A crezut în miracolul Eminescu În 1990, poetul a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Aflat în prima linie a luptei pentru grafia latină, pentru oficializarea limbii române, poetul a fost ameninţat cu moartea, bătut cu pietre şi scuipat în plină stradă. Ca răspuns, Vieru a scris mai multe articole, poeme şi cântece. Singuratic, cu plete lungi, capul puţin aplecat într-o parte, faţa suptă, uşor resemnată, privirile vii, curioase şi neliniştite. Aşa era Grigore Vieru. Vorba lui înceată, moale, bine cumpănită. Nu îţi imaginai că în trupul acela fragil ca un lujer se nasc energii nebănuite şi, la nevoie, glasul moale poate să capete tonuri aspre, biblice. Îndrăgostit declarat de românism, de Eminescu, Grigore Vieru şi-a dedicat arta şi viaţa marelui poet naţional. „Manualul meu fundamental de istorie este «Publicistica» lui Eminescu. Este un miracol, Basarabia este un miracol. Dacă nu erau anişorii ceia, când am tras aer în piept şi am respirat româneşte, după 1918, probabil că am fi dispărut...
Este un miracol, să nu vă supăraţi, dar unii români de acolo îs mai români decât cei de aici. Românii din ţară eu credeam că sunt mai uniţi...”, spunea Grigore Vieru.
Elena Popa