de Gabriela Niculescu
Ion Paladi este moldoveanul de peste Prut care a cucerit românii cu talentul, cu cântecele și cu blândețea sa. Anul acesta este unul fructuos pentru artist, a devenit tătăl unui băiețel, Lucian, iar piesa lansată în colaborare cu interpreta de muzică ușoară Cristina Spătar, „Fa, Marie cu bariz”, are deja succes la public. Colaborarea acestora pare surprinzătoare pentru cei care nu știu despre Cristina că este o împătimită a folclorului, că a crescut cu muzica populară și că își dorește de mult să lanseze un material discografic de acest gen, împlinidu-i astfel și dorința mamei sale, care o veghează, de 17 ani, de Sus. Și cum familia - șoțul, Alin, fiul, Albert, și fiica, Aida - o susține, artista lucrează cu spor la album, sub îndrumarea maestrului Nicolae Botgros.
- Cum ți-a venit ideea de a cocheta cu folclorul?
- Este o poveste foarte veche. Mama, Dumnezeu s-o ierte, cânta folclor, iar bunicul meu cânta la vioară. Eu sunt din Onești, din Bacău, iar părinții mei ascultau foarte multă muzică populară și ne-au insuflat dragostea pentru ea. În schimb, eu și sora mea am început de mici să cântăm folk. Am studiat chitara, am participat la festivaluri interjudețene, iar la Casa de Cultură am cântat muzică ușoară și am fost încurajate să continuăm așa.
- Și cum ai ajuns să te lansezi în muzica populară?
- Mama și-a dorit foarte mult ca măcar una dintre noi să cânte muzică populară. Sora mea s-a mutat în Italia, așa că am rămas eu. Ascult foarte multă muzică populară și sunt la curent cu tot ce se întâmplă în acest domeniu. Știu toți artiștii vechi și noi. În plus, la petreceri private am cântat și muzică populară și am văzut că place publicului meu. Indiferent că aveam concert în aer liber, în club sau la un eveniment privat, întotdeauna am inserat și câteva piese de muzică populară la sfârșitul recitalului meu, să văd cum reacționează lumea. Și, spre surprinderea mea, chiar și tinerii au reacționat foarte bine.
- Care este povestea piesei „Fa, Marie cu bariz”?
- Este o piesă foarte veche, pe care a cântat-o doamna Lidia Băjenaru, soția maestrului Botgros, în tinerețe. Maestrul știa că-mi doresc să cânt muzică populară, chiar lucrăm împreună pentru albumul meu de debut în acest gen, și s-a gândit că ar fi potrivită colaborarea mea cu Ion Paladi pentru acest cântec. Pentru mine este o onoare să cânt cu Ion, pentru că-i conștientizez valoarea. Intenționăm să facem și un colind pentru această iarnă cu mai mulți colegi, și am făcut un plan cu el și pentru următorul an.
„Lucrez și la un album R&B”
- Ai renunțat la muzica R&B?
- Nu, lucrez și la un album R&B.
- Ce-mi poți spune despre muzica pupulară pe care o interpretezi?
- Maestrul Botgros mi-a făcut o selecție de aproximativ 20 de piese din repertoriul vechi, pe care le interpretez la evenimente, iar pentru album voi avea 17 cântece. Am strâns material, Ion m-a ajutat foarte mult, iar la anul, pe vremea aceasta, sper să pot lansa albumul. Voi merge în paralel cu cele două genuri atât timp cât nu supăr pe nimeni, pentru că publicul, din păcate, este împărțit. Tinerii preferă muzica ușoară, iar cei cu vârste de peste 35 de ani iubesc ceea ce, de fapt, este mai important și ceea ce rămâne, muzica populară.
- Dacă ai fi nevoită să alegi doar unul dintre cele două genuri muzicale, pe care l-ai alege?
- Dacă va fi să renunț vreodată la unul, cred că aș renunța la muzica ușoară, pentru că populara este muzica mea de suflet. Când mă trezesc dimineața și pregătesc micul dejun pentru familia mea, am, exact cum avea mama, un radio micuț în bucătărie, la care ascult Antena Satelor. Mă bucur că am avut un debut minunat la Etno TV, iar artiştii genului m-au primit călduros. Voi continua pe acest drum, susţinută fiind de Nicolae Botgros şi Elise Stan.
„Dacă știam cum e să fii mamă, mă măritam la 20 de ani și făceam cinci copii”
- Care a fost cea mai mare schimbare după ce ai devenit mamă?
- Faptul în sine, că am devenit mamă. Dacă știam cum e să fii mamă, mă măritam de la 20 de ani și făceam vreo cinci copii. Le bat la cap pe toate fetele să facă un copil sau mai mulți. E Dumnezeiesc să-ți ții copilul la sân.
- Albert (5 ani) și Aida (2 ani și jumătate) sunt atrași de muzică?
