Formaţia Generic e de multă vreme mai mult decât un nume. E un brand. Indiferent ce melodii ar cânta sau pe ce scenă şi-ar face apariţia, succesul lor e întotdeauna garantat. Astăzi, componenţii trupei ne vorbesc despre muzică şi despre viaţă, aşa cum le trăiesc ei.
Talent cu carul încă din copilărie
Personalitatea trupei Generic este învăluită într-un mister ce pare să vină din altă parte, dintr-o lume plină de frumos, unde răutatea şi invidia sunt doar cuvinte care se găsesc în dicţionar. Un simplu exerciţiu al imaginaţiei ne duce cu gândul la 1990, anul când formaţia a revoluţionat muzica românească. Dan Ciotoi (pe numele său adevărat Gheorghe Ciotoi), Gigi Bingo (alias Gheorghe Pavel), Daniel Pană şi Constantin Rupa par la prima vedere puţin cam enigmatici, dar, dacă ajungi să îi cunoşti, realizezi că nu sunt altfel decât noi, cei care tânjim de aproape un deceniu după apariţiile lor muzicale. Orice cântare de-a lor se transformă şi acum într-un 
adevărat show incendiar. Pentru că orice ar face şi ar zice unii şi alţii, una e formaţia Generic! Îmbrăcaţi în ţinute impecabile, artiştii au abordat discuţia într-un stil simplu şi direct, cucerindu-ne pe loc. „La mine, talentul de a cânta s-a transmis din familie, tata fiind un virtuoz al acordeonului şi mama având o voce extraordinară”, spune Dan, iar Gigi continuă: „Pe la 13 ani mi-amintesc că învăţătoarea ne-a pus să scriem ce dorim să ajungem când vom fi mari. În noaptea aceea n-am dormit deloc, pentru că nu ştiam ce să răspund a doua zi. Deşi prima dată mă luasem după un coleg şi am spus că vreau să dau la Liceul Silvic, ei bine, după o noapte de stat pe gânduri, i-am spus tatălui meu să-mi cumpere un acordeon, pentru că ştiu cu exactitate care va fi soarta mea. După doar două luni în care am studiat cu un profesor, am început să pătrund singur, încet-încet, în tainele muzicii”. Cel mai bucuros de aducerile aminte pare însă Daniel, care nu conteneşte să râdă retrăind momentul de la 6 ani, când spărgea oalele bunicii cu „băţul”: „Doi ani mai târziu am primit un set de tobe şi la 10 ani cântam deja prin restaurante. Am fost un copil foarte talentat. Dovadă stau medaliile de locul întâi pe care le-am câştigat la toate concursurile de atunci. La restaurante înlocuiam diferiţi percuţionişti atunci când nu puteau să îşi respecte angajamentul sau întârziau.
A fost o perioadă extraordinară pentru mine. M-am apucat de cântat la clape datorită toboşarilor electronici, percuţioniştii nemaifiind solicitaţi atunci. Şi trebuie să recunosc că Dan a fost cel care m-a convins”.
„Făceam înregistrări artizanale”
Începuturile lor par episoade trăite parcă ieri, pline de frumuseţe şi inedit. Când povestesc despre „începutul formaţiei Generic”, cei patru bărbaţi devin uşor nostalgici: „Ne-am cunoscut în restaurant, ne-am împrietenit şi de atunci am rămas împreună. Avem 300 de melodii, strânse în nu mai puţin de 30 de albume. Am rezistat ceva, nu-i aşa? Ne-am lansat cu o piesă devenită hit peste noapte, „S-a rupt lanţul de iubire”, pe care, deşi am cântat-o poate de mii de ori, o retrăim şi acum cu aceeaşi emoţie ca la început. Trupa începuse de fapt sub acest nume din 1984, dar abia după Revoluţie noi am reuşit să arătăm lumii că se poate şi altceva. Am scos un nou gen muzical, care 
s-a dovedit a fi dorit de toată lumea. Denumirea de manele e falsă, au inventat-o cei care nu se pricep la muzică. Stilul nostru este cel grecesc, mai curat şi mai romantic. Mi-amintesc că la început trăgeam piesele pe magnetofon, apoi trimiteam banda într-un studio şi acolo se multiplica. Aşa ajungeau piesele în ţară pe sub mână, pentru că astfel de melodii nu erau tolerate de regim. Pur şi simplu nu exista un sistem pentru ele. Pe vremea aceea era doar Electrecordul, iar noi n-am putut ajunge la el. Aşa că făceam aşa-zisele înregistrări artizanale. Înainte, nici albumele nu aveau titluri. Se scria simplu: formaţia Generic, volumul I, şi aşa mai departe”, îşi aminteşte Dan.
