de Gabriela Niculescu
Ozana Barabancea nu este doar o solistă excepțională, ci și una dintre profesoarele de canto cel mai apreciate din România. Jurata emisiunii „Te cunosc de undeva!”, difuzată de Antena 1, are o viață de poveste și doi copii care-i îmbogățesc existența și care i-au moștenit talentul, Andrew (13 ani) și Gloria (9 ani). Pe Ozana o puteți vedea atât pe scena Operei Române, cât și în spectacole de jazz, de music-hall sau de teatru. Este o femeie generoasă, veselă și plină de energie. Este o artistă carismatică și veșnic deschisă la noi provocări. În plus, este profesionistă, ambițioasă, mereu cu vocea și cu vorbele la ea, bucurându-se de tot ceea ce îi oferă viața.
„Am învățat de la Anca Parghel că meseria se fură”
- Când și cum ai făcut cunoștință cu scena?
- La 4 ani dirijam corul grădiniţei. Eram foarte încrezută, mă simţeam şefă. La acea serbare, Moş Crăciun era Silviu Stănculescu, regretatul actor, care mi-a spus: „Vai, ce mult ai muncit, domnişoară!”, iar eu i-am răspuns: „Cum adică am muncit? Ce, am spălat rufe?!” Nu am considerat-o muncă, pentru că îmi plăcea ceea ce făceam. Din fericire, toată viaţa am făcut ceea ce mi-a plăcut.
- Ai una dintre cele mai bune voci din România. Cum ai devenit conștientă de valoarea ei și când ai simțit că trebuie să o fructifici?
- Valoarea vocii mele nu a fost un scop în sine, mi-am folosit vocea pentru că asta mi-a plăcut să fac, să cânt și să fac muzică. Cred că această valorizare este subiectivă.
- Cum ți-ai îndreptat atenția spre jazz?
- Eu am îmbrățișat opera, jazzul, music-hallul și teatrul. Am făcut operă de la vârsta de 14 ani și până în prezent activez în Corul Operei. Jazzul și restul genurilor abordate au fost adiacente.
- Ai avut o colaborare extraordinară cu regretata Anca Parghel. Care este cel mai de preț lucru pe care l-ai învățat de la ea?
- Că meseria se fură.
„Îmi accept viața așa cum e, cu bune și cu rele”
- Spuneai cândva că ai fost oaia neagră a familiei. Stilul rebel ți-a adus mai multe neajunsuri sau mai multe beneficii de-a lungul vieții?
- Depinde de conjunctură. În general, mi-am asumat fiecare lucru pe care l-am făcut în viață. Dacă alții m-au considerat oaia neagră a familiei, eu m-am considerat Zâna Zânelor.
- La 14 ani ți-ai luat viața în mâini când ai plecat de acasă după moartea mamei tale, și presupun că te-ai maturizat mai devreme. Ți-ar fi plăcut să copilărești mai mult sau a fost mai bine să intri pe drumul ales la acel moment?
- Acest drum a fost impus, nu ales, iar tot ce mi s-a întâmplat în viață a fost binevenit. Îmi asum în totalitate viața mea așa cum este ea, cu bune și cu rele.
- Care sunt experiențele din viața ta care ți-au imprimat cel mai tare caracterul pe care-l ai acum?
- Brânciurile, ca să nu spun șuturile în fund, m-au modelat cel mai puternic.
- Ești o femeie puternică și ai dovedit că poți renaște din propria cenușă. Ce te ajută să te remontezi?
- Respectul de sine și faptul că am copiii lângă mine.
„Anumiți oameni au avut încredere în mine mai mare decât am avut eu”
- Exceptând cei doi copii minunați pe care-i ai, ce iubești cel mai mult?
- Viața, în general. Sunt un om generos. Iubesc oamenii, iubesc viața, muzica, arta, iubesc frumosul, natura, călătoriile. Sunt un om care iubește.
- Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
- 22 de ani! (Râde!)
- Spui că ești un om generos, dar care a fost cel mai frumos gest pe care l-a făcut cineva pentru tine?
