de Alexandra Rotărescu

Una dintre cele mai simpatizate vedete de la noi a refuzat propunerile primite de la televiziunile din România şi a acceptat să facă parte din echipa unei emisiuni săptămânale difuzate, începând cu 15 septembrie, de un post tv de peste Ocean. Aflată în ţara noastră pe timpul verii, fosta „Bebeluşă” ne-a vorbit despre visul său american trăit în Florida alături de soţul său, fostul tenisman Gabriel Trifu, şi cele două fiice ale lor, Sara (6 ani) şi Lara (2 ani şi jumătate).

„Vreau să le fac sarmale americanilor şi să le arăt cum se dansează braşoveanca”

- Revii în televiziune, dar în America. Ce emisiune vei prezenta?

- Emisiunea va fi difuzată pe canalul SNS, va fi o dată pe săptămână şi reluată sâmbăta, iar eu prezint două segmente din ea, unul singură şi altul cu un alt prezentator. Segmentul meu se numeşte „Secret Escape” („Evadarea secretă”) şi, în cadrul lui, prezint locuri frumoase din Sarasota, în care îţi poţi petrece o zi sau un weekend de vis. Al doilea este „Luxury Market Place” („Piaţa de lux”), în care prezentăm maşini, bărci, magazine exclusiviste, restaurante şi multe altele. Eu filmez cam două zile pe săptămână pe teren şi în fiecare luni intru în studio.

- O altă noutate e că fiica ta cea mare a început şcoala toamna asta.

- Da şi prima zi de şcoală a fost cu emoţii mari pentru mine. Ea a fost super OK, şi asta pentru că e vorba despre aceeaşi şcoală unde a fost şi la grădiniţă, este o şcoală superbă pe plajă, pe Insula Ana Maria. Are aproape aceeaşi colegi, doar altă profesoară.

- Altfel cum mai e viaţa voastră în State?

- S-au făcut şase ani de când am deschis Academia de tenis. În urmă cu un an, am achiziţionat un „country club”, care avea deja 16 terenuri de tenis, iar acum am mai construit şase terenuri pe ciment, pentru că aveam numai pe zgură. Pentru membrii clubului pregătim concursuri şi tot felul de evenimente, iar eu mă ocup de latura asta. Vreau să le organizez şi o petrecere cu tematică românească: să le fac sarmale, să vin cu ii din România şi să le arăt cum se dansează braşoveanca. E frumos, îmi place, dar e cu totul altceva decât în România sau chiar în Europa!

„Nu-mi plăcea tenisul, nu jucam şi nu mă uitam la meciuri”

- La început n-ai fost prea încântată de America, a durat ceva adaptarea…

- Aşa e. Prin ’94, când aveam 18 ani, am ajuns în SUA cu trupa de dans din care făceam parte şi am vrut să rămân acolo. De fapt, nu m-am întors înapoi cu trupa, ci am mai stat încă vreo două luni, cu speranţa că voi rămâne definitiv. Am fost şi la nişte audiţii acolo, am şi luat câteva. Dar n-am rămas pentru că nu-mi terminasem studiile şi mă costa enorm să mi le termin acolo. Numai pentru atestatul de balerină trebuia să plătesc vreo 30.000 de dolari, şi atunci am renunţat la „visul american”. M-am întors în ţară, am dat BAC-ul, şi după aceea am intrat la ATF. Am început să dansez, apoi am intrat în televiziune, şi nicio secundă nu m-am mai gândit să mă întorc în America.

- Cu toate astea, ai ajuns din nou în State şi chiar ai rămas acolo!

- Aşa e. Să vă povestesc cum s-a întâmplat! Gabi s-a mutat în America de la vârsta de 17 ani. A primit o bursă acolo, la cea mai mare academie de tenis din lume, şi evident că a rămas. Mai venea în ţară doar cu ocazia unor concursuri de tenis...

- Sau ca să te întâlnească pe tine…

- (Râde) A venit, la un moment dat, în ţară când a jucat cu Federer. Iar după meci a avut loc petrecerea unde ne-am întâlnit noi. M-au tras nişte prieteni după ei la petrecere. Eu nu prea voiam să merg, pentru că nu-mi plăcea tenisul, nu jucam şi nu mă uitam la meciuri. În copilărie am vrut să fac tenis, dar antrenorul pe care-l aveam mi-a zis că am încheieturile foarte fragile, o constituţie de balerină şi că nu sunt de tenis. De atunci am urât tenisul. Şi culmea e: chiar am ajuns la balet!