- Amândoi ascultă muzică ușoară și să știi că Albert are ureche muzicală, cântă mereu în mașină, însă mi-aș dori ca fetița să cânte. Ea este în zodia Berbec, ca mama mea, are ochii negri, exact ca ai săi, iar temperamentul este identic - mama era blândă, bună, așa este și Aida, caldă. Iar Albert este iute, seamănă cu Alin. Mi-ar plăcea ca el să-l urmeze pe soțul meu, că are de la cine învăța afaceri.
- Ce-mi poți spune despre colaborarea cu Cristina?
- A auzit de mine de la maestrul Botgros și i-a plăcut foarte mult cum cânt. La botezul fiicei sale m-a invitat și pe mine, și atunci ne-am cunoscut, după care s-a ivit această idee, de a face un duet. Mă bucur că ea a luat-o pe acest drum, pentru că are un timbru frumos și se potrivește foarte bine în muzica populară. Dacă va continua să muncească așa, va avea succes și în muzica ușoară, și în cea populară. Am acceptat propunerea colaborării cu drag, mai ales că, după înregistrarea piesei, a venit ideea de a filma și un videoclip. O piesă cu clip prinde altfel viață, pentru că o poți promova și la posturile de televiziune. În plus, când sunt la Chișinău, nu pot veni de fiecare dată la emisiuni, iar videoclipul este potrivit în aceste situații.
- Povestește-mi cum s-au desfășurat filmările.
- Am filmat trei zile pline, două zile filmările desfășurându-se în Chișinău, iar ultima zi, în afara orașului, la un muzeu făcut într-o locuință în care a trăit celebrul poet și dramaturg rus Alexandr Pușkin. Memorabile au fost cele cinci ore în care am alergat prin lanul de grâu și am tot tras duble pentru cinci secunde de imagini. Picioarele Cristinei chiar au început să sângereze la un moment dat. O premieră și pentru mine, și pentru ea a fost faptul că a trebuit să interpretăm niște roluri. Îmi amintesc că la scena în care trebuia să intru, cu un braț de lemne, în casa boierului, unde se afla Cristina, am tras vreo zece duble, din cauza faptului că ne bufnea râsul. Au fost momente amuzante, dar, până la urmă, cred că a ieșit bine.
„De mic îmi doream să-l cunosc pe maestrul Botgros”
- Soția ta se face ușor remarcată, dar spune-mi cu ce anume te-a cucerit?
- M-a cucerit prin frumusețea ei și prin faptul că este o persoană cu un suflet mare. Mie-mi plac oamenii care știu să aibă răbdare și să aprecieze lucrurile frumoase, iar ea a fost întotdeauna alături de mine. Noi am început să fim împreună înainte ca eu să devin un artist cunoscut, m-a sprijinit întru totul și îi sunt recunoscător. Este foarte important să ai alături o persoană care-ți poate oferi un sfat, să-ți spună ce este bine și unde se mai poate lucra, mai ales că ea a urmat și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, deci are o părere avizată, de care țin mereu cont. Apoi, vă pot spune că anul acesta este cel mai frumos din viața mea de până acum, pentru că a venit pe lume băiețelul nostru, pe care pe care l-am creștinat în luna iulie.
- Știu că fiul tău i-a avut ca nași pe Cristina Spătar și pe soțul său.
- Da, dar nu numai ei. Și maestrul Nicolae Botgros cu soția formează o altă pereche de nași. La noi poți alege și zece sau 20 de perechi de nași, iar noi am avut nouă perechi, una venită chiar din Anglia, alta, din Grecia, prieteni pe care i-am ales datorită calității lor spirituale. Suntem atașați de ei, în primul rând, pentru omenia pe care ne-au arătat-o. Cu atât mai mult cu cât maestrul Nicolae Botgros este pentru mine ca un tată, iar feciorul dumnealui ne-a cununat pe mine și pe soția mea. Părinții spirituali au fost întotdeauna alături de noi, și pentru mine este o mândrie că facem parte din familia maestrului Botgros și invers. De mic îmi doream să-i vorbesc, să-l cunosc pe maestru, să ajung să imprim măcar o piesă, și uite că am reușit să am două albume cu Orchestra „Lăutarii” a maestrului Botgros și suntem uniți și pe plan personal, nu doar profesional.
- Această apropiere pe plan profesional a contribuit la afirmarea ta. Cum a fost să cunoști succesul de tânăr?
- Întotdeauna mi-am dorit să cânt la televizor sau să mă aud la radio și am muncit foarte mult pentru asta, ceea ce fac în continuare. Îmi place să pun mult suflet în ceea ce fac, dar și să investesc în plan financiar, deoarece videoclipurile din ultimii doi ani au fost costisitoare, însă important este rezultatul. Atunci când ai oameni profesioniști care te înconjoară, n-ai cum să mergi decât pe drumul cel bun.
„Mai am mult de muncit pentru a ajunge unde visez”
- Când ai simțit prima oară că publicul este cucerit de tine?
