de Alexandra Rotărescu

Se consideră o mămică „zen” şi adevărul este că, din momentul în care a început să cunoască maternitatea, viaţa i-a devenit mai liniştită şi mai împlinită ca niciodată. Şi asta în ciuda faptului că Raluca Zenga a ales să-i crească pe Samira şi pe Walter Jr, copiii săi, tocmai în Dubai, împreună cu soţul său, antrenorul de fotbal Walter Zenga. Frumoasa blondă ne-a vorbit despre restricţiile lumii arabe, dar şi despre libertatea de a te bucura din plin de viaţă.

„Raluca de acum nu este Raluca de anul trecut”

- Ai doi copii superbi, un soţ iubitor şi un trai fără griji materiale. Îţi lipseşte ceva?

- Nu cred că îmi lipseşte nimic, l-aş mânia pe Dumnezeu să zic altceva. Dar, totodată, în viaţă trebuie să tindem mereu către evoluţie. Raluca de acum nu este Raluca de anul trecut şi cu siguranţă este la ani-lumină distanţă de Raluca de acum şase ani, dinainte de a deveni mamă.

- Regreţi că ai părăsit România pentru Emiratele Arabe Unite?

- Nu, nu am regretat niciodată plecarea mea din ţară, pentru că dintotdeauna am fost un spirit nomad, exasperat de rutină, care visa mereu orizonturi exotice cât mai îndepărtate, noutate şi aventură...

- Te-ai gândit vreodată cum ar fi arătat viaţa ta dacă rămâneai în ţară?

- Dacă ar trebui să-mi proiectez o existenţă în România, nu ar fi oricum comparabilă cu ceea ce am descoperit călătorind şi trăind în ţări diferite, printre culturi fascinante. Cunoaşterea, experienţa reprezintă cea mai mare bogăţie, şi eu aşa mă simt vie!

- Există ceva ce-ţi lipseşte din România atunci când eşti în Dubai?

- Sigur, îmi lipseşte cel mai mult bunica mea. Apoi, prietenii de demult, o plimbare prin Braşov primăvara cu copacii-n floare, dar şi o porţie de papanaşi cu dulceaţă şi smântână! Am grijă să-mi alin dorul şi poftele atunci când vin în România în vacanţa de vară.

„În Arabia Saudită am purtat abaya şi hijabul”

- Stabilindu-te în Orient, stilul tău de viaţă s-a schimbat destul de mult. Cum a fost adaptarea?

- Oricine se adaptează cu uşurinţă la mai bine! Aici, în Orient, mă simt în elementul meu, stresul este minim, nu te judecă nimeni, lumea este foarte discretă şi respectuoasă şi mă simt pur şi simplu în siguranţă. Zilele nu au frenezia şi tumultul occidental, goana şi graba eternă, momentele tensionate şi încordarea epuizantă. Timpul prezintă un ritm diferit aici, se scurge domol.

- Există anumite reguli care sunt impuse femeilor din Orient şi pe care le consideri greu de acceptat şi de respectat?

- Eu am studiat din facultate limba şi cultura arabă, faţă de care am avut o atracţie specială. Sigur, nu m-aş simţi perfect confortabil cu absolut toate regulile impuse femeii din Orient, sunt restricţii cu care nu m-aş putea obişnui vizavi de viaţa socială şi profesională, dar lucrurile nu sunt mereu atât de sumbre şi complicate precum le percepe lumea din Occident. Sunt de părere că, dacă ai ales să trăieşti într-un loc diferit de ţara ta de origine, trebuie să accepţi şi să respecţi regulile statului respectiv.

- Ce reguli respecţi mai exact?

- În Arabia Saudită, am purtat fără niciun fel de disconfort abaya şi hijabul, ba chiar îmi alegeam cu plăcere noua vestimentaţie, pelerina neagră, pe care am personalizat-o cu broderii, cristale, tivuri şi mâneci în diverse stiluri.

- Şi în Dubai?