„El e singurul bărbat din viaţa mea cu care am vrut să mă mărit”

- Cum a fost prima întâlnire cu Gabi, a fost dragoste la prima vedere?

- Am observat că era un bărbat înalt, frumuşel, dar mi s-a părut cam arogant. De fapt, el era atunci după cinci ore de joc, obosit şi mai retras, nu era deloc monden, ca fotbaliştii, de pildă. Am schimbat două vorbe, şi asta a fost tot. Ne-am revăzut la altă petrecere după trei ani. Am început să vorbim, eu eram atunci în fiecare zi pe post, la Naţional TV, deci concentrată pe carieră, plus că ieşisem dintr-o relaţie de lungă durată (n.r. - cu Lucian Viziru) şi n-aveam chef să încep alta. Totuşi, nu ştiu ce mi-a venit de i-am propus să facem un interviu pentru postul tv la care lucram. El mi-a zis: „Cu două condiţii: să faci tu interviul şi să luăm apoi cina împreună.” Interviul nu l-am mai făcut, dar cina am luat-o împreună. Am stat atunci de vorbă cinci ore şi ne-am deschis complet unul în faţa celuilat. Apoi m-a curtat de i s-a acrit, cred. Eu n-am fost niciodată o femeie care să caute aventuri, am avut relaţii lungi şi serioase. Şi nu voiam să mă prind în relaţia asta, ştiind că el tot pleca din ţară.

- Şi, cu toate astea, aţi ajuns chiar să vă căsătoriţi!

- Da, după doi ani de relaţie, când eu aveam 29 de ani. Aveam tot ce-mi trebuia aici, în ţară: maşină, salariu, carieră, casă şi nu voiam să plec nicăieri. Dar el mi-a zis, într-o bună zi, că visul lui de mic copil e să-şi deschidă propria academie de tenis, şi în România n-are şanse să realizeze asta. El e singurul bărbat din viaţa mea cu care am vrut să mă mărit şi cel care îmi oferă siguranţă. Ceilalţi bărbaţi din viaţa mea au avut momente când cădeau emoţional, financiar, iar eu trebuia să-i ridic. Cu Gabi e altfel, el e stânca mea. Aş merge şi pe Lună după el… Aşa că m-am decis să-l urmez în America.

„De un an şi jumătate suntem cetăţeni americani”

- Şi de ce a fost atât de greu să te adaptezi acolo?

- A fost un şoc total! Prima dată am ajuns acolo în luna de miere, la Miami, şi am plâns tot drumul de la aeroport la hotel. După aceea ne-am întors în România şi abia apoi ne-am mutat în State. Ne-am ales casa pe internet, pentru că era în construcţie toată zona. Am luat-o de la zero. N-aveam nimic, nici linguri şi furculiţe. Nu ne aveam decât unul pe celălalt, nu tu rude, nu tu prieteni care să ne dea o mână de ajutor sau care să ne sprijine moral. Eram deprimată total şi plângeam foarte, foarte mult! Un an întreg am tot ţinut-o aşa. Mai veneam în ţară când se ivea un proiect, şi asta mi-a făcut foarte bine.

- Fetele sunt născute în SUA?

- Da, sunt cetăţeni americani. Şi, de un an şi jumătate, am devenit şi noi. De când avem business-ul ăsta, îţi zic, muncim amândoi cot la cot, de dimineaţa până seara. Cea mică merge la grădiniţă, Sara a început şcoala, sper să am mai mult timp pentru activităţile mele. Deja predau zumba, la country club, pentru că nu mergeam la sală şi mi-am zis că trebuie să mai fac şi eu mişcare.

„Sunt naturală din cap până-n picioare!”

- Nu că ai avea tu nevoie să mergi la sală!

- Ei, lasă, că mi-a rămas puţină burtică după naştere. Am luat 13 kilograme la prima sarcină şi 14 kilograme la a doua. Le-am alăptat pe amândouă fetele, pe Lara, şase luni, iar pe Sara, doar trei, pentru că am rămas fără lapte. Am zburat cu ea cu avionul la numai o lună şi jumătate, şi poate s-a întâmplat asta din cauza presiunii, a stresului, fiind primul copil… Eu oricum sunt foarte activă în general, organismul meu e obişnuit cu mişcarea, doar am dansat de la 5 ani. Mai mult de-atât, nu mi-am făcut nimic, sunt naturală din cap până-n picioare!