- Pe scena satului am cântat de mic copil, dar pe scena mare, am pășit în 2007, atunci când am făcut primele imprimări cu maestrul Botgros și când am cântat la Palatul Național din Chișinău, unde am avut deja două spectacole personale. De atunci și până acum cred că am clădit o carieră frumoasă. Dar știu că mai am mult de muncit pentru a ajunge acolo unde-mi doresc, unde visez.
- Presupun că nu ți-a fost ușor să cucerești publicul din România.
- În România este și mai greu să cucerești publicul și este foarte greu să te afirmi. Mulți colegi de-ai mei își doresc să treacă de partea aceasta a Prutului, pentru că este o țară mare, ai mai multe televiziuni la care te poți afirma, sunt mai multe evenimente la care poți participa, însă este foarte greu. Eu am ajuns să cânt și pe scenele din România prin dorința mea, prin muncă, prin repertoriu și prin videoclipurile făcute și datorită maestrului Botgros, cu dumnealui am cântat pentru prima oară pe o scenă în România.
- Te-ai gândit vreodată să te muți în România?
- M-am gândit la lucrul acesta, chiar să-mi iau o căsuță sau un apartament aici la anul sau în 2016, pentru că, de fiecare dată când vin în București, îmi este greu să stau prin hoteluri. Am mulți prieteni care mă invită să stau la ei, dar este altceva când ai căsuța ta. Aș merge oricum des la Chișinău, pentru că acolo îmi sunt familia, publicul în fața căruia am crescut, dar, oricum, eu consider că suntem o țară și avem același sânge.
„Mereu sunt cu gândul la părinți, ei m-au învățat să fiu OM”
- Care a fost cea mai frumoasă dovadă de dragoste din partea publicului pentru tine?
- În 2009 și în 2014 am avut două spectacole solo, și când am văzut că am umplut o sală de 2.000 de locuri, că oamenii au venit special pentru mine, că au plătit bilet și apoi mi-au trimis nenumărate mesaje de felicitări, am înțeles că ceea ce fac nu este în zadar. Apoi, la cântecele mele patriotice, „Dorul Basarabiei” şi „Basarabia mea sfântă”, am văzut multă lume în sală lăcrimând, iar asta mă emoționează și pe mine. Publicul este cel care te hrănește cu energie, m-a bucurat și m-am ambiționat să fac lucruri mult mai bune.
- Ai plâns vreodată pe scenă?
- Da, am lăcrimat tot la spectacolul meu, când mama era în sală, iar eu am cântat melodia pentru ea. Eu mereu sunt cu gândul la părinții mei, pentru că ei m-au învățat să fiu OM. Și când am văzut-o pe ea lăcrimând, m-am emoționat și-am plâns și eu, iar sala a lăcrimat de emoție odată cu noi.
- La ce mai lucrezi acum?
- Lucrez la un duet cu un mare artist popular din România, dar nu vă pot dezvălui acum numele. Textul și melodia sunt gata, trebuie doar să intrăm în studio, să înregistrăm piesa, apoi vom face și un videoclip frumos. Îmi doresc ca la anul să fac spectacolul „Dorul Basarabiei” și la Sala Palatului din București, și aș vrea să vină mulți români să-l vadă.
„Soţul are ochi de soacră, este cel mai dur critic al meu“
- Ai un mariaj frumos alături de Alin, de șapte ani. Cum te susține el în carieră?
- Dacă te căsătorești din dragoste, mariajul funcționează. Când văd oameni care divorțează, sufăr pentru ei, și-i spun asta lui Alin, dar el mereu mă liniștește și-mi spune că noi nu ne vom despărți niciodată, pentru că ne iubim și ne înțelegem. Suntem Gemeni cu Balanță, zodiile ideale pentru mariaj. Presa a fost mai dură uneori cu mine, iar el m-a susținut tot timpul, și asta a contat enorm. Nu mă susține financiar cu muzica, dar mă lasă să-mi urmez visul. Dar este foarte critic, dacă fac cea mai mică greșeală pe scenă, mă atenționează. Soțul meu are ochi de soacră și este cel mai dur critic al meu.
„Nu am fost chiar uşă de biserică“
- Pari genul de om echilibrat. Care a fost cea mai mare trăsnaie a copilăriei sau adolescenței tale?
- Nu am fost chiar ușă de biserică, fiind trei băieți la părinți, vă dați seama că făceam multe trăsnăi. Am spart cam toate geamurile casei cu mingea, am fost și puțin altoit când ne-a trimis tata cu vaca la păscut, iar noi am jucat fotbal toată ziua și, când ne-am întors seara acasă, am uitat de vacă. Ea, săraca, ajunsese într-o grădină cu porumb, mâncase acolo toată seara și s-a întors a doua zi, dimineața, după ce a colindat prin sat. Eu eram cel mai mare, așa că eu eram responsabil...