecţie împotriva vântului puternic din iarnă. Planta este o mare iubitoare de zone însorite, iar amplasarea ei ar trebui să fie în aer liber, unde poate avea parte de frig, dar şi de căldură, şi nu uitaţi să o expuneţi direct sub razele soarelui. Molidul va da grădinii un aspect rustic pe timpul iernii, iar atunci când îi cad acele, acestea devin decorative.
Chamaecyparis Gracilis Aurea, minunea aurie
Chamaecyparis Gracilis Aurea este un arbust ornamental extrem de apreciat pentru amenajarea grădinilor. Lemnul este parfumat şi este extrem de apreciat, în special în Japonia, unde este folosit pentru construcţia templelor. Planta a devenit renumită după ce un botanist plecat în expediţie pentru studiul seminţelor de Gracilis a dispărut misterios. În căutarea acestuia a pornit un coleg de-al său, care însă nu a reuşit să-l găsească. El a luat seminţele şi le-a plantat în Scoţia. Acest pitic piramidal plin de încărcătură istorică elimină o aromă picantă, plăcută atunci când lemnul este sfărâmat. Chamaecyparis Gracilis Aurea se pretează la toate solurile, iar creşterea sa este lentă. Îl puteţi planta solitar, în ghiveci sau ca flori pentru terasă. Are particularitatea de a-şi schimba culoarea de la galben la verde atunci când este plantat la umbră.
Ienupărul, planta târâtoare
Ienupărul, Juniperus, este un arbust mic, adesea confundat cu o tufă, ce acoperă pământul moale, făcând valuri de frunzişuri. Creşterea sa este în special pe orizontală, fiind singura plantă ce creşte în diametru până la trei metri. La vreme răcoroasă îşi schimbă culoarea de la verde spre gălbui. Ienupărul este asemănător unui pom de Crăciun deja împodobit datorită conurilor de sex masculin ce au culoarea galbenă şi a celor de sex feminin de culoare albastră. Boabele de ienupăr uscate sunt utilizate în aromatizarea diferitelor tipuri de carne şi sosuri, fiind sfărâmate pentru eliberarea aromei. Totodată, acestea acţionează ca un dezinfectant la nivelul tractului urinar. (va urma)
Claudia Stan
Iarba-neagră, purtătoare de noroc
Calluna Vulgaris, cunoscut şi sub denumirea de iarba-neagră, este găsită pe scară largă pe solurile acide situate în zone însorite. Florile apar târziu în vară, colorate în mov, însă ocazional pot fi şi albe. Aceasta este populară în rândul plantelor ornamentale, datorită varietăţii de culori a frunzelor şi florilor. Grecii o foloseau pentru confecţionarea de mături, iar în alte zone, Calluna albă era considerată ca fiind purtătoare de noroc.
Tuia-spirală, un smarald al naturii!
Thuja occidentalis sau popular tuia-spirală are un frunziş des, îşi menţine culoarea verde tot anul, fiind un adevărat smarald ce poate dăinui în grădina dumneavoastră. Coniferul ajunge la înălţimea de trei sau patru metri şi poate fi plantat atât individual, cât şi în pâlc. Frunzele au aproximativ 60 mm lungime şi sunt aranjate pe un singur sens, în spirală. Culoarea variază de la verde închis până la verde albăstrui, în funcţie de stratul de ceară ce protejează frunzele. Deşi fructele şi seminţele coniferului spirală reprezintă hrană pentru unele larve, acestea au totuşi un scut de apărare împotriva animalelor, răşina, ce are un gust neplăcut. Conurile au forma unor mici butoiaşe care, odată ajunse la maturitate, prind forma unor aripioare din care se eliberează seminţele.