- În Dubai, în funcţie de zona din oraş în care mă aflu, adică partea modernă sau cea veche, Deira sau Bur Dubai, mă îmbrac adecvat, păstrând o ţinută decentă, fără expunere excesivă. Chiar şi în mall-uri li se cere vizitatorilor să aibă umerii şi genunchii acoperiţi.

- Iar când mergi la plajă, cum trebuie să te îmbraci?...

- Mersul la plajă nu impune restricţii deosebite, poţi vedea femei în costum de baie precum în Europa, dar şi femei musulmane în burkini, un costum care favorizează modestia islamică.

„Au existat şi momente dificile, când copilaşii erau foarte mici”

- Spuneai că viaţa ţi s-a schimbat radical de când ai devenit mamă…

- Cu siguranţă maternitatea este cea mai importantă transformare personală din cursul vieţii mele de până acum!

- Dar au existat şi momente când te-au copleşit responsabilităţile, având doi copii?

- Au existat şi momente dificile, în special când copilaşii erau foarte mici, nopţi nedormite, oboseală, efort în încercarea mea de a le oferi amândurora în mod egal timp, iubire, atenţie şi devotament. Dar, din fericire, am depăşit cea mai grea perioadă.

- Soţul tău ce gen de părinte este?

- Este destul de permisiv şi foarte afectuos cu copiii. Nu mi-ar fi plăcut un părinte strict, care să pună disciplina pe primul loc şi să facă instrucţie cu copiii.

- El cât de mult se implică în creşterea copiilor?

- Avem aceeaşi viziune asupra creşterii copiilor şi îmi place modul în care Walter se implică în creşterea lor, este grijuliu şi protectiv, îşi răsfaţă micuţii după pofta inimii lor!

„Nu avem reguli de fier pentru niciunul dintre copii”

- Ai reguli diferite pentru copii, având în vedere că sunt fetiţă şi băieţel?

- Samira este mai mare şi comunicăm deja diferit, avem adevărate conversaţii din care ea absoarbe tot şi ne înţelegem „ca fetele”. Băieţelul trebuie încă „păcălit” cu tot felul de jocuri şi tertipuri, este mai năzdrăvan şi mai poznaş, de aceea trebuie să aplicăm metode diferite ca să ne înţelegem. Fiecare are personalitatea sa, temperamentul său, şi noi le respectăm felul de a fi, nu avem reguli de fier pentru niciunul dintre ei. Armonia este esenţială în casa noastră!

- Care e ultima trăsnaie făcută de Samira sau de Walter Jr?

- Samira este foarte cuminte, mai rar să pună la cale vreo trăsnaie, dar cel mic se descurcă bine la acest capitol! Ultima dată a luat decizia de a picta cu un borcan de Nutella pereţii din garaj şi coada motanului Toffee cu culori tempera. Dar eu sunt o mamă cu mult simţ al umorului şi nu le înfrânez pornirile artistice... mai ales dacă mă ajută la curăţenie după aceea!

- Apropo de curăţenie în casă, tu te ocupi de asta sau ai ajutor? Tu şi soţul tău vă creşteţi copiii singuri sau apelaţi şi la bone sau bunici?

- Avem bone de încredere care ne ajută în viaţa de zi cu zi şi care ne permit să mai ieşim ca un cuplu seara, când cei mici au adormit. Iar când ne vizitează bunicii în Dubai, distracţia este în toi... Samira şi Walter Jr îi adoră!

- Ce limbă vorbesc copiii?

- Vorbesc engleză, italiană şi română. Vocabularul lor românesc se îmbogăţeşte în perioada vacanţei de vară, când ne petrecem mai mult timp în România.

- Ce cariere ai vrea să urmeze copiii?

- Orice carieră care să le reflecte pasiunea şi talentul nativ... Pentru amândoi îmi doresc să se poată bucura de libertate, să nu fie nevoiţi să recurgă la compromisuri, să se ocupe cu orice le poate aduce entuziasm şi împlinire. Mi-aş dori să călătorească în jurul lumii, să aibă acces la experienţe interesante şi oportunităţi deosebite. Visez pentru ei o carieră de succes în domeniul artistic sau sportiv.

