Main menu

header

Calceolaria, superba floare-portmoneu

  Calceolaria, denumită în popor „papucaş” este o plantă relativ ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, înfloreşte la un an după ce a fost semănată. Calceolaria are frunze mari şi late, ce pot ajunge până la 20 cm, frunze ce cresc la baza plantei. Florile pot avea culori intense, ce răpesc privirile chiar şi celor pentru care plantele nu sunt importante: roşu, portocaliu sau galben, dar de cele mai multe ori au punctuleţe sau pete într-o nuanţă contrastantă.
Read more: Calceolaria, superba floare-portmoneu

Sfatul săptămânii

  Violetele de Parma se transplantează o dată pe an în sol proaspăt. Operaţiunea se face cu grijă, pentru a nu răni rădăcinile. Se curăţă de pământul vechi, se replantează în sol proaspăt şi în ghiveci dezinfectat şi în câteva săptămâni se va vedea cum planta îşi va reveni la viaţă. Nu necesită multă apă, dar planta trebuie udată numai cu apă necalcaroasă (apă de ploaie, apă fiartă şi răcită sau apă stătută), ce trebuie să aibă o temperatură constantă.

Diferenţa dintre rar şi exotic

  Deschiderea frontierelor a adus cu sine posibilitatea ca grădinile şi curţile noastre să fie înfrumuseţate cu tot felul de plante şi de arbuşti pe care înainte de ’89 îi vedeam doar în filme sau în atlasele botanice.
Read more: Diferenţa dintre rar şi exotic

Mariposa, fluturaşul din Oregon

  În munţii statului american Oregon se întâlneşte o floare foarte frumoasă, cu petale albe şi cu parfum delicat. Văzută din depărtare, această floare, ce creşte mai ales pe valea unui râu, este uşor confundată cu un fluturaş. Tocmai de aceea, numele popular al Calochortus umpquaensis Fredricks este mariposa.
Read more: Mariposa, fluturaşul din Oregon

Sfatul săptămânii

  Plantele au nevoie în permanenţă de aer proaspăt pentru susţinerea proceselor de respiraţie şi fotosinteză. Aerisirea camerelor în care sunt aşezate florile este o condiţie esenţială pentru desfăşurarea unei vieţi normale. Aerul uscat, stătut sau umed este foarte greu suportat de plante. Aerisirea atât iarna, cât şi vara trebuie să se facă fără a se produce curenţi de aer. Orice curent, cald sau rece, poate provoca daune plantelor, cărora le este deranjat climatul din jur.

Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

  Ca o adevărată braşoveancă, Mihaela iubeşte tot ce înseamnă natură. Deşi s-a mutat în Bucureşti, a încercat să-şi construiască un „Colţ de Rai”, ce o face să se simtă ca acasă. Nu-şi consumă energia colindând prin localuri şi nici nu vede din asta un mod de relaxare. Consideră că natura, plantele reprezintă adevărata sursă de energie a lumii. Cu o fire sensibilă, cu zâmbetul cald al unei mame, vedeta ne povesteşte despre devotamentul ei faţă de natură. Tot ea ne spune: „Nu ar trebui să rupem florile de munte, pentru că nu rezistă. Acolo se simt ele fericite. Nu aş putea să rup, spre exemplu, o floare-de-colţ. Ar trebui să învăţăm cu toţii să respectăm şi să iubim natura, pentru minunăţiile pe care ni le dăruieşte!”.

  „Dragostea faţă de plante am descoperit-o acum şapte ani”
Read more: Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

Sfatul săptămânii

  Plantele de cameră cultivate în ghivece dispun de cantităţi limitate de pământ, ce este repede sărăcit din cauza udărilor dese. Substratul ales pentru aceste plante trebuie să corespundă nevoilor fiecărei specii, în privinţa însuşirilor fizice mai ales, dar şi a conţinutului de hrană şi a PH-ului. Este foarte important ca pământul din ghivece să-şi păstreze porozitatea şi permeabilitatea cât mai mult timp, să nu se compacteze uşor, ca urmare a tasării provocate de udările repetate. O contribuţie în acest sens o are stratul de drenaj de la fundul ghiveciului.

