An de an, împreună cu revista Taifasuri, Paul Surugiu - Fuego - dăruiește iubitorilor de muzică romantică o colecție cu o parte dintre cântecele sale. A devenit deja o obişnuiţă ca artistul să ni se destăinuie şi să împărtăşească o parte dintre năzuințele, proiectele și visurile sale fix în preajma zilei de naștere. La 23 august 2015, el împlinește 39 de ani, iar noi îi dorim ani mulți și plini de inspirație. De această dată l-am provocat să spună cum vede el industria muzicală românească, în care rezistă, cu succes, de mai bine de 20 de ani.

Își duce mai departe visul din copilărie

În cazul lui Fuego, veșnicul îndrăgostit de muzică și de frumos, se pare că timpul se oprește în loc. Și nu doar fizic, arătând la fel ca în anii 2000, când interpreta cu patos muzica latino, ci și în plan profesional, reușind în scurtă vreme să realizeze o mulțime de lucruri demne de laudă.

În ultimul an, Paul Surugiu, Artist al Poporului Republicii Moldova, încă din 2012, a lansat două materiale discografice - „Crăciunu’ nostru-i românesc” și „Trăiesc”, ambele fiind și titlurile celor două turnee naționale pe care le-a făcut. Scrie permanent pe Facebook povești interesante, comunicând în cel mai original mod cu fanii săi, pe care-i consideră, fără false cuvinte, cei mai importanți critici. Compune de zor și colaborează pentru noi materiale cu cei mai buni instrumentiști și orchestratori. Nu se dezminte și continuă să iubească România și artiștii ei, premiindu-i pe toți, timp de un întreg sezon, în cadrul emisiunii sale de la Favorit TV, ce durează de aproape opt ani, cu trofee „Artă pentru eternitate”. Ai zice că nu mai are timp pentru nimic și totuși are și o mulțime de evenimente, cântă pentru toți cei care îi iubesc și îi apreciază muzica, invitându-l la manifestările lor. Pe lângă asta, mai nou, pictează. Se consideră un artist simplu, care nu face altceva decât să-și ducă mai departe visul din copilărie - acela de a cânta.

Are grijă să nu-și dezamăgească publicul

Și mai zice în permanență că nu-l caracterizează modestia, în schimb, se consideră omul care-i aproape de publicul său, vrând să nu dezamăgească prin ceea ce face. Noi adăugăm la tot faptul că popularitatea sa este de necontestat și că este unul dintre puținii artiști români care reușesc să mai umple o sală de spectacol, cu bilete, peste tot în țară. După un an, vă dăruiește, împreună cu noi, colecția „A mai trecut un an”, cuprinzând în ea cântece mai vechi, dar și mai proaspete, atât cu ritm, cât și romantice, etno și latino. Mai jos vi-l prezentăm pe Fuego după un an neobosit.

„Probabil că aș fi primul care ar cumpăra timp”

- Ai avut un an plin din punct de vedere profesional. Albume, spectacole, noi pasiuni, premii, povești. Te-ai gândit să mai cumperi ceva timp?

- O să râdeți, dar atunci când faci cu plăcere ceva, ai tot timpul din lume numai pentru tine. Cel puțin așa simt eu. Probabil că aș fi primul care ar cumpăra timp dacă s-ar oferi undeva asta, pe o tarabă, de vânzare. Pentru că îmi place să folosesc în favoarea mea fiecare clipă. Nu mă uit în grădina altuia și-mi pasă doar de ce pot eu să construiesc. Într-adevăr, am făcut multe anul acesta, încât mă mir și eu. Dar le-am făcut cu plăcere și nu mă opresc. Îmi place să explorez și să descopăr noi fațete ale artei mele. Nu contorizez niciodată ce realizez. Compun atunci când simt și pot să pun emoție în ceva. Joc pe scenă, ca actor, așa cum a fost în cazul piesei de teatru „Testament” - cel mai bun spectacol al Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești în anul 2014, când am suficientă sensibilitate de transmis ca să fac asta. Și atunci timpul îmi ajunge. Mă și relaxez și mă pot bucura pe deplin atunci când văd că nu e în van!

- Ai o calitate pe care mulți au pierdut-o - îți iubești şi îţi respecți colegii, indiferent de genul muzical al acestora. Ai mereu cuvinte frumoase la adresa lor și dai dovadă de fairplay. Există invidii în showbiz?