„Când am fost însărcinată, am mâncat după pofta inimii”

- Ai un fizic de invidiat! Cât de greu ţi-a fost să revii la forma fizică de acum după cele două sarcini?

- A fost mai greu după a doua sarcină, când am luat mai mult în greutate. Dar am acordat timp trupului meu, care tocmai adusese pe lume o nouă viaţă, lăsându-l să se vindece, fără a-l pedepsi cu diete drastice sau cu antrenamente spartane. Când mi-am recăpătat energia, am început un program de refacere, cu o serie de exerciţii pe care le fac acasă şi care nu îmi ocupă mai mult de 30 de minute zilnic.

- Ai fost genul de gravidă care să mănânce cât pentru doi sau ai încercat să-ţi ţii în frâu poftele?

- Am mâncat după pofta inimii, concentrându-mă însă pe o alimentaţie plină de nutrienţi, pe hrană adevărată, nu am fost niciodată atrasă de fast-food.

- Iar acum ce eforturi faci pentru a te menţine în formă?

- Am constatat cu tristeţe că organismul meu nu se mai bucură de metabolismul de altădată, când puteam mânca un morman de clătite cu dulceaţă sau un munte de paste gratinate fără consecinţe sub formă de coapse solide şi colăcei. De aceea, am mai multă grijă la porţii, cantitativ, şi la orele de masă, fără „orgiile” gastronomice de odinioară.

- Dar sport faci?

- Sportul este esenţial şi încerc să îmi solicit grupele musculare zilnic prin diverse antrenamente, în intervale scurte, dar intense.

„Cred că un corp «sărutat de soare» este mult mai atrăgător”

- La ce trucuri de înfrumuseţare apelezi de obicei?

- Nu ies din casă fără să folosesc cremă şi un pic de culoare pe buze şi în obraji! Şi cred că un corp „sărutat de soare” este mult mai atrăgător, un pic de bronz ne face să arătăm mai sănătoşi şi mai tonici.

- Cât de mare preţ pui tu pe aspectul fizic?

- Cred că generaţiile de acum devin din ce în ce mai vanitoase şi mai obsedate de aspectul ideal, ca de revistă. Şi eu resimt această tendinţă şi, în mod cât pot de firesc, lupt pentru un aspect tineresc, pentru o siluetă zveltă, pentru un look care să fie deasupra criticilor.

- Ai apelat la chirurgul plastician pentru mărirea bustului. Te-ar mai tenta să încerci şi alte operaţii estetice?

- Eu am născut natural pentru că mi-era teamă de cezariană, cu toate astea nu am avut probleme să îmi ofer o mărire de bust. Este cumva un paradox! Dacă voi constata însă că trecerea timpului îşi lasă neplăcut amprenta asupra mea, probabil că voi apela la intervenţii reparatoare, dar deocamdată încerc să combat îmbătrânirea prematură prin sport şi prin alimentaţie sănătoasă.

- Care este cea mai costisitoare piesă din garderoba ta?

- Rochia de nuntă de la Ermanno Scervino...

- Şi cât ai cheltuit pe ea?

- Nu îmi amintesc exact suma, dar nu am mai repetat extravaganţa pe un alt obiect vestimentar…

„Există limite subtile care nu trebuie încălcate nici după mulţi ani de căsnicie”

- Care este secretul unei relaţii de lungă durată?

- Investirea constantă în gesturi şi în dovezi de iubire. Menţinerea respectului faţă de partener, există limite subtile care nu trebuie încălcate nici după mulţi ani de căsnicie. Şi stimularea partenerului pentru a menţine flacăra pasiunii prin mesaje, priviri cu subînţeles şi flirtul ca între doi îndrăgostiţi la început de relaţie.

- Ce ar putea provoca vreodată divorţul dintre voi doi?

