de Raluca Grințescu
În popor i se mai spune şi florar, frunzar, prătar, luna ierburilor. Sunt foarte interesante, în acest sens, practicile agricole ale acestei luni şi obligaţiile pe care le au oamenii faţă de natură.
Se afumă pomii
Iată ce citim în vechile calendare sau cărţi populare ale românilor, date astăzi uitării: în luna mai se seamănă a două oară, ca oamenii să fie siguri că, din două semănături, cel puţin una va fi rodnică; cânepa se seamănă întotdeauna după
13 mai, hrişca, în preajma datei de 19 mai, tot cam pe atunci şi meiul. Acum se tund pomii, se proptesc cu pari pomii tineri, se taie crengile de salcie. Pe timp liniştit se afumă pomii năpădiţi de omizi, folosind pucioasă presărată pe jeratic.
Spălatul cu rouă, formă de purificare
Lucerna se coseşte înainte de înflorire, dar mai de sus, ca să nu se piardă prea mut din ea. De la cartofii vechi care se dau la animale trebuie îndepărtat colţul care a dat din ei, fiindcă este otrăvitor.
Se spune că roua de seară şi răcoarea lunii mai prind bine fânului, iar luna este bună pentru a se bea pelin. În unele zone chiar se practică spălatul cu rouă, ca formă de purificare şi întinerire a fiinţei, iar în alte locuri se consideră că spălatul cu rouă fereşte de friguri. În ceea ce priveşte pelinul, avem de-a face cu o formă terapeutică populară, deoarece, primăvara ficatul se încarcă energetic cu energii benefice din Macrocosmos. Pe de altă parte, pelinul are proprietăţi terapeutice purificatoare certe, acţionând benefic atât la nivelul organelor-pereche ficat-vezică biliară, dar şi la nivelul sângelui. Pelinul se mai poartă în sân, la brâu sau legat la cofele cu apă.
Armindenul, cea mai importantă sărbătoare
O sărbătoare foarte importantă a lunii mai este Armindenul (începătorul verii). Porţile se împodobesc cu verdeaţă, iar creanga de armindeni este păstrată uneori până la începutul secerişului, ambele acţiuni simbolizând atât triumful renaşterii naturii, cât și triumful fertilităţii manifestat în rodirea spornică a pământului. Creanga de armindeni se foloseşte la arderea cuptorului în care se va coace pâinea nouă, imediat după seceriş. Denumirea de armindeni se pare că vine de la Armin, Irmin den - ziua profetului Irimia, care aduce rodul şi belşugul şi ţine casele îndestulate şi pline cu bunătăţi. Oamenii se strâng şi petrec împreună Armindenul sau Maiul, ca să fie veseli şi sănătoşi peste an.
Spinii zânelor şi crinul din vale, florile lunii
Florile reprezentative lunii mai sunt păducelul și lăcrămioara. Păducelul (Crataegus monogyna) simbolizează speranța, întrucât este floarea vestitoare a primăverii și verii, numită uneori „spinii zânelor”, deoarece se credea că este bântuită de ființe magice. Într-o altă superstiție, o floare de păducel așezată sub acoperișul grajdului are darul de a înmulți laptele dat de o vacă. Se spune că privighetorile nu încep să cânte până când parfumul lăcrămioarelor nu umplu aerul de mireasma lor persistentă.