„Autografele noastre se dădeau pe sub mână”
Când vorbesc de publicul lor, chipul le e cuprins de linişte şi de mulţumire. Cei patru artişti au credinţa că au făcut fericiţi zeci de mii de oameni cu melodiile lor de neuitat. Pentru că nimic nu poate fi mai frumos decât să te dăruieşti publicului şi să înţelegi că dăruirea înseamnă menirea ta pe acest pământ. Asta e ceea ce se cheamă fericire la formaţia Generic. „Eram ceruţi de toată ţara. Mi-amintesc că spectatorii din sală cântau melodiile împreună cu noi şi, de cele mai multe ori, ne acopereau. Umpleam două Săli Polivalente pe zi, având nu mai puţin de 20.000 de spectatori la fiecare spectacol. Reacţia oamenilor era explozivă. Lumea dansa şi cânta cu noi. Era o nebunie totală. Mii de femei rupeau lanţurile şi urcau pe scenă pentru autografe. Fanele ne lăsau numere de telefon în care scriau şi locuri de întâlniri. Dar suntem familişti convinşi, aşa că nu ne prea duceam. Abia eram scoşi din mijlocul lor de cei de la pază. Cine pătrundea în culise se putea considera un om fericit, iar autografele noastre se dădeau pe sub mână. 
Venea femeia de serviciu şi spunea de nu ştiu câte ori că vrea un autograf pentru aşa-zişii nepoţi ai ei. Unul dintre spectacolele incendiare ale noastre a fost la Suceava, când spectatorii au spart geamurile şi a fost nevoie de intervenţia pompierilor cu furtunurile cu apă ca să îndepărteze publicul”, povesteşte zâmbind liderul formaţiei. „Îmi aduc aminte de două întâmplări haioase. La Sala Polivalentă din Bucureşti, înainte de spectacol, am ieşit să-mi aştept un prieten şi, când să intru, cei de la pază mi-au cerut biletul. Degeaba le explicam eu cine sunt, ei nu şi nu. Norocul meu că la un moment dat a ieşit impresarul după mine şi am putut să ajung în culise. Altă dată, tot la Suceava, în faţa scenei, era o fosă nefolosită, pe care organizatorii au astupat-o cu un placaj. Oamenii, dornici să ne vadă mai aproape, s-au culcat pe placaj, şi pentru că erau foarte mulţi, acesta s-a rupt. Vă imaginaţi cât de amuzant a fost momentul, pentru că la un moment dat nu mai puteam cânta de atâta râs. Au fost momente în care unii fani de-ai noştri ar fi plătit oricât pentru un obiect vestimentar ce ne aparţinea, vrând să ne cumpere pe bani grei cămăşile cu care apăream pe scenă. Am trăit o viaţă la care alţii nici n-au visat vreodată. Muzica e un vis pe care ar vrea să-l trăiască oricare dintre noi. Visul de a ajunge cei mai buni dintre cei buni”.