- Ai ţinut vreodată diete?

- Nu. Drept să-ţi zic, am mâncat orice, oricând până la 35 de ani, dar mi-am dat seama că, după vârsta asta şi după ce am născut doi copii, lucrurile n-au mai stat aşa. Niciodată n-am fost atentă la ce mănânc, am făcut chiar şi excese. Nu beau alcool, de fumat m-am apucat târziu şi m-am şi lăsat, nici dulciurile nu sunt preferatele mele, dar, în schimb, consum multe băuturi carbogazoase. Când l-am cunoscut pe Gabi, nu beam deloc apă. Şi ajunsese, dragul de el, să-mi dea să beau în fiecare zi câte patru pahare cu apă. Jur! Făceam căderi de calciu, nu mâncam fructe şi legume, eram dezechilibrată total până să-l întâlnesc pe el!

„O măsură pe care am luat-o recent e să reduc cantitatea de pâine mâncată”

- Dar în timpul sarcinilor ai respectat vreo regulă alimentară specială?

- La prima sarcină, am fost extrem de riguroasă, a fost perioada cea mai sănătoasă din viaţa mea. Consumam doi litri de apă pe zi şi mâncam multe fructe şi legume. La a doua sarcină, având deja un copil, nu am mai reuşit să respect toate regulile, dar tot a fost destul de ok. Înainte de 35 de ani, mâncam pâine cu orice, cu cartofi, cu pepene, cu paste. O măsură pe care am luat-o recent e să reduc cantitatea de pâine mâncată.

- Dar la paste n-ai renunţat, nu?

- Nu. Nici la sucurile din comerţ, din păcate. Le-am redus, dar doar atât. Consumam zilnic câţiva litri buni de sucuri, acum beau maximum trei doze pe zi. E totuşi un progres!

- Cât de prost sau cât de bine se mănâncă în America?

- Destul de prost. Eu am descoperit o piaţă mexicană, cu producători locali, ca la noi, de unde cumpăr de toate. Plus că mă duc la magazinele bio ca să iau carne de pui, fructe, tot ce-mi trebuie.

- Şi costă mult aceste produse bio?

- În niciun caz ca-n România! Aici tot ce e bio sau organic este de câteva ori mai scump ca propusele obişnuite, pe când în America, astfel de alimente sunt puţin mai scumpe decât celelalte, dar nu cu mult.

- Şi de ce preferi alimentele organice?

- N-am încredere în celelalte, sinceră să fiu. De când avem fetele, suntem mai atenţi la ce mâncăm. Dacă eu şi Gabi mai facem prostii, ele au mâncarea atent aleasă. Beau lapte de migdale, sucuri naturale. Doar în România scapă la dulciuri şi sucuri din comerţ. Mănâncă şi acasă dulciuri, dar naturale. Există, de pildă, o îngheţată din fructe congelate, fără adaus de zahăr, şi multe alte alternative sănătoase.

„Luăm în fiecare zi masa împreună, în familie. E literă de lege”

- Tu faci cumpărăturile, tu te ocupi de creşterea copiilor?

- Da, de tot, sunt foarte independentă. Am o femeie care vine o dată pe săptămână la curăţenie, dar ea face doar grosul, eu mă ocup de restul. Bag aspiratorul o dată la două zile. Şi asta mai ales pentru că avem un Labrador care năpârleşte acum, plus că fetele fac dezordine tot timpul. Eu nu mă culc seara până nu aranjez tot prin casă. Îi bag pe toţi la culcare, şi după aia mă duc să strâng tot, le adun ca o furnicuţă, altfel nu pot să dorm. Gabi mă ajută şi el când poate, dar e plecat cea mai mare parte a zilei. Are o pauză la prânz şi luăm în fiecare zi masa împreună, în familie. E literă de lege asta! Apropo de mâncare, consumăm destul de mult peşte. Dar nu mâncăm porc. Şi asta pentru că e gras, ne creşte colesterolul, nu le-am dat fetelor aşa ceva, dar nici lor nu le place.

