de Gabriela Niculescu

Lena Miclăuș și Ghiță Munteanu formează un cuplu artistic apreciat și iubit de publicul din întreaga țară. Fiecare dintre cei doi interpreți are o familie ce stă la baza echilibrului lor și despre care fiecare vorbește cu drag. Ghiță este căsătorit de 19 ani, are un fiu de 17 ani și o fiică de 8 ani și speră ca ambii să-i moștenească talentul și să-i calce pe urme. Lena este în permanență alături de soțul său, care o acompaniază la saxofon sopran în spectacole, are un fiu care va împlini 4 ani în luna iulie, atunci când va aduce pe lume și cel de-al doilea copil al familiei, cel mai probabil o fetiță. Despre sacrificiile meseriei și valorile la care ține ne-a vorbit Ghiță, iar Lena ne-a povestit despre norocul pe care l-a avut în viață și despre spectacolele susținute imediat după naștere.

„M-a bucurat propunerea lui Ghiţă de a colabora“

- Cum a decurs colaborarea voastră?

Lena: Ca și cu toți colegii cu care am colaborat, a fost foarte frumoasă. Ghiță este un om foarte de treabă, deschis și talentat, și m-am bucurat foarte mult când a venit propunerea din partea sa să facem câteva melodii împreună. Până la urmă am scos două albume, care au fost foarte bine primite. Noi ne înțelegem foarte bine.

Ghiță: Lena este o fată deosebită și mă bucur că albumele pe care le-am scos împreună au fost foarte bine primite de public. Știu că are o familie frumoasă și un soț cu care se înțelege foarte bine.

Lena: „M-am apucat de cântat fără voia tatei, dar acum este mândru“

- Când ți-ai descoperit talentul și când ai urcat prima oară pe scenă?

- Cânt de mică, pentru că la mine în familie cânta tata la taragot, și cred că talentul l-am moștenit de la el. Prima oară am urcat pe scenă când eram în școala generală, pentru că eu cântam la toate serbările și spectacolele școlii. Fiind și fata lui tata, la țară, toată lumea știa că el cântă și m-ar fi pus să cânt oricum.

- Tu cânți la vreun instrument?

- Nu, și-mi pare rău că nu știu. Mi-ar fi plăcut să învăț, dar tata nu a vrut să cânt, îi era teamă ca eu, fata lui, să plec singură în lume.

- Deci, muzica ai simțit-o, n-ai studiat-o.

- Da, eu am terminat Liceul Pedagogic și m-am apucat de cântat fără voia tatei, nu i-a convenit, dar acum e mândru de realizările mele. La fel și mama, amândoi m-au susținut după ce și-au dat seama că asta vreau să fac.

„În luna iulie voi aduce pe lume al doilea copil”

- Câți ani de căsnicie ai?

- Am șapte ani de mariaj și zece de când suntem împreună.

- Cum ți-ai cunoscut soțul?

- Soțul meu este instrumentist, cântă la saxofon sopran, și l-am cunoscut la nunta verișoarei mele la care el cânta alături de colegii din formație. În acea perioadă eu mă aflam la început de drum, și mireasa m-a rugat să cânt ceva cu ei. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o el nu a fost una prea bună, mi s-a părut că este arogant, nu mi-a plăcut deloc. Apoi, după ce l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că nu este deloc așa. Acum, el este omul meu de bază, sprijinul meu, prietenul meu, tot. Cântăm împreună și mergem împreună peste tot. Pentru mine, părerea sa contează cel mai mult, știu că nu mă minte, iar în ceea ce privește aspectul meu și cântatul, el mă sfătuiește.

- Ai un fiu și aștepți al doilea copil...

- Da, Luca Ionuț împlinește 4 ani în luna iulie, atunci când va veni pe lume și cel de-al doilea copil. Încă nu știu exact ce este, la prima ecografie mi s-a spus că este băiețel, mai apoi, că este fetiță și am o incertitudine. Las momentul nașterii să ne surprindă, dacă este fetiță, ne bucurăm la final, dacă este băiețel, tot bine va fi. Oricum, mai vreau un copil după acesta dacă mă ajută Dumnezeu și-l aduc pe lume sănătos.