„Suntem băieţi de casă”
Când vorbesc despre dragoste, pe chipurile celor trei bărbaţi se întrezăresc zâmbete fugare. E limpede că fără un suflet cald nu poţi pomeni de un asemenea subiect. Şi vârsta nu contează aici. E doar o cifră banală, trecută în buletin. Iubirea e liantul sufletesc care le motivează viaţa. „La început, soţiile noastre se supărau, pentru că fanele săreau de gâtul nostru şi ne sărutau. Apoi s-au obişnuit, pentru că erau conştiente că noi suntem băieţi de casă. Fără aer şi dragoste nu se poate trăi. Fără dragoste navighezi încontinuu, ca pe internet. Noi am avut norocul să întâlnim nişte femei extraordinare, care ne-au dăruit totul şi lângă care ne simţim împliniţi. Suntem bogaţi, fericiţi şi norocoşi, pentru că suntem sănătoşi şi avem înţelegere în familie. Asta cred că e tot ce contează. Banii nu valorează nimic fără dragoste. La început câştigam foarte mult şi ne permiteam orice. Dar în afară de investiţii pe instrumente de ultimul tip, banii se duceau în casă, la familie. Noi n-am cântat niciodată ca să ne îmbogăţim, ci pentru că asta e menirea noastră pe acest pământ. Am avut nenumărate ocazii de a rămâne în orice loc al lumii, dar parcă nicăieri nu te simţi mai bine ca acasă, lângă familia ta”, mărturisesc la unison. Când li s-au născut copiii (Dan are trei urmaşi, dintre care doi îi calcă pe urme; Daniel a fost binecuvântat cu doi moştenitori, iar Gigi cu patru, din care trei au primit darul de a cânta) au simţit că trec printr-un test al vieţii şi că au „pentru cine trăi şi munci”. Artiştii consideră că dovada că n-au trăit de pomană sunt copiii şi consideră că familia e reţeta lor de fericire. Ce-şi mai pot dori acum membrii celebrei formaţii Generic? „Sănătate, să ne vedem copiii realizaţi şi să dea Domnul să avem cât mai multe cântări. Ne-aţi întrebat mai devreme ce am schimba pe lume dacă am putea. Păi, cred că Parlamentul, Guvernul şi… taxa auto”, glumesc artiştii.
Ar mai spune multe, dar timpul nu iartă pe nimeni. 
Carmen Ciripoiu
„Am avut o viaţă la care alţii nici n-au visat vreodată. Muzica e un vis pe care ar vrea să-l trăiască oricare dintre noi. Visul de a ajunge cei mai buni dintre cei buni”
Ciorbă de coaste afumate à la Daniel Pană
Dacă Gigi, Dan şi Constantin preferă bucatele delicioase preparate de soţiile lor, Daniel Pană mărturiseşte că pentru el gastronomia e o adevărată pasiune: „Eu şi Dan am încercat odată să slăbim cu nişte pastile, chiar am reuşit să dăm jos un kilogram, dar am pus şase în loc. Aşa că ne-am lăsat păgubaşi. Eu sunt un mare gurmand şi recunosc că îmi place foarte mult să fac pe bucătarul. Ador peştele, iar dacă simt miros de pastramă cu mămăliguţă, o savurez şi la două noaptea.” Ca să-şi arate îndemânarea, Daniel ne-a dezvăluit o reţetă: „Ciorbă de coaste afumate à la Daniel Pană”. „Luăm costiţă afumată de porc pe care o opărim înainte de a o pune la fiert, adăugăm ceapă tocată mărunt, morcov dat prin răzătoare, ardei gras. Se fierbe foarte bine şi se acreşte obligatoriu cu zeamă de varză. După ce oprim focul se sparge un ou din care se fac zdrenţe. La cerere: obligatoriu 
pătrunjel. Încercaţi şi veţi savura cea mai gustoasă ciorbă”.
citat2: „Reacţia oamenilor era explozivă. Lumea dansa şi cânta cu noi. Era o nebunie totală. Mii de femei rupeau lanţurile şi urcau pe scenă pentru autografe. Cine pătrundea în culise se putea considera un om fericit, iar autografele noastre se dădeau pe sub mână”
Dan Ciotoi
