de Gabriela Niculescu
Anca Serea a fost un manechin de succes care a câștigat concursul Elite Model Look Romania, iar frumusețea și ambiția i-au deschis porțile televiziunii. Acum prezintă știrile sportive la Prima TV, este partenera de viață a solistului Adi Sînă și are patru copii: David (12 ani și jumătate), Sarah (7 ani), Noah Iosif (2 ani și jumătate) și micuța Ava (10 luni). Visează să realizeze o emisiune pentru părinți și copii, dar crede cu tărie că toate lucrurile se întâmplă la momentul potrivit.
„Am devenit model fără voia mea”
- Cum era copilul Anca Serea?
- Din ce-mi povestește mama și din ce-mi aduc și eu aminte, am avut o copilărie foarte frumoasă. Am un frate mai mare decât mine cu şapte ani, Răzvan, care s-a născut la Galați, iar eu m-am născut la Tecuci, într-un orășel de provincie mic, dar în care nu ne-a lipsit nimic, și sper ca oamenii să fi rămas la fel de drăguți ca odinioară. Am crescut lângă familie, cu unchi, cu mătuși și cu verișori, fratele meu care mă „altoia” tot timpul, iar vacanța de vară mi-o petreceam fie în Delta Dunării, fie la Galați. Eram cuminte, foarte studioasă, chiar tocilară, după cum spune fratele meu, și nu făceam năzbâtii. Mama nu m-a pedepsit decât o dată, când, foarte slăbuță fiind, unchii și mătușile mele, care sunt medici și farmaciști, au decis că trebuie să urmez o cură cu vitamine. Mama a descoperit că eu aruncam vitaminele în sobă și mi-a zis să ies din casă, fiindcă nu înțeleg să le iau, iar aceea a fost singura pedeapsă.
- La ce vârstă ai devenit model?
- La 17 ani, fără voia mea, fiindcă nu aveam nicio tragere de inimă să fac acest lucru. Eu îmi doream să devin învățătoare. Fratele meu m-a forțat să merg când a văzut un anunț în ziarul local că Agenția Elite Model Look face preselecții pe județ pentru concursul de modelling, pe care l-am și câștigat de altfel. Însă, la acel moment, trebuia să mă prezint la casting cu o rochie, cu o fustă, cu un costum de baie, iar eu nu aveam deloc rochii și fuste. A trebuit să merg cu mama la croitor, să-mi fac una. După preselecție, am rămas trei fete, am venit la București, am legat prietenii cu toată lumea, păstrez amintiri minunate de atunci, și astfel a început cariera mea de model.
„Trebuia să mă descurc singură la Paris, la Milano”
- Ce a însemnat viața de model, cu rigorile și beneficiile sale?
- Au fost mai multe rigori, beneficiile nu prea le vedeam la vremea aceea. Doar peste ani am realizat faptul că am devenit mai disciplinată și mai sigură pe mine, pentru că eu eram extrem de complexată, deoarece eram foarte slabă și înaltă. La beneficii pot aminti locurile vizitate și culturile cunoscute. Îți dai seama cum era ca la 18 ani să pleci din țară! Apoi au fost multe lecții de viață, pentru că atunci modellingul se făcea cu seriozitate, erau doar două mari agenții în toată lumea, nu ca acum, nenumărate. Totuși, n-a fost o perioadă ușoară, pentru că trebuia să călătoresc mult, iar mie nu-mi plăcea să plec de-acasă, de lângă familie și de lângă prietenul meu, care era și colegul meu de liceu, făceam lucrul acesta oarecum forțat, dar a fost și frumos.
- Ai întâmpinat greutățile clasice ale modelelor, cu diete, de exemplu?
- La mine a fost ușor, pentru că mă ajuta foarte mult constituția. Altele erau greutățile mele. Dimineața ne dădeau un mail cu lista de castinguri și trebuia să iau harta și să mă descurc singură la Paris, la Milano, eu, care nu vizitasem decât Chișinăul, cu părinții, dar m-am descurcat. Lumea era mai serioasă atunci și lucrurile decurgeau altfel. Dar, în toată acea perioadă, prioritară pentru mine a fost școala. Mergeam la castinguri doar în vacanțele de vară sau acceptam doar contracte directe. Drept dovadă, după liceu, m-am mutat la București și m-am înscris la facultate.
- Când ai ieșit din lumea modei?
- Când l-am cunoscut pe soțul meu și am rămas însărcinată cu David, la 22 de ani. Am mai cochetat cu modelingul vreo doi ani după aceea, dar în țări mai apropiate precum Turcia, Grecia.