„Mama și sora mea m-au ajutat enorm”

- Ai o activitate intensă în materie de spectacole. Cine te ajută cu Luca?

- În timpul săptămânii stă cu noi, la Deva, unde merge la grădiniță, iar de vineri seara până duminică seara stă la părinții mei, la țară. Acolo a și crescut până la 3 ani și ceva, pentru că noi eram mereu plecați la spectacole. Mama și sora mea m-au ajutat enorm. Sora mea a născut la două luni după mine, a intrat în concediu de maternitate și s-a mutat la mama, unde au crescut împreună ambii copii. Și acum ne ajutăm reciproc, copiii noștri au crescut precum frații, și la grădiniță li se spune frații cu două mame.

- Naști la jumătatea lunii viitoare. Cât vei sta acasă cu bebelușul?

- Nu pot sta deloc, pentru că am spectacole. Noi l-am dorit foarte tare, s-a lăsat așteptat un an, și când a venit a fost o bucurie imensă. El se va naște în iulie, când nu pot anula contractele pentru evenimente. Dacă Dumnezeu mă ajută să nasc în pace, totul va fi în regulă și voi merge la cântat în prima săptămână. La fel am procedat și cu primul copil, joi am născut natural, iar sâmbătă și duminică am cântat la nunți. Mai rar se întâmplă astfel de lucruri, dar eu am reușit și trag speranță că la fel va fi și acum.

„Nu pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru cât mi-a dat”

- Care sunt lucrurile pentru care ești recunoscătoare?

- Nu pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru cât mi-a dat. Sunt o mulțime de lucruri. Nu știu dacă m-aș fi putut gândit vreodată că eu, la vârsta de 30 de ani, pot să fiu cine sunt sau pot să am ceea ce am acum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, mai ales pentru sănătate și pentru vocea pe care mi-a dat-o. Mă consider un om extrem de norocos, mi-a dat o familie frumoasă, un soț minunat, un copil frumos, nici nu îndrăznesc să-i cer mai mult lui Dumnezeu. Doar sănătate îmi doresc și să vină bebelușul din burtică sănătos.

„Mereu am încercat să fiu eu, nu să copiez pe cineva”

- Care a fost cea mai grea încercare a vieții tale de până acum?

- Nu am avut încercări mari, pentru că am avut o viață frumoasă, o copilărie foarte frumoasă, nu pot spune că mi-a lipsit vreodată ceva. Nu neapărat pentru că am fost bogată, dar când eram la casa părintească am fost foarte ascultătoare, motiv pentru care, atunci când voiam ceva, mi se dădea, cu condiția să îndeplinesc altceva la schimb. Am știut mereu să împart și să cer doar ce mi se cuvine mie.

- Cum îți încarci bateriile?

- Cel mai bine dormind, pentru că somnul reface toate funcțiile organismului, apoi, alături de băiețelul meu, mă duc la el sau vine el de la țară. Lângă el nu mai simt nicio oboseală, nicio durere și niciun stres.

- Te-a inspirat cineva în carieră?

- De mică mi-a plăcut Nicoleta Voica din Banat, dar n-am încercat niciodată să copiez pe cineva. Eu, dacă vreau să fiu Lena Miclăuș, trebuie să fiu Lena, nu altcineva. Mereu am încercat să fiu eu.

„Banii îi fac eu, nu mă fac ei pe mine”

- Ce nu știe publicul despre tine?

- Că sunt foarte sociabilă și deschisă cu oricine, doar că de multe ori publicul mă percepe mai rece la televizor, iar când lumea mă întâlnește în realitate și vede că sunt la fel ca ea, își schimbă imediat părerea. Cosmeticiana mea chiar îmi spune că eu sunt mult mai normală decât un om normal.

- Care ar fi cel mai groaznic lucru pe care l-ai face pentru bani?

- Banii îi fac eu, nu mă fac ei pe mine. Nu aș face nimic urât pentru bani, pentru că ei sunt o povară, o ispită pentru toată lumea, din ce ai mai mulți, din aia cheltuieşti mai mult și niciodată nu-ți ajung. Eu sunt pe principiul că mai bine dorm liniștită în pat și cu sufletul curat. Cheltuiesc atât cât am, și nu-mi trebuie nimic în plus dacă nu este al meu. Așa am fost crescută și așa îmi educ și băiețelul.