- Cred că nu a fost vorba despre o chestiune de generozitate, ci s-a nimerit ca anumiți oameni să-mi schimbe cursul vieții. Au avut încredere în mine mai mare decât am avut eu.
- Care a fost cea mai frumoasă dovadă de dragoste pe care ai primit-o vreodată?
- A venit din partea copiilor mei. De la ei am dovezi de dragoste zilnic.
„Pe mine nu mă prea afectează dacă mă critică lumea”
- Faci muzică, film, artă dirijorală, televiziune, ești o artistă completă. Se spune despre artiști că sunt visători. Tu pari o fire realistă. Cum reușești să îmbini aceste două trăsături?
- Sunt o fire artistică și nu mă mai satur de asta. Sunt cel mai bun exemplu de „perfecțiune îmbunătățită”.
- Music-hallul „Chicago” a fost o experiență minunată pentru tine. În ce alte spectacole te-ai mai simțit așa?
- În primul rând, în toate spectacolele de operă în care am jucat. Și, de când colaborez cu teatrele, cel mai bine m-am simțit în „Lautrec la bordel”, de ziua lui Horațiu Mălăele, la Teatrul Metropolis.
- Care sunt cel mai plăcute și cel mai neplăcute aspecte ale funcției tale de jurat la „Te cunosc de undeva!”?
- Nu sunt decât momente plăcute la „Te cunosc de undeva!”. Reușesc să fac treaba asta foarte bine și încurajez orice performanță vocală, nu am parti-pris-uri, nu am favoriți.
- Care sunt cel mai mare susținător și cel mai mare critic al tău?
- Nu știu dacă ar fi neapărat nevoie să am critici... Pe mine nu mă prea afectează dacă mă critică lumea, dar țin cont de părerile copiilor mei. Atât și nimic mai mult. Iar cel mai mare susținător al meu sunt chiar eu.
„În ie mă simt zeiță”
- Știi o mulțime de lucruri despre ii și ai afirmat: „În ie mă simt zeiță!”. De unde ai această pasiune și de ce iubești ia? În cât timp ai adunat piesele colecției tale și de unde sunt?
- Mi-am cumpărat prima ie anul trecut, datorită Lianei Obancea, stilista noastră de la „Te cunosc de undeva!”, și de atunci m-am îndrăgostit de ii. Am început apoi să-mi achiziționez și de la Muzeul Țăranului Român, dar și din iile pe care le-am purtat la emisiune, iar iubirea mea pentru ele crește pe zi ce trece. Descopăr că fiecare ie are povestea ei, că nicio ie nu seamănă cu alta, că fiecare are particularitatea și personalitatea ei. Toate îmi sunt foarte dragi, toate au ceva de spus, fiecare are o eleganță aparte, una e mai şic decât alta. Din punctul meu de vedere, iile sunt veșminte cu har. Am strâns peste 50 de bluze din bumbac alb, din in și din borangic, din toate zonele țării, împodobite cu cusături alese, una mai frumoasă decât alta.
- Care e cea mai valoroasă ie a ta?
- Cea mai veche dintre ele datează din anul 1890 și provine din zona Olteniei. Mi-e și milă să o îmbrac, este atât de firavă, dar atât de frumoasă! O privesc ca pe un tezaur, ca pe o bijuterie. Am cumpărat-o de la o doamnă care mi-a povestit că a aparținut bunicii sale, aceasta trăgându-se dintr-o familie de viță nobilă. Este o ie foarte bine întreținută, însă foarte greu de cusut. Cred că nimeni nu mai este în stare să facă așa ceva în ziua de azi. În ceea ce privește costurile, nu am plătit mai mult de 10 milioane de lei pentru o ie. De asemenea, patru dintre aceste bluze caracteristice portului popular românesc le-am primit cadou de la fani. Și nu am doar ii. Am și brâie, dar și foarte multe marame de care sunt foarte mândră. De asemenea, am și o pafta (n.r. - cingătoare), care îmi dă o forță extraordinară de câte ori o port. E veche de 120 de ani, e făcută manual pe sidef și îi reprezintă pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.