- Acum mai participi la evenimente de prezentare, la foto-shooting-uri?
- Da, dacă sunt solicitată, mai merg, dar e clar că la un alt nivel. Am legat prietenii cu mulți creatori din România și, dacă cineva mă roagă să merg la o prezentare, mă duc.
„Am fost îngerul «Surprizelor», am lucrat cu Andreea Marin”
- Cum ai intrat în lumea televiziunii?
- Am mers la un casting, la TVR 1, și am fost îngerul „Surprizelor”, am lucrat cu Andreea Marin, dar pentru o scurtă perioadă, apoi am fost prezentator și producător al rubricii Meteo la Național TV, și după aceea am ajuns la Prima TV.
- Câți ani de televiziune s-au adunat?
- În total, vreo cinci, pentru că am născut-o pe Sarah, am condus între timp și o agenție de publicitate și am migrat dintr-o parte în alta. Dar întotdeauna prioritare au fost familia și copiii.
- Ce-ți place cel mai mult la meseria de prezentator și care sunt lucrurile cel mai puțin plăcute?
- Lucruri neplăcute n-am trăit până acum și n-aș face acest lucru dacă nu l-aș face cu plăcere. E o adrenalină în momentul în care intri în studio. Eu am făcut mereu direct, n-am înregistrat niciodată și cred că e o școală bună pentru viață. Devii mai atent, ai încredere în tine, ai multe avantaje.
- Care a fost cea mai mare provocare în televiziune?
- Să învăț lucruri despre sport, despre fotbal, pentru că n-am avut tangențe foarte mari. Nici acum nu le știu pe toate, dar am o echipă de oameni foarte drăguți cu care colaborez bine. Cred că se cunoaște când le faci pe toate cu drag. Nici programul nu este așa riguros, deci am multe avantaje.
„Am reuşit să apreciez tot ce mi se întâmplă”
- Care este cea mai mare reușită a ta?
- În viața personală, reușita este reprezentată de copii și de familie, iar în carieră, orice aș fi făcut aș fi fost un om mulțumit, pentru că am învățat să apreciez tot ce mi se întâmplă. Sunt recunoscătoare pentru că am o familie care mă susține, că ne înțelegem, că suntem sănătoși, lucruri care poate pentru alții nu contează, dar pentru mine sunt foarte importante.
- Ai înregistrat vreun eșec până acum?
- Nu, pentru că nu mai sunt așa critică nici cu mine, nici cu oamenii de lângă mine, în urma celor petrecute cu Filip (n.r. - primul său soț, tatăl lui David și al lui Sarah, care a fost răpus de cancer). Am avut o perioadă în care am simțit ghearele neputinței, dar nu a fost un eșec, ci o tragedie.
- Cum arată o zi din viața ta obișnuită?
- Nebunească! (Râde!) Ne trezim devreme, David pleacă la școală la 7:30, cei mici se trezesc cum apucă, Sarah merge și ea la școală cu prietena sa și cu vecina noastră și le aduc fie eu, fie mama. Avem marele avantaj că mama și fratele meu locuiesc aproape de noi, avem două căsuțe într-un complex, și ne ajută. Majoritatea timpului încerc să-l petrec acasă când nu avem evenimente și diverse plecări. Mă ocup de activitățile copiilor, nu pot spune că sunt cea mai mare gospodină, că aș minți, din când în când mai fac câte ceva, dar copiii sunt prioritari. Mama gătește, iar pentru menaj avem o doamnă. Încerc să-mi stabilesc niște priorități și să le respect, pentru că, de când a murit Filip, am înțeles că în viață oamenii sunt importanți și mai puțin cu ce te îmbraci sau ce mănânci, pe astea le poți pierde într-o secundă. Încerc să investesc cât pot de mult într-un timp de calitate cu copiii, să citim, să ne jucăm, nu să zacem la televizor. Copiii cresc, David și Sarah merg la călărie, la înot și fac meditații pentru tot felul de simulări de examene, deci avem ziua plină.
„Fiecare are personalitatea sa, sunt foarte diferiți”
- David și Sarah te ajută cu cei mici?
- Da. Echipele sunt astfel formate: David mă ajută cu Noah, iar Sarah, care e mai înțelegătoare și mai tolerantă, cu Ava. Nu-i oblig să facă nimic, dacă vor să se joace cu cei mici se joacă, dacă nu, nu le îngrădesc libertatea în niciun fel, nu-i stresez, pentru că și ei sunt oameni cu nervi și cu trăiri. Nu-i cert nici pentru note mici, e clar că mă supără, dar nu-i cert.