Cum pregătim grădina în prag de iarnă

  Suntem la mijlocul unui anotimp frumos, frunze ruginii și miros de fructe coapte. E toamnă. Încă e destul de cald, ploile nu ne-au asaltat, vântul nu bate să ne zdruncine geamurile sau să rupă florile. Şi totuşi, frigul bate la uşă. În anumite zone, zilele sunt chiar şi acum destul de reci.

  Fertilizarea, primul pas
  Pentru a ne pregăti grădinile pentru vântul şi frigul ce urmează, trebuie să ţinem cont de câteva aspecte. Unul dintre ele, şi în anumite situaţii cel mai important, este acela legat de fertilizare. Acum este cel mai potrivit să împrăştiaţi îngrăşământ în grădină. Stratul astfel format va menţine Read more: Cum pregătim grădina în prag de iarnă

Nufărul Amazonului, minunea sălbatică

  Nufărul Amazonului este o plantă deosebită, ce înfloreşte numai noaptea. Frunzele sale au nervuri pline de aer, ceea ce îi permite să susţină greutăţi mai mari chiar şi de 35 de kilograme. Florile nufărului de Amazon au petale foarte dese, o floare ajungând la peste o sută de petale. Se spune că, pe vremuri, oamenii stăteau pe frunzele gigantului nufăr ca şi cum ar fi fost aşezaţi pe o saltea pneumatică. Chiar şi astăzi frunzele plantei seamănă cu o imensă farfurie aşezată pe apă, având un diametru de doi metri.

  Frunze umplute cu aer
  Fiecare „farfurie” are o margine de circa 15 centimetri, cu şanţuri adânci, pentru a lăsa apa de ploaie să se scurgă, împiedicând frunzele să se Read more: Nufărul Amazonului, minunea sălbatică

Sfatul săptămânii

  Cel mai simplu mod de a verifica dacă este sau nu timpul să udaţi cactusul este să simţiţi solul la suprafaţă, până la o adâncime de 1,5 cm. Dacă acesta este uscat, e timpul să-l udaţi. Dacă nu e uscat, nu udaţi.
  Dacă segmente din tulpină sunt scorojite şi pâmântul este uscat, atunci este momentul să udaţi planta. Dar aveţi grijă! Tulpina scorojită este şi un semn că planta a primit prea multă apă - pământul însă va fi umed. Dacă sunteţi în această situaţie, nu-i mai puneţi o vreme apă. Un cactus care a primit prea multă apă se va îngălbeni, va deveni din ce în ce mai scofâlcit şi în cele din urmă va căpăta o tentă roşiatică-maronie, ca un măr putrezit.

Cum tăiaţi Yucca pentru a o înmulţi sau ramifica?

  Dacă are tulpina dreaptă, neramificată, se poate tăia la înălţimea de 60-70 cm de la sol, iar vârful, dacă nu e prea crud, se poate pune la înrădăcinat într-o sticlă cu apă, pe un pervaz de fereastră, după ce i s-au îndepărtat frunzele de la bază pe o porţiune de 10-15 cm.
  De obicei, când se realizează tunderea plantei, se păstrează porţiunea de tulpină sau ramură bine crescută, dreaptă, de 20-30 cm lungime de la sol sau de la locul de ramificare.
  Dacă tulpina e mai groasă şi e dezgolită de frunze se poate tăia şi mai sus, dar se are în vedere faptul că de la locul de tăiere vor porni ramuri care vor creşte, iar, dacă tăierea e făcută prea sus, ramurile noi vor ajunge repede în tavan.
  Tăierile se fac cel mai bine primăvara.

Elena Popa