În fiecare an, bucuria de a orna casa în spiritul Sărbătorilor de iarnă pătrunde în fiecare colţ al lumii. Una dintre cele mai cunoscute plante tradiţionale asociate sărbătorii Naşterii Domnului este laurul, numit şi planta sfântă. În trecut a fost un simbol al solstiţiului de iarnă de la festivalurile precreştine, iar în prezent dă o aură aparte Sfintelor Sărbători, fiind considerat pavăză împotriva spiritelor rele. Deşi era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini şi coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roşii şi sângele lui Hristos, laurul şi-a câştigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat şi de creştinism. În mitologie, laurul este unul dintre cei şapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei).
Adăpost pentru animale
Laurul face parte din familia arbuştilor, înălţimea sa variind între 2 şi 25 de metri, şi este întâlnit în Asia, Europa şi America. Frunzele sunt simple şi, în funcţie de specie, pot fi întregi sau zimţate. Fructele sunt toxice şi provoacă uşoare stări de diaree sau vărsături în cazul în care sunt digerate de oameni. În timpul iernii sau al furtunilor, laurul este un refugiu pentru păsări, oferindu-le adăpost împotriva ploilor sau ninsorilor abundente. Planta sfântă poate să se reproducă vegetativ prin crengile ce ajung la pământ şi prind rădăcină, bolta de verdeaţă creată în jurul copacului putând fi folosită ca adăpost de animale.
Oferă protecţie spirituală
Laurul, în toate învăţăturile creştine, este asociat renaşterii. Iniţial, a fost un simbol al fertilităţii, apoi a fost folosit pentru a proteja casa de vrăjitorie şi astfel a fost plantat aproape de biserici şi de case. Dar laurul a mai fost sădit aproape de case şi pentru că oferă o bună protecţie împotriva... fulgerelor. Această superstiţie este legată de poveştile din bătrâni, care spuneau că laurul este ocrotit de Cel de Sus şi că nu a fost niciodată lovit de această forţă a naturii. Arbuştii sunt folosiţi foarte des de arhitecţi în armonizarea peisajului, dar şi pentru securizare. Spinii ascuţiţi împiedică persoanele neautorizate să intre pe o proprietate privată, fiind gardul viu ideal.
Aducător de noroc
Fără îndoială, cel mai popular arbust pentru Crăciun folosit în decoraţiuni este laurul. În multe culturi, 
împodobirea caselor şi a uşilor se face cu ajutorul acestuia, în formă de coroane. Considerat aducător de noroc şi de voie bună, în România, planta sfântă este „atârnată” de tocul uşii sau plantată într-un ghiveci ori în grădină. Fructele, puternic colorate în roşu, înveselesc atmosfera şi aduc speranţa în suflet pentru o primăvară prosperă.
Decorativul arbust este folosit şi în industria lemnului. Spre exemplu, piesele de şah albe sunt confecţionate prin prelucrarea laurului. Mai multe specii ale laurului sunt utilizate în producţia ceaiurilor bogate în cofeină, având o tărie mai mare decât toate plantele cunoscute!
Arbust ornamental din vremea romanilor
Folosirea decoraţiunilor din laur în timpul Sărbătorilor de iarnă provine de la un festival vechi, în care romanii îl dedicau zeului Saturn. Pe parcursul acestei serbări din perioada solstiţiului de iarnă, romanii îşi ornau casele cu lauri. În acelaşi timp, creştinii, care sărbătoreau în linişte naşterea lui Hristos, au urmat obiceiul vecinilor lor, decorându-şi casele cu planta sfântă. În acest fel, laurul a fost asociat sărbătorii 
Crăciunului. La români, coroniţe de lauri erau oferite tinerelor căsătorite, în semn de felicitare. Crengi proaspete de laur erau trimise prietenilor, de aici venind obiceiul utilizării acestei plante în timpul Sărbătorilor, ca semn de bun venit. Claudia Stan
Legendă
Se spune că un om care avea un mic castel a decis să-şi construiască altul nou, mai durabil. Urmând instrucţiunile primite într-un vis, el a încărcat un cufăr cu aur în spatele unui măgăruş şi l-a lăsat să călătorească o zi. Oriunde animalul ar fi tras să se odihnească, acela ar fi fost locul unde ar fi trebuit construit castelul. Măgăruşul a poposit sub un laur, acolo unde s-a înălţat cel mai falnic castel văzut vreodată.
