de Ana Trifan

Mirosul dulce al iasomiei şi florile ei cărnoase, albe sau galbene, o fac să fie dorită şi admirată în multe grădini. Nu e doar o plantă decorativă. Părţi din iasomie se folosesc în industria cosmetică, la fabricarea parfumurilor, dar şi la obţinerea unor ceaiuri, condimente sau medicamente.

Un dar de la Dumnezeu

Numele de iasomie provine din cuvântul persan „yasmin”, care înseamnă „dar de la Dumnezeu”, și a fost botezată astfel după mirosul intens pe care îl emană specia din Iran (iasomia comună - Jasminum officinale). Există peste 300 de specii ale acestei plante în lume, în special în zonele tropicale, dar şi în cele temperate. Câteva pot fi găsite chiar şi în ţările cu ierni reci.

5 milioane de flori pentru 1 kg de esenţă

Iasomia se regăseşte în 83% din parfumurile feminine şi în 33% din cele masculine. Pentru a produce 1 kg de extract pur sunt necesare peste 5 milioane de flori, de aceea trebuie să ştiţi că multe dintre parfumuri au fost „ajutate” cu alte substanţe chimice pentru a se obţine notele specifice acestei flori.

Miros puternic noaptea

Iasomia face parte, ca şi măslinul, din familia Oleaceelor. Ea înfloreşte primăvara sau vara, în general la șase luni de la momentul în care a fost plantată. Floarea îşi eliberează şi mai intens parfumul după apusul soarelui, şi s-a observat că aroma sa este mai concetrată în nopţile cu lună plină. Însă mugurii acestei plante miros chiar mai puternic decât florile.

Există specii căţărătoare, dar şi unele ce formează tufişuri bogate, folosite drept gard viu. Frunzele sunt permanent verzi la speciile care cresc în preajma tropicelor, iar în zonele temperate sau reci, acestea cad toamna târziu. Planta se adaptează foarte bine şi la ghivece sau jardiniere.

Are nevoie de soare

Iasomia se înmulţeşte prin butaşi, lăstari, divizarea tufei sau seminţe. Dacă aţi ales ultima variantă, veţi avea de aşteptat ceva mai mult până s-o vedeţi înflorită.

Majoritatea tipurilor de iasomie nu rezistă la ger şi îngheţ. Cea mai bună perioadă pentru plantare este primăvara sau vara, ceea ce dă plantei timpul necesar pentru a se stabiliza înainte de sosirea anotimpului rece.

Pentru a se dezvolta, are nevoie de multă lumină. De aceea trebuie plantată într-un loc din grădină unde poate sta cel puţin cinci ore pe zi în razele soarelui. În cazul în care o creşteţi în casă, puneţi ghiveciul la o fereastră care dă spre est. Dacă nu beneficiază de suficient soare, devine o victimă ușoară a infecţiilor cu ciuperci. Pe de altă parte, şi expunerea prea mult timp la soare poate dăuna iasomiei. Așadar, luaţi măsuri vara pentru a o proteja, în special la amiază. Altfel, s-ar putea să vă treziţi că mugurii şi florile se ofilesc.

Necesită multă apă când crește

Daţi-i plantei o cantitate adecvată de apă, în special în primele faze ale creşterii, și nu lăsaţi solul să se usuce. Apa insuficientă va îngreuna dezvoltarea rădăcinilor puternice. Pentru început, udaţi-o de trei-patru ori pe săptămână, fără să o „înecaţi”. Dacă solul devine mlăştinos, rădăcinile se vor dezvolta cu rapiditate, dar acest lucru va afecta dezvoltarea la suprafaţă. Când planta s-a stabilizat, udaţi-o doar de două-trei ori pe săptămână.

În perioadele ploioase nu va fi nevoie să o udaţi, iar pe timpul verii trebuie să suplimentați cantitatea de apă în funcţie de cât de cald şi de secetos e timpul.

Îi place să aibă spaţiu generos

Nu uitaţi să o fertilizați de două ori pe an, primăvara şi toamna, pentru ca planta să înflorească abundent şi să crească sănătos. Ea răspunde bine la fertilizatorii medii, pe bază de fosfor. Evitaţi substanţele fertilizante puternice, pentru că pot distruge iasomia. Planta are nevoie de spații largi. Prea multe ramuri, într-o zonă strâmtă, încetinesc dezvoltarea iasomiei, restricționând circulaţia aerului şi împiedicând rădăcinile să se dezvolte şi să se fixeze. Dacă aţi pus-o în jardiniere trebuie să-i schimbaţi tot pământul o dată la doi-trei ani şi anual pe cel de suprafaţă.

O aromă narcotică

Mirosul care se ridică din petalele florilor de iasomie este dulce, ușor narcotic, poate chiar intoxicant. Dar pentru cei care o plantează în propria grădină există un farmec aparte. Noaptea, parfumul pluteşte peste tot și se poate spune, într-adevăr, că iasomia are cel mai frumos „limbaj” nocturn. Mirosul este însă modul de a atrage fluturii de noapte, cei care fac polenizarea.

Secretul parfumului puternic al iasomiei dă bătăi de cap oamenilor de ştiinţă, care încearcă să afle cum în numai câteva minute iasomia poate trece de la un miros seducător pentru anumite insecte necesare la unul nesuferit, pentru a împiedica apropierea dăunătorilor. Principalul element chimic este o substanţă numită jasmonat, care poate fi regăsită şi la trandafiri, pelin sau plante citrice, cunoscute, de asemenea, pentru mirosul intens pe care-l degajă.