- Ce ritualuri de frumusețe ai?

- Nu fac cine știe ce. Merg o dată la două, trei luni la un tratament cosmetic, îmi dau seara cu cremă pe față, iar în rest nu fac nimic. Am și eu riduri de expresie, dar consider că nu e momentul pentru intervenții. Dacă la 30 de ani îmi injectez Botox, la 40 de ani ce mai fac?

„Cred că la bătrâneţe voi fi iar educatoare“

- Ce pasiuni ai dincolo de muzică?

- Îmi place foarte mult la cumpărături, chiar dacă nu cumpăr nimic, mă relaxează să merg prin magazine. Am fost, vreme de un an, educatoare, copiii sunt viața mea, toți vin la mine, îmi sar în brațe și mă iubesc. Cred că la bătrânețe voi fi iar educatoare. Mai fac, la un post local, Info HD, o emisiune de muzică populară, „Veselește-te cu noi!”, ce se difuzează duminica, de la ora 13:00, durează o oră și jumătate, și am diverși invitați, iar rolul acesta de prezentatoare îmi place. În plus, m-a ajutat foarte mult, sunt mai relaxată acum când vorbesc în fața publicului.

Ghiţă Munteanu: „Să stau acasă este cea mai frumoasă vacanţă“

- Câți ani de mariaj ai și care este cheia fericirii în cazul tău?

- Am 19 ani de căsnicie, iar cheia fericirii noastre constă în liniște, înțelegere, comunicare și susținere reciprocă.

- Știu că aveți și doi copii. Vă calcă pe urme?

- Am un fiu în vârstă de 17 ani și o fiică de 8 ani. Mi-aș dori să-mi calce amândoi pe urme și să studieze Conservatorul, la Cluj, după terminarea liceului.

- Au luat ore de canto?

- Nu, nici eu nu am făcut, vocea este un dar primit de la Dumnezeu. Mama avea o voce extraordinară, și mi-aș dori ca fiica mea să aibă vocea mamei, iar fiul, vocea mea. Copiilor le place să asculte muzică, însă acum fiul meu joacă fotbal, iar fiica mea face baschet, sunt preocupați de activități sportive.

- I-ați luat vreodată la vreun spectacol să cântați cu ei?

- Nu, încă n-au cântat alături de mine.

- Care sunt învățămintele cel mai de preț pe care le oferiți copiilor dumneavoastră?

- Să fie cu capul pe umeri, să aibă grijă de ei, să se ferească de rele și de tentații, pentru că în ziua de astăzi multe lucruri urâte se petrec în jur.

„Mă ocup de gospodărie împreună cu soția”

- Cum vă odihniți după perioadele aglomerate?

- Îmi place să mă relaxez acasă, să mă uit la filme și la fotbal, pentru că în tinerețe am jucat fotbal, și acum îmi place să urmăresc meciuri la televizor. Să stau acasă, pentru mine, este cea mai frumoasă vacanță, pentru că în mare parte a timpului sunt plecat. Mai ies în curte, mai tund gazonul, mai fac ceva în grădină, mai ies la plimbare cu câinele, mă mai odihnesc...

- De treburi gospodărești mai aveți timp sau au rămas în grija soției?

- Amândoi ne ocupăm de gospodărie, ce-i drept, mai mult ea, pentru că eu sunt plecat mult timp, dar când sunt acasă ne gospodărim împreună. Ne mai ajută și copiii, dar acum nu pot să-i pun pe ei să facă ce făceam eu când eram copil. Sunt alte vremuri, generațiile s-au schimbat, e cu totul altceva, și îi las mai liberi.

- Care a fost cel mai frumos cadou primit din partea publicului?

- Aplauzele și audienţa numeroasă. Este un sentiment extraordinar când vezi că ai în față sute, chiar mii de oameni. Mi s-a întâmplat să mă și copleșească prin modul în care m-au răsplătit pentru cântecele mele. Anumite persoane au venit la scenă să-mi aducă ceasurile sau lănțișoarele de la gât, le-am mulțumit, dar nu le-am primit, însă intenția a contat enorm. Vreau să le mulțumesc pentru satisfacția pe care mi-o oferă atunci când mă primesc cu brațele deschise.