- Tu găteşti?

- La noi în casă facem multe grătare în curtea din spatele casei. Eu fac salata, piureul sau orezul, Gabi face grătarul. Aşa mâncăm de obicei sau mai ieşim prin oraş ca să luăm cina...

- Că tot veni vorba despre ieşiri, unde vă petreceţi vacanţele?

- Cel mai des în România sau prin America.

- Fiind în Florida, mergeţi des la plajă?

- Locuim destul de aproape de plajă, Sara chiar are şcoala pe plajă, e foarte plăcut! Din când în când, ne strângem câteva mămici cu copiii şi mergem la plajă ca să stăm toată ziua. Ne luăm mâncare şi băutură cu noi, stăm sub umbrar şi ne distrăm toată ziua.

- Ţi-ai făcut uşor prietene acolo?

- Nu atât de mult americance, cât tot imigranţi. Americancele sunt foarte de treabă, te ajută, sunt politicoase, dar păstrează o mică distanţă faţă de tine. Nu le suni pe ele la ora 10:00 seara ca să le inviţi acasă la tine şi să staţi la taclale. Dar e lumea imigranţilor în America şi am fost bine primiţi. Chiar am început să mă simt şi eu ca acasă. În sfârşit, după aproape nouă ani de stat acolo! Dar asta nu înseamnă că nu voi reveni, de fiecare dată când voi putea, în România! (râde)

„Am filmat două reclame în SUA“

- Din România ai mai primit propuneri profesionale?

- Da, dar nu pot accepta nişte proiecte care nu mi se potrivesc, divertismentul s-a schimbat mult de când lucram eu în televiziune...

- Propunerea pe care ai primit-o acum de la televiziunea americană este prima?

- Am cochetat puţin cu televiziunea şi înainte. Am făcut două reclame la ei, una dintre ele când eram însărcinată cu Sara. Dar în zona noastră sunt foarte multe televiziuni de ştiri şi teleshopping-uri…

- Dar de un reality show ce-ai zice?...

- Sunt multe reality show-uri, într-adevăr. Dar Gabi nu este genul, el de-abia dă un interviu, e un chin să-l conving să apară în pictoriale cu noi, cum să accepte el să fie filmat în casa lui tot timpul?!

„În copilărie, am vrut să fac tenis, dar antrenorul pe care-l aveam mi-a zis că am încheieturile foarte fragile, o constituţie de balerină şi că nu sunt de tenis. De atunci, am urât tenisul. Şi culmea: chiar am ajuns să fac balet!“

A fost o chimie extraordinară între mine şi Ştefan Bănică Jr!“

- În afara faptului că ai fost „Bebeluşă” la „Cronica Cârcotaşilor”, puţină lume ştie de celelalte realizări profesionale ale tale…

- În timpul Liceului de Coregrafie, am lucrat ca reporter la Tele7abc. Am fost şi coregraf la „Surprize, surprize”, după care am luat castingul pentru o emisiune pe care am prezentat-o cu Ştefan Bănică Jr la TVR. Când am auzit cu cine trebuie să prezint, nu mi-a venit să cred, voiam să renunţ. Eram nouă în meserie, aveam doar 20 de ani, şi mai aveam şi un partener mai mult decât incomod!

- De ce incomod?

- L-am întâlnit prima dată pe Bănică în facultate, când făceam practică la Teatrul Naţional. Ca toate fetele, eram şi eu îndrăgostită de el, dar, când l-am văzut atât de dur şi de strict, mi s-a părut intangibil, m-a intimidat. Ideea e că apucasem să semnez contractul cu TVR-ul şi n-am putut să renunţ la emisiune. Iar, spre surprinderea mea, el s-a dovedit a fi foarte ok. De fapt, a fost o chimie extraordinară între noi! Pe sticlă, nu vă gândiţi la altceva! Că vorbe prin presă ne-am tot auzit atunci! Petreceam foarte mult timp împreună şi bătea la ochi chestia asta, mai ales că el era în plin divorţ de Mihaela Rădulescu. Dar noi lucram, asta e tot ce făceam împreună! Cu toate astea, ziarele publicau titluri insinuante legate de faptul că el era în compania unei tinere blonde. Apoi, emisiunea a fost cumpărată de Prima TV. Şi aşa am ajuns eu la Prima TV!