- O încălcare dramatică a încrederii acordate, o trădare sinistră, cu un „film” care s-a desfăşurat integral pe la spatele meu...

- Eşti genul de femeie care s-ar sacrifica de dragul copiilor şi ar rămâne într-o căsnicie chiar dacă nu-i mai aduce fericire?

- Nu ştiu ce aş face într-o astfel de situaţie, cum aş reacţiona, şi prefer să nu mă gândesc la asta... Nu îmi place să proiectez scenarii negative asupra familiei noastre.

- Ce sfaturi poţi da cititoarelor noastre care plănuiesc să plece din ţară ca să-şi întemeieze o familie peste graniţe?

- Ideal este să plece ca soţ şi soţie, împreună la bine şi la greu. Bine ar fi şi ca ambii soţi să aibă o ocupaţie care să le ofere satisfacţii şi împliniri, astfel încât să nu apară tensiuni şi frustrări, pe fondul singurătăţii sau al depărtării de casă. Să fie persoane adaptabile, care să caute noi prietenii şi să nu se izoleze, să încerce să participe la activităţi ale comunităţii locale.

„Am lucrat cu mult drag la carte”

- Ai tradus din engleză în română romanul „Ucenica şi maestrul”, al scriitorului indian Vikas Swarup. Cum s-a întâmplat să devii traducătoare?

- Am fost contactată de doamna Adelina Patrichi, de la Editura Taj, în urma unui articol pe care îl publicasem pe blogul meu, „Superficiala”, despre cartea „O mare de maci” a scriitorului indian Amitav Ghosh. Probabil că am reuşit să transmit marea mea pasiune pentru India şi pentru literatura orientală, încât mi s-a încredinţat spre traducere romanul „Ucenica şi maestrul”. Şi am lucrat cu mult drag la această carte!

- Spuneai, la un moment dat, că vrei să creezi o linie de produse organice pentru mame şi bebeluşi. Mai ai în plan acest proiect?

- Da, nu am abandonat ideea, este un proiect drag mie, care se va realiza în viitorul apropiat.

„Eu am născut natural pentru că mi-era teamă de cezariană, cu toate astea nu am avut probleme să îmi ofer o mărire de bust. Este cumva un paradox!“

„Nu m-aş simţi perfect confortabil cu absolut toate regulile impuse femeii din Orient, sunt restricţii cu care nu m-aş putea obişnui, vizavi de viaţa socială şi profesională, dar lucrurile nu sunt mereu atât de sumbre precum le percepe lumea din Occident“

„În Dubai, îmi lipseşte cel mai mult bunica mea. Apoi, prietenii de demult, o plimbare prin Braşov primăvara cu copacii-n floare, dar şi o porţie de papanaşi cu dulceaţă şi smântână!“

„Manualul mămicii Zen“, jurnalul trăirilor sale

- Cum arată acum o zi obişnuită din viaţa ta?

- Programul meu se învârte în jurul copiilor: ne trezim în forfotă şi veselie, o pregătesc pe Samira pentru grădiniţă, iar eu rămân acasă ca să mă ocup de cel mic. Amiezile ni le petrecem la plajă sau într-unul dintre parcurile din Dubai, la delfinariul din Creek Park sau la Aquapark din Hotelul Atlantis, vizităm o grădină zoologică sau mergem la locurile de joacă speciale din incinta centrelor comerciale. Seara, eu şi soţul meu le facem băiţă copiilor şi le citim povestea de noapte bună, apoi evadăm la o cină romantică pe malul mării.

- La ce să ne aşteptăm pe viitor?

- Căutaţi vara aceasta, în librării, „Manualul mămicii ZEN”, cartea despre experienţa mea de mamă, jurnalul trăirilor mele de când am făcut primii paşi pe drumul maternităţii. Vorbesc despre sarcină, naştere, alăptare, colici, aventurile din primul an de viaţă al bebeluşului. Este o carte care, în momentele dificile, vă poate fi un prieten de nădejde, unul care nu judecă, nu critică, ci vă sprijină şi vă face să zâmbiţi.