„Sunt un om cu suflet mare”

- Ce le-ați spune celor care vor să vă cunoască mai bine?

- Sunt un om normal, ca fiecare, sunt un om cu suflet mare și îi iubesc așa cum mă iubesc și ei pe mine.

- Care a fost cea mai mare încercare a vieții dumneavoastră?

- Încercări sunt destule în viață. Poate pierderea părinților. S-au împlinit opt ani de când ambii au plecat la Cer, și dorul față de ei există în continuare. Simți lipsa unui obiect drag, dar mai ales a părinților.

- Care este relația dumneavoastră cu Dumnezeu?

- Am o relație extraordinar de importantă cu Dumnezeu, pentru că prin El existăm toți, El ne îndrumă pașii și ne trezește în fiecare dimineață. Dumnezeu ne ajută tot timpul, în fiecare zi, eu asta simt.

- Care a fost cel mai curajos lucru pe care l-ați făcut?

- De fiecare dată când pornești la drum trebuie să ai curaj pentru a face ceva. Eu am încredere în Dumnezeu, și El îmi oferă curaj. Atunci când n-ai curaj să mergi mai departe, înseamnă că te pierzi.

„Eu chiar iert pe toată lumea”

- Ce calități aveţi?

- Calitățile mele sunt în cântec, în voce și în bunătate.

- Ce nu vă place la oameni?

- Nu-mi plac răutatea și minciuna, dar așa este făcută lumea. Toți greșim, nu există om fără păcat.

- Aveți puterea să iertați pe cineva care vă greșește cu ceva?

- Trebuie să ierți, și eu chiar iert pe toată lumea. Nu se uită, dar se iartă.

- Câți prieteni adevărați aveți?

- Mă consider norocos din acest punct de vedere, pentru că am mulți prieteni de suflet. Iar ei se văd atunci când sunt lângă tine la rău, nu numai la bine.

„Înainte de a cânta am doar emoții, nu am tabieturi”

- Aveți vreun tabiet înainte de a urca pe scenă?

- Nu am tabieturi, înainte de a cânta am doar emoții primele două, trei piese, apoi îmi revin. Trăiești când vezi atât public, și în momentul în care pui suflet e normal să ai emoții.

- Ce ar trebui să conțină un cântec să vă reprezinte?

- Piesele mele sunt inspirate din viața reală, și publicul se regăsește în ceea ce exprim. Melodiile mele sunt preponderent de dragoste, și toată lumea cred că a iubit și iubește.

- Există vreun artist alături de care v-ați dori să cântați?

- Mi-ar plăcea să mai colaborez cu Jean de la Craiova, care mi-e un foarte bun prieten. Îmi face plăcere să colaborez cu alți artiști dacă putem face ceva bun pentru publicul din România.

- Cine v-a oferit cel mai bun sfat profesional până acum?

- Părinții mei, soția și prietenii.

- Ce loc din România iubiți cel mai mult?

- Satu-Mare, pentru că aici m-am născut, aici trăiesc și pentru mine este cea mai frumoasă zonă. Locuiesc tot în casa în care m-am născut și am crescut și n-aș putea să merg în altă parte. Nu mi-am părăsit niciodată rădăcinile și nici n-o voi face vreodată, e bine să rămâi pe locul tău.

„Plec în turneu de două luni şi jumătate în America“

- Cum vă alintați soția?

- Când vin acasă! (Râde!) Pentru că eu sunt pe drumuri aproximativ cinci zile din șapte, și cred că nu este ușor pentru ea. Ba sunt la studio, ba la înregistrări, ba la filmări, ba la cântat, așa suntem noi, muzicanții. E foarte greu, mulți cred că este ușor, dar nu este simplu să fii departe de familie. Am turnee și în străinătate, în Europa, în America. În Statele Unite am fost doi ani la rând, iar anul acesta este al treilea an în care voi pleca de Revelion, și voi fi într-un turneu de două luni și jumătate, până în luna martie, alături de românii din diaspora.