- Cu siguranță există. Doar că eu încerc să mă țin departe de ele. Chiar dacă sunt și voci care mă comentează, eu le răspund cu zâmbetul pe buze, spunându-le că există loc pentru fiecare dacă ne vedem de treaba noastră. N-am cum să nu-i respect pe cei care mi-au fost cândva idoli, iar acum îmi sunt prieteni. Consider că pentru a evolua, ca oameni, avem nevoie de trecut, de acel trecut pe care trebuie să-l glorificăm, cu bunele și relele aferente. La emisiunea mea de pe Favorit TV, din fiecare duminică seara, de la ora 20:00, am creat un spațiu în care artiștii se pot exprima în voie, așa cum nu mai au ocazia să o facă în alte părți. Și-atunci când în fața ta sunt oameni care-au dăruit o viață întreagă cântecului și scenei, vă-ntreb, cum ai putea să nu vorbești frumos despre ei? Și apoi, fiecare dintre noi muncește. Eu apreciez fiecare coleg care pune suflet în ceea ce face, ieșind un produs de calitate. Iar asta nu e un atu pentru mine. E starea corectă pe care ar trebui, la un moment dat, să o avem toți.

„Tinerii nu pot fi apropiați de muzica ușoară dacă nu sunt romantici și sensibili”

- Le scrii fanilor tăi zilnic câte o istorioară. Ai pătruns destul de târziu oficial în mediul virtual și, în mai puțin de un an, pagina ta - Fuego Music Official, a adunat peste 120.000 de aprecieri, iar numărul este pe zi ce trece mai mare. De unde inspirație?

- Din tot ce-i în jurul nostru. Am creat deja un obicei. În fiecare zi povestesc cu ei câte-n lună și în stele. Despre mine, despre alții, despre România, despre suflet. Unii au zis că scriu prea mult, alții c-ar fi, pe alocuri, patetic. Le spun acum că nu ne impune nimeni ce și cum să facem. Iar poveștile mele nu sunt învățături. Nu mă cred un înțelept și nu pun pe nimeni să-mi urmeze exemplul. Asta mă relaxează și asta vor fanii de la mine. Nici măcar un lider de opinie nu mă consider. Le și spun asta zilnic. Dar în felul ăsta pot împărtăși cu ei o parte din ce însemn eu. Pot spune doar câteva vorbe, dar am vrut să nasc o mare familie, în care avem mult mai multe de spus și de arătat decât ceva de promovat.

- Au fost voci care te-au considerat depășit, spunând că genul tău muzical nu este la modă și nici principiile pe care tu le promovezi. Ce ai să le spui?

- Sunt, dacă vor ei, un învechit. Cred în lucrul bine făcut, iar dacă asta înseamnă că nu-s la modă, eu merg mai departe. Să zică lumea ce o vrea, eu îmi văd de treaba mea atât timp cât știu că oamenii se bucură când mă ascultă. Nu cred în povestea cu genul la modă. Maturii nu ascultă sound-ul actual, așa cum nici tinerii nu pot fi apropiați de muzica ușoară dacă nu sunt romantici și sensibili. Ce nu știu cei care afirmă că aș fi depășit este faptul că eu am fost și la modă și în topuri, și în cluburi. În ani mi-am permis luxul de a nu face compromisuri doar pentru a fi în atenția unei anumite categorii de public. Oricum, eu cânt pentru toată lumea, și nu fac separatisme pe genuri, trenduri sau alte povești. Cred în melodie, cred în text și în mesajul unui cântec, indiferent de cine l-ar cânta. Plus că nu putem fi pe placul tuturor, nu-i așa?

„Modernismul ne-a răpit sensibilitatea de cândva”

- De ce crezi că nu se mai ascultă muzica ușoară românească? Ce caută acum publicul român?

- Eu contrazic cu vehemență această supoziție - lumea ascultă muzica anilor tinereții, ascultă șlagărele nemuritoare. Cine zice că muzica românească nu se ascultă? Radiourile, televiziunile? Nu ele indică gusturile publicului român. Eu merg peste tot în țară și văd cum reacționează oamenii la muzica mea. Sunt de acord cu modernismul și-l încurajez. Asta nu înseamnă că trebuie să mă înscriu și eu în rândul lui. Numai că modernismul ne-a răpit sensibilitatea de cândva. Erau, ca și acum, și înainte piese proaste. Așa cum și în prezent există cântece de luat în seamă. Alegerile trebuie făcute de public. Supărător este faptul că nu se oferă diversitate, cu orice risc, pentru a alege. Știu că există o industrie și mă înscriu în ea, atât timp cât ea nu mă respinge din start!

