La doar 27 de ani, simpaticul realizator de televiziune şi de radio Mihai Morar are 11 ani de carieră şi două emisiuni apreciate de public (una la Radio Zu - „Morning Zu’’ - şi una pe Antena 2 - „Răi, da’ buni). În viaţa personală este cât se poate de fericit, fiind tată a două fetiţe gemene, acum în vârstă de numai 3 luni, Mara şi Cezara. Cu toate că abia mai are timp să îşi legene cele două fete, Mihai Morar încearcă pe cât posibil să îşi împartă viaţa între evenimente şi emisiuni. Şi face faţă cu succes! Un succes care se vede din plin la televizor şi se aude promiţător la radio.
„Muncesc de la 16 ani!”
- Cum a decurs începutul dumneavoastră ca jurnalist?
- Nu mă consider jurnalist sau ziarist… Spuneţi-mi cum vreţi… „scamator de distracţie’’, „depanator tv sau radio’’, însă nu jurnalist. Astăzi, jurnalismul este pe cale de dispariţie, pentru că foarte puţină lume îl mai practică. Acum, el este înlocuit de audienţe şi de tiraje. Câteodată raitingul ajunge să prostească atât realizatorul şi producătorul, cât şi telespectatorul. Şi nu este bine să ne pierdem cu toţii capul!
- Radioul este marea dragoste?
- La radio, satisfacţia este mult mai mare. De cinci ani formez un cuplu cu Daniel Buzdugan, alături de care îmi doresc să fac din Zu o staţie performantă. Am adus şi câteva schimbări în emisiunea pe care o realizăm, am introdus reality-show-ul, ne provocăm ascultătorii să iasă din tipare, să facă în direct şi evident, prin telefon, anumite chestii pe care nu le-ar putea face singuri!
- Aţi început această meserie prin a publica la un ziar din Baia Mare…
- Am început să scriu de la 16 ani (în vacanţa de vară de la începutul clasei a XI-a). Trimiteam scrisori la poşta redacţiei unui ziar local, cu analize politice, iar ei mi le publicau. Într-o zi m-a sunat un redactor-şef din Baia Mare şi m-a invitat la un interviu. Când m-a văzut nu-i venea să creadă că un puşti de 16 ani scrie despre politică. Astfel m-au angajat, însă mie nu mi-au plăcut conferinţele de presă şi munca de teren. Nu eram în elementul meu! M-au trimis să iau mercurialul din pieţe şi să fac un reportaj. Pentru că mergeam şi la şcoală nu puteam face teren zilnic. Astfel, şefii mi-au dat o pagină în care scriam despre balul bobocilor şi despre alte chestii facile şi mi-au făcut carte de muncă, pe care scria… muncitor necalificat. Ţin minte că eram plătit la articol, iar în total luam un milion şi jumătate pe lună. Practic, câştigam mai bine decât mama!
„Am buletin de Baia Mare”
- Cum a fost începutul în Bucureşti?
- Foarte greu, pentru că nu îmi găseam locul. Nici acum nu mi-l găsesc, drept pentru care, atunci când sunt foarte plictisit de blocurile gri, mă sui în maşină şi plec, preţ de câteva ore, să mă liniştesc. Dacă stau mai mult de două săptămâni în Bucureşti parcă nu mai sunt eu. Oricât aş încerca să mă adaptez, mă voi simţi mereu un chiriaş al oraşului. Să ştiţi că am buletin de Baia Mare, actele maşinii sunt înregistrate tot acolo, aşa că atunci când trebuie să plătesc o amendă… fug acasă.
- Cum a decurs cariera în capitala „tuturor posibilităţilor”?
- Am lucrat neplătit timp de trei luni la Evenimentul zilei, de unde am plecat foarte dezamăgit. Am muncit apoi un an la Radio Fun, după care am ajuns la Radio Contact, unde am fost refuzat, pe motiv că am accent ardelenesc. Cel care m-a refuzat a fost tocmai actualul director de la Radio Zu! La început, în Radioul din Bucureşti câştigam de cinci ori mai puţin decât în Baia Mare! Atunci a fost o perioadă în care îmi doream să mă întorc acasă, unde toată lumea mă cunoştea. Dar stăteam la cămin, unde atmosfera era fantastică, şi cred că asta m-a mai ţinut aici. Cred că dacă aş fi stat mai mult de un an acolo, în căminul din Leu, nu mai făceam nimic cu viaţa mea.
- Credeţi că aţi fi putut avea altă meserie?
- Niciodată! Nu aş fi putut fi inginer sau strungar, pentru că aş fi ajuns codaşul satului. Eu sunt la bază foarte timid! Suport pedeapsa de a mă expune public, pentru a-mi trata timiditatea.
- Spuneţi-ne câteva calităţi personale.
- Sunt cel mai pesimist dintre optimişti; sunt cel mai optimist dintre pesimişti; sunt cel mai rău dintre cei buni şi sunt cel mai bun dintre cei răi.
„Sunt un tată modern”
- Cum v-aţi cunoscut soţia?
- Acum câţiva ani, soţia mea lucra în Radio şi eram amici. Eram amândoi implicaţi în relaţii diferite. Nu am încercat niciodată să o agăţ, dar între noi exista un joc copilăresc. Ea este cu cinci ani mai mare decât mine. Cineva ne-a făcut odată un test de compatibilitate şi rezultatul a fost foarte bun (90% compatibili). Pe atunci nu eram împreună. Relaţia noastră a durat o lună, după care am cerut-o în căsătorie. Chiar cu două săptămâni înainte de a o cere îmi ziceam că până la 35 de ani nu o să mă căsătoresc. Dar aşa a fost să fie şi nu regret absolut nimic.
- Cum e viaţa de familie?
- Mara şi Cezara au 3 luni şi dorm de la 24:00 până la 5:00. Sunt invidios pe ele, pentru că dorm mai mult decât mine! În timpul liber le hrănesc cu biberonul, le legăn şi nu mi se pare greu. Chiar deloc! Sunt un tată modern şi sunt convins că nu o să-mi îngrădesc fetele şi nici nu o să le cresc după cărţi, ci după viaţa reală. Dacă îţi creşti copiii după cărţi ajungi să îi duci la psiholog!
- Vă doriţi şi un băieţel?
- Mi-aş fi dorit un băiat şi o fată, dar sunt tare bucuros cu două fete! Nu mi-am propus să fac alţi copii acum. Abia aştept să îmi scot fetele în parc şi să ne jucăm. Mi-aş dori ceva mai mult timp liber, pentru a sta cu ele.
- Care este cea mai recentă vacanţă?
- Cred că aceea de acum un an şi jumătate, de la Eforie Nord. A fost şi prima vacanţă cu părinţii... Soţia mea era însărcinată şi nu am putut zbura cu avionul. Acum toată atenţia şi timpul nostru liber sunt dedicate fetelor.
Ana-Maria Cocea
„Nu mă consider jurnalist sau ziarist… Spuneţi-mi cum vreţi… «Scamator de distracţie», «depanator tv sau radio», însă nu jurnalist. Astăzi, jurnalismul este pe cale de dispariţie, pentru că foarte puţină lume îl mai practică. Acum este înlocuit de audienţe şi de tiraje“