- Deci, le ești și prietenă, nu doar mamă.
- În primul rând, asta îmi doresc. Eu am crescut odată cu ei, încă mai cresc alături de ei și învățăm unii de la ceilalți.
- Știu că Sarah mergea la balet, David, la fotbal. Mai merg?
- Nu, și nu i-am obligat. David a încercat mai multe sporturi, tenis, fotbal - de care a fost îndrăgostit, își dorea să devină portar, dar a trecut acea perioadă; în vară, a mers des la călărie împreună cu Sarah. Le plac foarte mult animalele, caii, în special.
- Pe care dintre copii îi vezi mai apropiați de felul în care era copilul Anca Serea?
- Pe Sarah. Ea e foarte muncitoare, ambițioasă, tolerantă și matură, e un copil foarte cuminte. Fiecare are personalitatea sa, sunt foarte diferiți. Ceea ce am observat foarte interesant este faptul că, de la generație la generație, de la o naștere la alta, copiii sunt mult mai evoluați și mai inteligenți nativ. De exemplu, Ava, la 10 luni, știe să zică papa, mama, spune multe cuvinte, cântă pe limba sa, voia să meargă de vreo două luni. Și Noah la fel, e copilul care spune mereu „mulțumesc”, „bună ziua”, e fantastic. Prinde tot ce fac ceilalți: și bun, și rău.
„Avem vacanță de cuplu și vacanță cu cei mici”
- Cum vă organizați vacanțele? Ei vă însoțesc mereu sau aveți și concediile voastre, în doi?
- Nu plecăm tot timpul împreună, avem vacanță de cuplu și vacanță cu cei mici. Din păcate, nu i-am luat niciodată pe toți cu noi, de obicei, am plecat doar cu cei mari. Acum, în iarnă, îl vom lua, pentru prima dată cu avionul, și pe Noah, că a mai crescut, iar Ava va rămâne cu mama. Însă, e greu să pleci cu ei, bagajul e mare, și nu riscăm să mergem foarte departe. Chiar anul trecut am pățit-o cu ei, când Noah nu avea încă 1 an, și copiii au făcut enterocolită, la noi, la munte. Acum, tocmai ce-am organizat vacanța de iarnă. De Crăciun mergem la noi, la munte, de Revelion voi merge eu cu Adi în Egipt, pentru că are acolo două concerte, apoi, în ianuarie, vom merge la Innsbruck, cu copiii, la schi, vrem să-l învățăm și pe Noah să schieze. Eu nu știu, dar ei știu și să schieze, și să înoate.
- Ce nu-ți place să faci, dar trebuie?
- Urăsc să mă trezesc dimineața și ador să dorm.
- Când ţi-a fost ultima oară ruşine şi de ce?
- Când am văzut o mamă care-și bătea copilul într-un magazin și am simțit o neputință. Eram cu Sarah de mână și mi-a cerut să nu mă duc să-i fac observație, de frică să nu-l bată mai rău pe bietul copil. Am multe trăiri de genul acesta, rușinile sunt legate de oameni, în general.
- De ce îţi este dor?
- De lumea care era înainte, de valorile vechi pe care le respectam și cu care am fost crescută. Eu am avut o copilărie minunată, mergeam la biserică în fiecare duminică...
- Care este cel mai spectaculos om pe care l-ai cunoscut?
- Sunt mai mulți, dar cel mai spectaculos cred că este Filip.
„Visul meu este să am o emisiune pentru părinţi şi copii“
- Care este cel mai îndrăzneț vis profesional al tău?
- Să am o emisiune cu sfaturi despre copii, despre alimentație, despre sănătate, tot ce înseamnă părinți și copii. De aceea mi-am făcut și site-ul www.voios.ro. Acesta este visul meu, dar sunt convinsă că o să se împlinească atunci când voi fi pregătită pe deplin.
„Merg la sport şi la masaj de trei ori pe săptămână“
- Cum te păstrezi în formă?
- Am încercat toate sporturile, dar am rămas la pillates. Merg obligatoriu la sport și la masaj de trei ori pe săptămână. De aproape patru ani evit produsele de origine animală, nu consum zahăr, pâinea o facem în casă și încercăm să mâncăm sănătos. Nu merg la saloane de înfrumusețare decât pentru manichiură, iar măști îmi fac doar când am timp, din fructele pe care le am în casă. Pot să-mi fac și un gomaj cu mălai, cu miere și cu ulei de măsline, dar nu fac nimic special.