- Ești adeptul planurilor mărețe, pe termen lung, sau al pașilor mici și siguri, care conduc către îndeplinirea scopului inițial?

- De obicei, îmi fixez ținte mari și încerc să le fac încet. Nu las nimic la voia întâmplării și mă consider un perfecționist. Nu știu dacă îmi iese, dar, pentru confortul meu psihic, e benefic! Cred în planuri pe termen nelimitat, mă dedic, dar îmi place să le construiesc, cărămidă cu cărămidă.

„Am editat un album împreună cu maestrul Botgros”

- Mai este bunul-simț o calitate în ziua de astăzi?

- Nu știu pentru alții, dar eu cred în creșterea sănătoasă pe care am primit-o acasă, bazată pe niște principii simple: respect, corectitudine, punctualitate, eleganță. Dacă bunul-simț ar trebui să fie o calitate, eu mă mir. Văd asta ca fiind ceva firesc, din natura noastră. Nu-i onest să ne murdărim, fără să ne pese, la orice pas.

- Oricât de superstițios ai fi, crezând în reușita ideilor tale abia după ce se realizează, te provocăm să abdici de la regulă și să ne dai câteva indicii cu privire la ce vei face în viitor.

- Am editat un album împreună cu maestrul Botgros și Orchestra „Lăutarii” din Chișinău. Continui mai apoi cu expozițiile de pictură. Lucrez de zor cu maestrul Jolt Kerestely la ceva spectaculos, vă asigur. Pregătesc turneul de Crăciun, ce va ține toată luna decembrie. Așa că fiți pe fază, urmăriți-mă pe Facebook și veți fi permanent la curent cu ceea ce fac.

„Lucrez de zor cu maestrul Jolt Kerestely la ceva spectaculos, vă asigur. Pregătesc turneul de Crăciun, ce va ține toată luna decembrie“

„Îmi fixez ținte mari și încerc să le fac încet. Nu las nimic la voia întâmplării și mă consider, un perfecționist“

„Mi-am construit fiecare etapă, cu nopţi nedormite, cu stres şi dezamăgiri“

- Cum ai defini tu, din postura omului împlinit, fericirea?

- Fericirea e o antiteză între ce ai și ceea ce ai vrea să ai. Fericirea ne-o facem noi, din cele mai banale și nesemnificative momente și lucruri. Spre exemplu, eu mă simt fericit atunci când îi știu pe toți cei din jurul meu, oameni apropiați, fără griji majore. Acum vor fi voci care vor spune că mi-e ușor să vorbesc despre asta, având și realizări, și drum lin înainte, și independență financiară căpătată în ani de muncă. Da, le-am făcut pe toate pornind de la zero, dar fără să transform asta într-o patimă și o povară. Mi-am construit fiecare etapă cu nopți nedormite, cu stres și dezamăgiri. Dar fericirea mea nu a ținut niciodată de asta. Putem fi fericiți atât timp cât ne dorim! Punct!

„Pictura mă împlineşte, simt că mă deconectează de toată nebunia“

- Spuneai recent că perioadele libere, în care poți crea, îți sunt prietene. Noi te-am contrazice, dar se pare că faptele tale nu ne lasă. Povestește-ne despre pasiunea ta pentru pictură și despre planurile pe care le ai cu această artă.

- Pictura îmi arată că în artă nu există nicio regulă. Pot să mă joc cu forme, culori, idei. Mă relaxează și-mi dă posibilitatea de a găsi noi și noi simboluri. Pictez de mic, mi-a plăcut mereu. În ani, am luat o pauză, dar acum am zis să mă reapuc și să mă perfecționez. Mă împlinește, simt că mă deconectează de toată nebunia și vă încurajez și pe voi să faceți altceva atunci când aveți timp. Voi lansa, în câteva săptămâni, un site cu toate picturile mele - ART by Fuego, acolo unde le veți putea vedea și achiziționa, iar, ulterior, voi face mai multe expoziții în țară.