- Spuneai și că te simți puternică atunci când porți ie...
- Da, mi-am făcut și un obicei ca la toate negocierile să port o ie. Și toate negocierile mele ies așa cum îmi doresc. Indiferent că se semnează sau nu un contract, important este că ceea ce se întâmplă acolo e în avantajul meu.
„Familia mea este dovada că sunt iubită de Dumnezeu”
- Care consideri că este cel mai slab punct al tău? Dar cel mai puternic?
- Nu am niciun punct slab, am numai puncte... dulci. Dar acestea sunt... ascunse. Iar cel mai puternic punct al meu este sufletul.
- Ce nu știu oamenii despre tine și ți-ar plăcea să știe?
- Nimic din ceea ce vreau să se știe despre mine nu a rămas ascuns.
- Ce înseamnă familia pentru tine?
- Familia este norocul meu. Familia mea este dovada că sunt iubită de Dumnezeu. Familia mea este binecuvântarea mea. Familia mea este vocea sângelui ce cântă melodia fericirii și a recunoștinței.
- Unde mergeți în această iarnă să vă odihniți?
- Ne vom duce să ne odihnim la un spa ori aici, în România, ori în străinătate. Încă nu știm.
„Îmi pregătesc disertația pentru masterul în Stilistica Dirijorală”
- Știu că detești rutina. Cum o combați?
- Nu prea mai am timp să socializez cu rutina, pentru că am foarte multe lucruri de făcut, extrem de captivante, și de aceea nu mă plictisesc niciodată.
- Ce cărți preferi?
- Acum prefer cărțile de specialitate, pentru că îmi pregătesc disertația pentru masterul în Stilistica Dirijorală.
- Când ai fost ultima dată la teatru?
- La teatru merg foarte des cu copiii. Ultima oară am mers la piesa regizată de Cris Simion, „Prestări Servicii”, și am revăzut „Mă mut la mama”, scrisă de amicul meu Andreas Petrescu.
- Care sunt lucrurile care îți bucură inima și spiritul?
- Orice îmi bucură viața. Că sunt fată deșteaptă! Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! (Râde!)
- Ce faci de Crăciun? Cum îți pregătești sufletul și casa pentru această sărbătoare?
- Încă nu am decis ce vom face. Oricum, vom petrece împreună eu și copiii mei și prietenii apropiați. De Crăciun vreau să dau de pomană multe dintre hainele noastre, pentru a bucura oamenii care chiar au nevoie de ajutor. Voi merge cu copiii la mormântul părinților mei, vom merge cu siguranță la mănăstire și vom mulțumi că suntem sănătoși, uniți și pentru că ne iubim.
- Ce ținute vestimentare alegi de Revelion?
- De Revelion voi fi ravisantă și efervescentă, voi fi o apariție, voi trece prin mulțime ca o regină autentică, voi păși semeț până la scena de pe care voi cânta și voi lăsa un parfum aromat și fermecat în urma mea.
„Mi-a fost foarte greu să o conving pe fiica mea să cânte cu mine“
- Copiii tăi ți-au moștenit harul?
- Copiii mei mă moștenesc și chiar mă depășesc. Sunt mai înțelepți decât mine. Ei sunt maturi în gândire și îi tratez ca atare.
- Am văzut că ai cântat alături de fiica ta pe scenă. Vorbește-mi, te rog, despre activitățile și pasiunile copiilor tăi!
- Copiii mei nu vor să fie vedete. Copiii mei sunt doar muzicieni și mi-a fost foarte greu să o conving pe Gloria să cânte cu mine. Dar despre asta nu vreau să discut, tocmai de aceea nu am făcut un caz din asta.
- Din fotografiile postate de tine pe Facebook am observat că vă petreceți mult timp împreună. Ce activități preferați?
- Indiferent de activitate, important este să fim împreună.
- Cu ce te-au uimit ultima oară fiica și fiul tău?
- Fiul și fiica mea mă uimesc în fiecare zi, pentru că sunt extraordinar de inteligenți, de creativi și de veseli.